Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Festivalul George Enescu, 2013

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Jurnal de meloman grăbit şi jurnalist fugărit (17.09.) - Festivalul Enescu, 2013


Marius Constantinescu

septembrie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Mă tem(eam) de Mahler. Unul dintre cei mai... bântuitori compozitori ai umanităţii duce, încă, această povară a inaccesibilităţii şi a stratificării sonore până la exces de filozofie. Am cu Mahler o relaţie permanentă de timiditate spăsită. Simfonia a V-a, Simfonia a VIII-a şi, de acum doi ani, din 2011, de când cu Daniele Gatti şi Orchestre National de France, Simfonia a IX-a, sunt picături titanice din cel mai adânc ocean muzical pe care îl cunosc.

Simfonia I, în varianta Filarmonicii din München cu Semyon Bychkov, mi s-a părut, de departe, unul dintre cele mai reuşite momente din toată această ediţie a Festivalului. Recunosc că nu-l ştiam pe Bychkov decât după renume, ca soţ al soţiei sale (Marielle Labeque) şi ca artizan al unui somptuos Requiem verdian la Royal Albert Hall. Vigoarea pe care a insuflat-o sunetului altminteri perfect al orchestrei lui Sergiu Celibidache (probabil atributul prin care Filarmonica din München se va defini multă vreme de aici înainte) nu a avut egal decât în subtilitatea prin care a ştiut să reliefeze fiecare plan, să sublinieze fiecare intenţie, să singularizeze fiecare tuşă a acestei fabuloase lucrări. Preferatele mele au fost, cum altfel?, partea a III-a şi partea a IV-a, aceasta din urmă deconcertantă în diversitate. Iureşului vesel-amar şi colorat tipic muzicii klezmer i se contrapune Natura-genune, din care ţâşnesc, triumfătoare, genii cu glas de aramă. Formidabile alămurile Filarmonicii, însufleţiţi până la paroxism contrabaşii, vibrant-fremătătoare viorile (cu Lorenz Năsturică-Herschkowici binecunoscut concert-maestru). Peste toţi, Bychkov: vizionar, ştiutor, stăpân pe partitură de la prima la ultima notă, într-un exerciţiu de autoritate care a avut ca rezultat o sală subjugată de marele Gustav.

Superb sunetul lui Gautier Capuçon, cald, fluid, senzual în Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră de George Enescu. Prezenţa şarmantă a tânărului muzician şi felul în care a respirat la unison cu Bychkov, plăcerea de care dă dovadă atunci când cântă, toate au adus plus valoare frumoasei compoziţii enesciene.

Nimrod a fost, din nou, ca un cadou personal, de data aceasta înaintea unei zile extrem de importante. Dacă versiunea oferită de Antonio Pappano şi Orchestra Academiei Santa Cecilia a fost intimă, suavă, pastelată, cea creionată de Bychkov şi Filarmonica din München a avut corp, robusteţe, eroism. Două puncte de vedere, aceeaşi partitură, acelaşi deliciu auditiv.

Descarcă programul Festivalului Enescu, 2013 aici..



 Toate articolele despre Festivalul George Enescu, 2013


0 comentarii

Spacer Spacer