Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2013

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

O bucăţică de scenă - Ideo Ideis, 2013


Vlad Bălan, un interviu cu Vlad Vodă

octombrie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
August 2013

Vlad Vodă, fiul lui Bogdan şi al Clarei Vodă, doi actori cunoscuţi atât pentru activitatea în teatru cât şi în film, este elev în clasa a X-a la Colegiul Naţional Bilingv George Coşbuc şi membru al trupei de teatru Brainstorming, care participă anual la Festivalul Naţional de Teatru Tânăr Ideo Ideis. Deşi este membru Brainstorming de numai un an, afirmă cu încredere că experienţele acumulate de-a lungul acestui an i-au schimbat viaţa şi i-au oferit certitudinea că în viitor vrea să urmeze cariera părinţilor săi. Am apucat să stau de vorbă cu Vlad la o cafea despre cum vede el lumea în clasa a X-a, despre cum e să fii un copil crescut în teatru, despre pasiunile sale şi despre cum percepe experienţa Ideo Ideis până în momentul de faţă.


(foto: Adi Tudose)

Vlad Bălan: De ce ai ales să mergi la un liceu cu un profil uman?
Vlad Vodă: Niciodată nu am avut o mare pasiune pentru matematică dar întotdeauna mi-a plăcut limba română. La limba română chiar îmi fac temele de fiecare dată. Îmi place să scriu compuneri, poveşti, orice. Scrisul e pentru mine mai mult o pasiune. Nu scriu frecvent dar dacă am ocazia, o fac. Nu trebuie să mi se dea neapărat o temă, uneori mi se întâmplă să simt nevoia să scriu pur şi simplu. În primul an la liceu nu mi-a fost foarte greu. M-am integrat destul de repede. Profesorii mi se par mai deschişi decât cei pe care i-am avut în gimnaziu. Mi se pare că am o relaţie mai apropiată cu ei, nu doar una formală.

V.B.: Care au fost primele tale contacte cu actoria?
V.V.: Pot spune că sunt un copil crescut în teatru. Prima oară când am fost pe scenă a fost când mama era gravidă cu mine şi juca într-un spectacol cu Horaţiu Mălăele. De asemenea îmi amintesc că la vârsta de trei ani am filmat o reclamă la ulei la studiourile Castel Film. Trebuia să dau cu furculiţa şi cuţitul în masă şi să urlu că vreau mâncare. Prima experienţă memorabilă din teatru a fost când am fost la spectacolul Puricele. Cunoşteam actorii din distribuţie, fiind colegii părinţilor mei. În spectacol era o scenă în care toţi îi ziceau actorului Ion Haiduc că pute iar el nu înţelegea. La un moment dat, m-am ridicat supărat în picioare în timpul spectacolului şi am urlat "Puţi, Haiduc!".

V.B.: Ce te-a determinat să intri în trupa Brainstorming?
V.V.: Am văzut bucuria părinţilor mei atunci când îşi practică meseria şi uşor, uşor am căpătat şi eu o anumită pasiune pentru acest domeniu. Mă hotărâsem că vreau sa fac şi eu aceeaşi meserie ca ei înainte să dau audiţie pentru trupă. Carol Ionescu (membru mai vechi Brainstorming) mi-a zis despre trupă şi despre faptul că e o experienţă minunată aşa că mi-am zis că nu am nimic de pierdut dacă încerc.

V.B.: Ce aşteptări aveai când ai intrat în trupă şi în ce măsură s-au împlinit?
V.V.: Carol vorbea cu foarte mult entuziasm despre festivaluri, despre trupă şi despre oamenii din ea şi m-am gândit că ar putea să fie interesant dar niciodată nu am crezut că o să fie chiar aşa cum a zis el. După ce am intrat m-am convins că avea dreptate. Trăind de mic într-un colectiv de actori, am crezut că oamenii din trupă o să fie îngâmfaţi dar am văzut ca nu e aşa. Mă înţeleg bine cu toţi colegii din Brainstorming. De când sunt aici mi s-au schimbat complet perspectivele.

V.B.: Crezi că există o diferenţă între actoria de teatru şi cea de film?
V.V.: Cred că există o oarecare diferenţă între cele două. Cred că la teatru trebuie evidenţiate un pic mai mult detaliile. La film poate să fie camera pe faţa ta şi să nu fi nevoit să lucrezi atât de mult cu corpul. Pe când la teatru, trebuie să îţi conştientizezi corpul în fiecare secundă.

V.B.: Trăind într-o familie de actori bănuiesc că îţi formasei deja o imagine despre ce presupune această meserie. În ce măsura s-a modificat ea odată cu intrarea ta în trupă?
V.V.: Am avut ocazia să cunosc şi alte păreri. Mi-am dat seama că e important să afli idei de la cât mai mulţi oameni. Am realizat că teatrul nu e într-un singur fel, e în felul în care alegi tu să îl faci doar că fiecare om are viziunea lui despre teatru şi e bine să iei câte puţin din toate.

V.B.: Ce părere ai până acum despre experienţa Ideo Ideis?
V.B.: Auzisem foarte multe lucruri bune despre festivalul acesta. Ajuns aici am cunoscut foarte mulţi oameni şi am văzut cât este de bine organizat. Avem foarte multe activităţi aşa că avem ocazia să socializăm foarte mult unii cu alţii. Deşi concurăm, competiţia nu este atât de importantă. Mai important este să ne simţim bine. Deşi nu am jucat în 2013, abia aştept să joc anul viitor.

V.B.: Cum te-ai înţeles cu trainerii de la festival?
V.V.: M-am înţeles foarte bine cu toţi. Deşi au multă experienţă, nu sunt deloc îngâmfaţi, sunt foarte deschişi şi se comportă prietenos cu toţi participanţii.

V.B.: Ştiu că aţi avut recent o reprezentaţie la Teatrul Nottara din Bucureşti şi părinţii tăi au avut ocazia să te vadă jucând. Cum a fost?
V.V.: A fost foarte emoţionant. După ce am ajuns acasă, tata mi-a zis că şi el a avut debutul pe exact aceeaşi scenă pe care avusesem noi spectacolul. Când a jucat el pentru prima oară a rupt o bucată mică din scenă pe care a păstrat-o şi şi-a zis că o va da fiului sau fiicei lui dacă vor ajunge să joace acolo. Aşa că mi-a dat-o mie.

***
Nota LiterNet: Începând din august 2013 (data publicării acestui articol), în fiecare lună Vlad Bălan va adăuga două întrebări (secondat din când în când de Diana Soare, care va adăuga o întrebare) pentru Vlad Vodă.

Septembrie 2013

Diana Soare: Ce e pentru tine talentul?
Vlad Vodă: Talentul este un lucru cu care te naşti, o înclinaţie spre o anumită meserie. Dacă eşti talentat la un anumit lucru, nu înseamnă neapărat că e pasiunea ta. De obicei oamenii cu mai puţin talent, dar muncitori, pot ajunge mai departe ca cei talentaţi, dar leneşi. Mă rog, nu vorbesc despre cazul Mozart / Salieri. Deci talentul e o aptitudine nativă ce trebuie cultivată pe parcurs.


Vlad Bălan: Cât de importantă este cultura pentru un actor?
V.V.: Cultura şi imaginaţia sunt armele principale ale actorilor. Un actor fără cultură devine inevitabil un actor mincinos care poate sa păcălească publicul, doar pentru puţin timp. Munca unui actor în a-şi construi un personaj nu poate începe decât de la informaţiile pe care acesta le are. Bogăţia interioară a unui actor constă deci în cultura sa. Fără cultură un actor rămâne la stadiul de "amator". Am auzit că lui Mircea Diaconu, când era student, i-a spus Sanda Manu "Mai citeşte şi tu o carte, să se vadă pe ochi".

V.B.: Ce crezi că le lipseşte tinerilor generaţiei tale?
V.V.: E complicat. Din păcate, cred că le lipseşte determinarea, miza. Au mari calităţi, un instinct bun, lucruri care pot fi anulate din cauza lipsei de profunzime. Cred că de asemenea ar trebui să învăţăm să fim puţin mai modeşti.


Octombrie 2013
Vlad Bălan: Ce legătură vezi tu între artă şi ştiinţă?
Vlad Vodă: Din punctul meu de vedere arta şi ştiinţa se intersectează la un anumit nivel. La prima vedere par total diferite, dar aparenţele înşeală. Unele tablouri, sculpturi, chiar şi piese de teatru încearcă să atingă perfecţiunea prin simetrie, altele prin realism şi chiar imperfecţiune, paradoxal. Însă, cu ajutorul ştiinţei, putem descoperi aceste lucruri şi în natură. Părerea mea este că arta încearcă să copieze natura, iar cu ajutorul ştiinţei, arta poate evolua! Cred că arta nu ar fi ajuns la un nivel atât de înalt fără ajutorul ştiinţei.

V.B.: Ce înseamnă să gândeşti pe scenă?
V.V.: Să gândeşti pe scenă poate fi un lucru bun sau un lucru rău, depinzând de gândurile actorului. Dacă un actor se gândeşte şi procesează un dialog sau un monolog când îl spune sau când îl primeşte, gândul poate fi de ajutor. De asemenea, dacă un actor gândeşte acţiunile pe care trebuie să le îndeplinească, spre exemplu când bea dintr-un pahar, evident ca acţiunea este mai firească. Însă, dacă un actor se gândeşte la problemele lui din viaţa de zi cu zi şi nu este atent la detalii şi la text, iese în dezavantaj. Desigur că poate "păcăli" publicul, dar se păcăleşte şi pe el. Dar dacă unui un actor îi lipseşte "o tentă de schizofrenie", nu se poate numi actor în adevăratul sens al cuvântului.

Diana Soare: Care e gândul cu care ai vrea să te trezeşti în fiecare dimineaţă?
V.V.: Sincer să fiu, aş vrea să mă trezesc în fiecare dimineaţă cu gândul: "ce loc mai vizitez azi". În viitor, sper să pot ajunge să călătoresc prin toată lumea, pentru că îmi place să văd cât mai multe locuri naturale. Această pasiune mă poate ajuta şi în meseria pe care plănuiesc să o fac, deoarece consider că vizitarea unor locuri cât mai diferite poate să mă inspire, arătându-mi adevărata frumuseţe a vieţii şi complexitatea planetei noastre şi a oamenilor din diferite ţări, oraşe sau sate.

Descarcă caietul-program al Ideo Ideis, 2013 aici..



 Toate articolele despre Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2013


0 comentarii

Spacer Spacer