Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Premiile Gopo 2013

Nu chiar toată lumea din familia noastră - Premiile Gopo, 2013


Mihai Brezeanu

Dor de ducă, martie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
"Cu toţii ştiam că avem nevoie de un ambasador. Iată că îl avem. Cinema-ul românesc este un ambasador itinerant. De noi depinde să fim diferiţi, în disjuncţie, acolo unde cazul. De noi depinde să fim împreună, în conjuncţie, acolo unde este cazul. Ca să apărăm ce am câştigat nu ştim cum". Cu aceste cuvinte şi-a primit Adrian Titieni, actorul şi rectorul UNATC, premiul Pro Cinema (de fapt, premiul Cine Te Prinde - Cristian Tudor Popescu) la Gala Premiilor Gopo 2013. Gala, găzduită în premieră de Opera Română şi prezentată în premieră de Mihai Bobonete (onorabilă prestaţie, excelente parodii!), era abia la început.

Tot în premieră, Gopo n-a mai putut omagia cel mai bun film al anului precedent, După dealuri în regia lui Cristian Mungiu, câştigătorul Palme d'Or 2007 şi al premiului pentru cel mai bun scenariu la Cannes 2012 alegând să boicoteze evenimentul şi să nu-şi înscrie filmul în competiţie. În 2012, Cristi Puiu încercase un gest similar, dar organizatorii i-au ignorat decizia şi i-au premiat Aurora. În lipsa filmului-vedetă al anului 2012, Toată lumea din familia noastră, al doilea lungmetraj al lui Radu Jude, a înhăţat cele mai importante şase premii: cel mai bun film, regie, scenariu, rol principal masculin (Şerban Pavlu), rol secundar masculin (Gabriel Spahiu) şi rol secundar feminin (Mihaela Sîrbu).

Culmea, Radu Jude a lipsit de la festivitate, premiile ce i se cuveneau (regie şi scenariu, al doilea împreună cu Corina Săbău) fiind primite de producătorul Ada Solomon. Nu e clar de ce a lipsit Jude şi nici dacă gestul său se înscrie în serie gesturilor de frondă iniţiate de duo-ul Puiu - Mungiu. De altfel şi celălalt mare învingător al serii, Undeva la Palilula (şapte premii - imagine, montaj, sunet, muzică originală, costume, decoruri, machiaj & coafură), nu şi-a avut în sală creatorul: Silviu Purcărete.

Ce e cert e că aceste absenţe s-au simţit. Adrian Titieni a fost primul care le-a evocat. A fost urmat de Nataşa Raab, care a înmânat Gopo pentru cel mai bun sunet, şi de Ada Solomon care, la a treia apariţie pe scenă, cea la care a primit marele premiu al ediţiei pentru cel mai bun film, a dat la o parte eticheta ocaziei şi, cu lacrimi pe obraji, a făcut apel la strângerea rândurilor întru sărbătorirea momentului fast al cinema-ului românesc, dar şi întru protejarea viitorului. Premiul tocmai îi fusese oferit de Călin Peter Netzer şi de Luminiţa Gheorghiu, primiţi de sală cu standing ovations. Pe scenă era, aşadar, trio-ul care câştiga Ursul de Aur cu numai o lună în urmă cu Poziţia copilului. Din boxe se auzea Meravigliosa creatura, melodia Giannei Nannini pe care personajul Luminiţei Gheorghiu îşi dansează, în film, singuratea vanitoasă şi nu chiar nefericită.

Imaginea triumfului de la Berlinala din trecutul atât de apropiat, suprapusă peste cea a victoriei de la Gopo 2013 din clipa prezentă, suprapusă încă o dată peste previzibila izbândă din viitor, a Poziţiei copilului la Gopo 2014. Triplu motiv de bucurie! Şi totuşi, un duh neliniştitor plutea peste distinsa adunare. Ne vom mai revedea, oare, în 2014? Vom mai avea ce mare succes să sărbătorim? Va mai exista Gopo? Statueta aceasta, ignorată în 2013 de cei numiţi mai sus, dar şi de Corneliu Porumboiu, Radu Muntean, Cătălin Mitulescu, Răzvan Rădulescu, Dragoş Bucur, Mirela Oprişor, Mimi Brănescu, Vlad Ivanov, Bogdan Dumitrache, Ion Sapdaru, Victor Rebengiuc, Teo Corban, Maria Dinulescu, Alexandru Solomon şi de mulţi alţii, va mai însemna oare ceva?

Nu-i aşa că e uşor straniu să ne întrebăm toate acestea? Cum, când, de ce am ajuns să ne îndoim, să nu mai credem? De ce e nevoie de apeluri la solidaritate într-un domeniu care să încăpăţânează să funcţionează ca un soi de maşină de super-clasă în miezul unui parc auto populat de hârburi bune de casat şi autovehicule second-hand? Căci aşa arată cinema-ul românesc, chiar cu toate ciurucurile care încă se mai produc an de an, în raport cu restul domeniilor de activitate mioritice, fie ele culturale sau non-culturale. Un soi de miracol care s-a născut "nu ştim cum", vorba lui Titieni. S-a născut, a crescut şi trăieşte!

Priveam luni seară publicul Galei. În clipele când pe ecranul montat pe scenă curgeau imaginile din filmele nominalizate (grandioasă gafa organizatorilor care, la premiul pentru filmul cu cele mai mari încasări, au prezentat secvenţe din S-a furat mireasa, în loc de Minte-mă frumos!), luminile din tavan se închideau, lăsând loc doar discretelor lampadare ce străjuiesc lojele Operei. Părea o seară furată din alt veac.

Priveam emoţia lui Şerban Pavlu, pradă unei nelinişti fericite la capătul căreia ghiceam un puls ridicat la cote alarmante, în clipa când jumătate din public îl aplauda în picioare pentru rolul din Toată lumea din familia noastră: "E aşa de frumos că-mi vine să vorbesc în engleză".

Vedeam exuberanţa Mihaelei Sîrbu, pe scenă, dar şi în sală, când aplauda premiul lui Pavlu ori când îi şoptea replicile de discurs de mulţumire lui Gabriel Spahiu (această minune de actor, porte-bonheur-ul Noului Cinema Românesc în ale cărui aproape toate filmele a jucat).

Îl zăream, undeva, într-o lojă, pe Florin Piersic Jr. aplaudând frenetic, cu bucurie de copil, momentul când Cristian Gutău, omul pe care l-a descoperit şi l-a lansat în cinema cu Killing Time, înmâna un premiu.

Ascultam vocea, vocea aceea colosală a lui Constantin Codrescu rostind, la momentul premiului pentru întreaga activitate, vorbele "Primiţi bucuria mea de a fi în mijlocul tinereţii dumneavoastră".

Îi priveam pe Tudor Giurgiu şi Andi Vasluianu, umăr lângă umăr, voioşi, generoşi, poate şi trişti, privind cum Gala se scurge fără ca Despre oameni şi melci să primească măcar un singur premiu în afara celui al publicului (cei mai mulţi privitori pe 2012: 63.778), trecând chiar şi peste amărăciunea atât de bizarei non-nominalizări a lui Andi Vasluianu la cel mai bun actor în rol principal (crudă decizia de a-l desemna chiar pe el să înmâneze respectivul premiu!).

Tristeţe stingheră se citea şi în jurul trio-ului Andrei Mateiu - Sînziana Nicola - Ioana Anastasia Anton, al căror O lună în Thailanda a fost ignorat în chip la fel de ciudat de juriul de selecţie al Galei.

Priveam, ascultam şi îmi spuneam că toate aceste frumoase întâmplări de o seară s-ar putea să nu mai fie niciodată. Că tot ce avem acum, ce prea adesea şi prea uşor ni se pare nepotrivit, insuficient, prost-croit, ar putea să nu mai fie defel. Cu vorbele lui Florin Iepan din ediţia de Garantat 100% în care îşi explica Odessa: "Mă gândesc că tot ce avem acum nu e pentru totdeauna, că trebuie să ne luptăm să nu pierdem ce avem".

Iertat fie patetismul acestui text scris din admiraţie pentru această lume pe care aleg să o observ, să o judec şi să o iubesc din exteriorul micilor ei can-can-uri, bârfe, şuşoteli, dar din miezul marilor ei filme, oameni şi victorii. E atât de frumos şi atât de important ce a adus Noul Cinema Românesc în vieţile celor care au avut ochi să privească şi minţi să înţeleagă, încât ar fi teribil că totul să se piardă!



 Toate articolele despre Premiile Gopo 2013


3 comentarii

  • cum poate fi curmată suferinţa criticului şi a spectatorului român faţă cu reacţiunea din gala gopo
    ninat [membru], 29.03.2013, 18:51

    Vin acum de pe observator cultural, unde Mihai Fulger, ca şi dvs, plînge de grija galei premiilor gopo. Dl Fulger plînge că premiile gopo se află în cădere liberă din cauză că în recenta gală au fost multe momente penibile (şi chiar au fost, mai multe decît cele sesizate de cronicarul observatorului); dvs plîngeţi că nu toată lumea din familia NCR a fost la gală. Dar suferinţa dvs şi a tinerilor şi bătrînilor cinefili din România poate fi curmată foarte simplu, ca să înţelegeţi remediul, vă propun o experienţă: revedeţi gala fără sonor şi poate veţi sesiza adevărata problemă a acestei plicticoase şi penibile ceremonii. Eu aşa am făcut, de pe la al cincilea sau al şaselea premiu pt undeva la palilula, mi-am zis DESTUL! şi, în loc să schimb canalul, am închis sonorul şi m-am uitat la transmisiunea live de pe procinema ca la un film mut. În variantă mută, am reţinut doar chinuiala de a reface un ceremonial după modelul oscarului american şi atunci m-am întrebat : de ce trebuie Noul Cinema Românesc/NCR să aibă o gală ca la americani!? ce se petrece în NCR seamănă cu ce se petrece în cinemaul american!? Şi dacă nu există nici o legătură, dar absolut niciuna, între noul cinema ro şi cinematografia americană de tip hollywood, de ce se chinuieşte gala gopo să semene cu gala premiilor oscar!!!? premiile gopo pot ajunge la cîştigători şi fără ceremonii, iar banii risipiţi pe ritualuri tip hollywood pot fi investiţi în campanii inteligente de promovare a filmelor din noul cinema românesc. Că habar nu avem să ne promovăm filmele bune. O campanie inspirată de promovare a NCR ar fi o gală a premiilor gopo de neegalat.

    Felicitări pt Toată lumea din familia noastră, nu doar pt că este un film năucitor de bun, ci şi pt că m-a salvat de la sinucidere, la care m-au împins cele 7 premii risipite prin undeva la palilula; spun risipte, pt că, am înţeles dintr-un text de pe liternet, cele 7 premii “reflectă aprecierea arătată unei mari desfăşurări de forţe”; adică, cele 7 premii recompensează faptul că au fost adunaţi cei mai buni profesionişti din 7 domenii artistice ca să construiască un film în care se desfăşoară aiurea mari forţe, doar de dragul de a arăta lumii întregi cum ştim noi să ne învîrtim pînă ameţim în jurul palilulii.


  • scuze!...
    barbu brăiloiu, 01.04.2013, 13:41

    ... dar, printre atâtea păreri, nu ştiu dacă mai este loc şi de o nelămurire personală: oare n-aţi văzut că acest film "Toată lumea din familia mea" excelează într-o cruzime totală, în primul rând la adresa copilului acela minunat, gloria sa (pare-se reală) decurgând din aceea că, de la prima până la ultima secvenţă nu face decât să tot apese, până la exasperare, pe coarda violenţei, a resentimentelor şi a urei.

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Mihai Brezeanu


Alte articole

 Proiecţie specială Toată lumea din familia noastră - marele câştigător Gopo 2013, Comunicat de presă
 Undeva la Gala Premiilor Gopo cu toată lumea din cinematografia noastră - Premiile Gopo, 2013, Sabina Balan
 Laureaţii Premiilor Gopo, 2013, Comunicat de presă
 Trofeele Gopo 2013 îşi aşteaptă câştigătorii, Comunicat de presă
 Nominalizările la Premiile Gopo, 2013, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Premiile Gopo 2013


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer