aprilie 2003
Mă cheamă Isbjorg. Sunt leoaică
Am căutat împreună cu actorii un text care să spună o poveste interesantă pentru noi şi pentru cei care trăiesc, ca şi noi, într-o realitate bulversantă, invadată de situaţii-limită, care se succed violent pe stradă, în autobuz sau în blocul de alături. Ele sunt prezentate la Ştiri sau în ziare printre evenimente mondene, politice sau sportive, fiind astfel de cele mai multe ori reduse la statutul derizoriu de Fapt Divers.


Am găsit în cele din urmă un text cu o structură dramatică provocatoare, cu miză etică şi cu un tulburător nivel poetic. Marile nelinişti ale fiinţei umane stau sub semnul primejdiei agresiunilor de orice fel: de la violenţa fizică până la formele subliminale de violentare a spiritului. Agresiunea asupra trupului devenită agresiune asupra minţii şi spiritului este o temă recurentă.

Plecând de la ceea ce în viziunea lumii contemporane a devenit un Fapt Divers, textul dramatic adaptat de Havar Sigurjonsson după romanul autoarei islandeze Vigdis Grimsdottir, dezvoltă o poveste cu o structură complexă, fragmentară şi imprevizibilă, în care se intersectează planuri spaţiale şi temporale multiple. Surprinzătoare şi provocatoare este opţiunea pentru un personaj cu identitate scindată, al cărui traseu existenţial este totuşi foarte verosimil, aproape banal într-o anormalitate devenită normală.

Isbjorg, cu cele două chipuri ale sale Lumina şi Întuneric, este, în plus, un personaj care-şi păstrează până la final aura sa de mister violent poetic. Pe lângă problematica extrem de actuală, textul propune în mod cert un nou tip de sensibilitate dramatică, ce mizează pe o insolită poezie a violenţei. Ceea ce este incitant în felul în care evoluează întreaga poveste, este că ea nu prezintă într-o desfăşurare cronologică o experienţă traumatizantă de viaţa. Spectatorul asistă pas cu pas la clarificarea în conştiinţa personajului a tuturor gesturilor semnificative din trecut şi la asumarea acestui trecut pentru a putea supravieţui.


"Pentru că de folos este doar o reamintire care în acelaşi timp este retrăire" - C. G. Jung. Ferindu-ne să oferim o morală gata digerată unui spectator sătul de lecţii de tot felul, am considerat totuşi că eticul nu poate fi pus între paranteze. Ne place sau nu ne place, persistenţa acestor aşa-zise cazuri izolate de violenţă în familie şi nu numai este semnul unor puternice dereglări la nivelul structurilor de adâncime ale lumii în care trăim. Şi nu de milă e nevoie, ci de o atitudine lucidă şi tranşantă.

Isbjorg ignoră pur şi simplu primejdia condamnării; ea încearcă să impună o perspectivă lucidă şi lipsită de menajamente, în care sunt anulate marile figuri - Mama şi Tata, în care iubirea apare doar în vise, iar maternitatea este aruncată la coş.

Fişa tehnică:
Regia: Gianina Cărbunariu
Cu: Ioana Calotă, Mădălina Ghiţescu, Ela Mocanu, Adrian Anghel, Rolando Matsangos, Maria Obretin, Răzvan Oprea, Bogdan Florea
De: Havar Sigurjonsson Regia: Gianina Cărbunariu Cu: Ioana Calotă, Mădălina Ghiţescu, Ela Mocanu

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus