Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Stoker

Sora lui Kevin - Stoker


Cristina Zaharia

Port.ro, martie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Poveste teribilă, senzorială, în care toate simţurile sunt la pândă - auzul, prin vântul care suflă, gâzele bâzâind sau metronomul care toacă timpul ca un satâr, ca şi muzica la pian care se ridică răsucindu-se erotic în aer, mai bună decât o scenă de sex explicit, e de departe liderul lor - de la celebrul regizor coreean Park Chan-wook. Film rău, dar de neratat.

La fel ca în We Need to Talk About Kevin, avem şi aici o poveste despre patologia răului şi despre familie. Fără mântuirea de acolo, doar coborârea în infern.

Regizorul coreean Park Chan-wook intră pe piaţă cu primul său film american, un thriller excepţional de curat, de bine făcut. Şi, chiar dacă o are ca vedetă locomotivă pe Nicole Kidman, recunosc, nu am mai văzut asta niciodată până acum, filmul reuşeşte să rămână foarte, aproape în totalitate asiatic.

Mia Wasikowska, blonda actriţă din Alice in Wonderland şi foarte impresionanta roşcată din Jane Eyre (cea mai umană versiune, cu cel mai normal şi emoţionant final de până acum), aduce acestei poveşti stranii un personaj la fel de întunecat ca şi părul ei. Şi, pentru prima dată o vezi cu adevărat. O vezi, o urmăreşti fascinat jucând. Ochii cu lentile ciudate, mari şi expresivi, cuminţenia trupului din cadrele statice, liniştea ei înţepenită îţi rămân în minte. Şi, repet, extraordinar este la film că aerul este pur manga, 100% asiatic.

Rotund, cu vocea fetei din off la început şi la sfârşit, cu o imagine impecabilă din punct de vedere plastic şi estetic, camera care se mişcă încet, ca un animal de pradă la pândă, plus multe prim-planuri, montaj savant, cu racorduri şi unghiuri neaşteptate care măresc tensiunea, filmul tatălui celebrului Oldboy (eu prefer Joint Security Area, Lady Vengeance, Bakjwi / Thirst) nu are cum să te lase indiferent.

O poveste pe muchie de cuţit, dură, violentă, incestuoasă, plină cu găselniţe vizuale, cu scene originale şi o plăcută hiperbolizare a sunetelor de fond, cu umor negru şi macabru din plin mai ales spre final, sânge exact cum îi place lui Tarantino. Un film atent la detalii, senzual, rău, pe măsură ce violenţa se propagă.

Explicaţiile apar în poveste târziu şi cu multă zgârcenie, perfect gramaj pentru suspans şi dramatism. Curat, stilizat, filmul regizorului te ţine atent, încordat, fără să respiri. Surprizele curg şi, scenă după scenă, neprevizibil, povestea te duce către punctul ei neaşteptat de climax.

Sigur, personal, nu sunt de acord cu arătarea răului într-un mod atât de frumos realizat vizual, aproape poetic, dar intru în convenţia cineastului şi vă recomand filmul din toată inima. Pentru că, dincolo de partea morală, povestea acestei familii disfuncţionale vă va lăsa cu gura căscată. Un studiu de caz despre ereditate şi legea junglei.




 Toate articolele despre Stoker


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Cristina Zaharia


Alte articole

 La limita dintre realism şi suprarealism - Stoker, Andra Petrescu
 Trei în unu - Jagten / Vînătoarea & Stoker & Beasts of the Southern Wild, Andrei Gorzo
 Omagii - Stoker, Lucian Maier


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer