noiembrie 2013
Noi 4
Sâmbătă seara (9 noiembrie 2013) picioarele m-au purtat la Green Hours. Pentru cei din provincie care nu au fost niciodată acolo, precizez că subsolul de la Green este un tunel la capătul căruia este scena. Ca în orice tunel la o "green hour" (haha, adică oră de vârf, roditoare şi proaspătă) spaţiul devine neîncăpător, pentru că lumea vine la teatru! Iar ce rimează cu teatru? Noi 4.

Noi 4 este un spectacol simplu, "cu buget mic", dar cu investiţie sufletească mare. Este un spectacol între prieteni şi pentru prieteni. Spumant şi amuzant, reuşeşte să te revigoreze după o zi grea sau după o noapte plină. Nu se vorbeşte despre subiecte prea grele sau despre o problematică aparte, ci se îmbină cu bunăvoinţă iubirea înşelătoare, ipocrizia prefăcută, şocul cotidian şi râso-plânsul. Ceea ce au construit Lia Bugnar, Ilinca Manolache, Maria Obretin şi Marius Manole după indicaţiile Dorinei Chiriac poate fi înţeles ca o paralelă teatralizată a vieţii. La modul în care trăim o viaţă creată de alţii, controlată de un dramatug / demiurg, distribuiţi în limita rolurilor disponibile, deşi nu întotdeauna ni se potrivesc şi în cazul în care nu vin fondurile de la producător, vom avea o reprezentaţie cu buget scăzut.

Principiul "less is more" a funcţionat şi de această dată pentru tânăra echipă. Fără efecte luminoase, sonore, regizorale, coregrafice, scenografice sau digitale, actorul este pus "gol" în faţa spectatorului. Însă publicul a fost cald, pofticios şi a râs mult, pentru că a fost convins şi interesat de povestea ce se desfăşura în faţa lui. Actriţele şi actorul joacă şi se joacă cu bucurie şi pasiune, iar asta se simte. Ceea e foarte important. Totodată, fiind un spectacol de teatru în teatru, se atinge şi condiţia artistului, cunoscută destul de bine, de destul mult timp, dar nerezolvată. Fiind în cadrul Festivalului Naţional de Teatru Independent, subiectul acesta ar trebui să fie mai mult exploatat. Se vorbeşte, în general, despre "moartea de foame" a artiştilor (moarte în care nu cred câtuşi de puţin, decât în cazul unei lipse toate de interes din partea celui în cauză). În acelaşi timp se vorbeşte despre calitatea spectacolelor create în regim de teatru independent sau de stat. Şi atât. Se observă discrepanţa calitate-remuneraţie, se varsă o lacrimă şi se trece peste.

Revenind la partea plină a paharului, Noi 4 este un spectacol potrivit pentru o seară în care vrei să te relaxezi şi să râzi. Oricât de obosit sau de posomorât ai fi este imposibil ca spectacolul companiei "Teatrul nu e o clădire" să nu te facă să chicoteşti. Este o modalitate foarte bună pentru a te reîncărca şi este un furt energetic legal, echitabil şi foarte plăcut.

De: Lia Bugnar Regia: Dorina Chiriac Cu: Maria Obretin, Lia Bugnar, Ilinca Manolache, Dorina Chiriac / Andreea Bibiri / Marius Manole

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus