Pentru că acolo unde sunt cazată nu avem net, acum stau pe o canapea în faţa monitoarelor unde rulează filme din competiţii şi scriu acest articol. E un loc bun pentru a observa începutul de festival. Care, apropo de vibe, are tonusul lui aparte, atmosfera unică de confort, degajare şi cultural exchange. Undeva în fundal rulează ceva bossa nova şi, în timp ce ascult muzica, îmi dau seama că aşa ar trebui să fie starea firească a unor astfel de festivaluri de film, să te facă pe tine, student sau cinefil sau realizator de filme, care iei contact cu această lume, să te simţi confortabil. Cu alte cuvinte, să fii tu.
Filmul care a deschis ediţia 2013 este Google and the World Brain în regia lui Ben Lewis. Documentarul din 2013 abordează - în 98 de minute - subiectul cărţilor digitalizate şi a librăriei virtuale înfiinţată de Google şi are toate ingredientele necesare unui film de difuzat pe Discovery Channel. La graniţa dintre documentar ştiinţific şi investigativ, Google and the World Brain nu este tocmai alegerea cea mai inspirată pentru proiecţia de deschidere, din punctul meu de vedere, în contextul în care Astra se vrea şi este recunoscut a fi un gen de festival care promovează şi susţine documentarul de autor. Aici avem de-a face cu un film de televiziune, bine structurat de altfel, cu premisă, dezvoltare, în care sunt incluse contrapuncte, "răsturnări de situaţie" şi concluzii. Din acest punct de vedere, Google and the World Brain este bine documentat, atent construit şi suficient de interesant încât să ţină spectatorul în faţa televizorului (dar, pe de altă parte, îl ţine destul de greu în faţa ecranului unei săli de cinema). Pe mine, în general, mă supără neutralitatea sau, mai bine zis, pretenţia unei neutralităţi pe care o oferă producţiile de televiziune, de la reportaje la documentare, iar filmul lui Lewis abordează tocmai această tactică a punctului de vedere obiectiv. Şi mai intrigant a fost faptul că la anumite intervale în film apărea un generic, care, pe Discovery de pildă, funcţionează perfect pe post de cliffhanger înaintea momentelor de publicitate. Într-o sală de cinema pauzele publicitare se exclud, iar apariţia genericului pe ecran nu făcea altceva decât să întrerupă ritmul filmului şi să irite spectatorii.
Cu toate acestea, atmosfera s-a destins după proiecţie la concertul "ad-hoc" al Adei Milea, care a strâns un public numeros, ce cânta şi dansa pe melodiile ei. Ada acompaniată de doi actori de la Teatrul Naţional din Cluj, Cristi Rigman şi Anca Hanu, a fost chemată la bis de vreo trei ori, cu aplauze frenetice.
Închei acum primul articol de la Sibiu cu menţiunea că în această seară (15 octombrie 2013) va rula cel mai recent film al lui Wang Bing, The Three Sisters, despre care abia aştept să scriu.
Descarcă broşura Astra Film Festival, 2013, aici..