Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Festivalul George Enescu, 2013

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Jurnal de meloman grăbit şi jurnalist fugărit (27.09.) - Festivalul Enescu, 2013


Marius Constantinescu

septembrie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Dacă ar fi să mă reîncarnez, aş vrea să fiu Partea I din Patetica lui Ceaikovski.

Sincer, mă gândeam să scriu doar atât azi, atât de puternica a fost impresia pe care mi-a lăsat-o Royal Philarmonic Orchestra strunită de Andrew Litton în cea din urmă simfonie a compozitorului meu fetiş. IMPECABILĂ orchestră! Inspirat dirijor! S-o spunem aşa cum este: Litton nu face parte din eşalonul fruntaş de şefi de orchestră, la nivel de Barenboim, Mehta, Chailly, Pappano, Abbado, Jansons. Şi totuşi, a orchestrat Patetica precum un regizor, a făcut din această muzică înecată în patimă un spectacol mai mare decât este ea însăşi! Superba orchestră londoneză i-a răspuns cu o trăire paroxistică. Aţi văzut cum "mâncau" instrumentele, cu ce dăruire se aruncau asupra partiturii, cum comunicau din priviri de la partidă la partidă, cu ce zâmbet îşi însoţeau arta? Cum să nu te ridici în picioare în faţa unei asemenea foame de performanţă?

Am spus că vor fi aplauze după Partea a III-a. Întotdeauna sunt. E o lecţie pe care am reţinut-o de la Antonio Pappano, acum doi ani, în 2011: "Întotdeauna, şi în cele mai prestigioase săli ale lumii, publicul izbucneşte în aplauze la acel punct. E una dintre regulile nescrise cu care ne-am obişnuit noi, dirijorii". Am văzut Patetica la Théâtre des Champs-Élysées în iarnă. Wiener Philarmoniker şi Andris Nelsons. Regulă respectată.:)

M-am bucurat să o am invitată la pauză, în direct, pe Alexandra Dariescu, al cărei debut bucureştean a avut, pentru ea, cele mai fericite circumstanţe: o orchestră şi un dirijor în niciun caz de ici, de colo, un concert cum nu se poate mai inspirat şi mai cu priză la public (Concertul pentru pian şi orchestră de Edvard Grieg), o frumoasă publicitate dată de activitatea meritorie din Marea Britanie şi o sală care o aştepta cu aplauze, căldură şi flori. Dacă în Grieg simt că poate ar fi fost nevoie de o comunicare mai bună cu Andrew Litton, Alexandra a fost impresionantă în bis-urile din Silvestri şi Scarlatti.

Seara s-a încheiat cu aplombul imprimat de dirijorul american printr-o Poloneză din Evgheni Oneghin strălucitoare, emfatică, show-stopper, as they would say.

Pentru mine, una dintre cele mai alese amintiri marca Enescu 2013.

Descarcă programul Festivalului Enescu, 2013 aici..



 Toate articolele despre Festivalul George Enescu, 2013


0 comentarii

Spacer Spacer