Filmul aminteşte de mai vechiul O Brother, Where Art Thou? (2000) al fraţilor Coen, (cele două filme au acelaşi producător muzical, T-Bone Burnett) prin acea latură odiseică, exploatată făţiş în O Brother, Where Art Thou?, sugerată doar în Inside Llewyn Davis. Accentul se mută de pe călătoria plină de peripeţii a personajului şi întâlnirile cu alte personaje ciudate, cvasi-mitologice (de remarcat prototipul de rol jucat de John Goodman), pe trăirile protagonistului. În definitiv, Everett McGill, personajul lui George Clooney, şi Llewyn Davis, personajul lui Oscar Isaac, caută acelaşi lucru - o comoară ascunsă, respectiv succesul - pe care nu-l vor găsi.
Llewyn Davis este un personaj fictiv, circumscris acelui mediu şi coloraturii locale - substratul galic din "Llewin" furnizând o ironie la numele lui Dylan - inspirat parţial din cartea autobiografică a unuia dintre cântăreţii de folk care surprind perioada de tranziţie de până la boom-ul folkist al anilor '60, Dave Van Ronk - The Mayor of MacDougal Street. Un tânăr cântăreţ, străduindu-se să supravieţuiască în jungla urbană (plină de pisici de care trebuie să aibă grijă), dormind pe la prieteni (Jim şi Jean, un cuplu cu veleităţi muzicale asemănătoare, Al Cody, o tânără speranţă cu ceva mai mult aplomb decât el şi familia Gorfein, un cuplu mic-burghez de intelectuali), concertând într-un club pentru câţiva spectatori şi fiind convins că muzica îi poate aduce un viitor, oricât de mult ar trebui să lupte pentru asta. Însă, din idealismul său artistic, ajunge încet-încet să-şi piardă încrederea şi într-un final să se blazeze, într-un univers muzical în care nu este primit, care pare a fi orb în faţa talentului şi pasiunii sale, dar care este pur şi simplu decalat. "If it's never new and never gets old, it's a folk song."