Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Atelierul de teatru, Botoşani

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Jurnal de bord - ne regrupăm cu inima topită - RegrupareA Atelierului de teatru, 2013


Ilinca Anamaria Prisăcariu

noiembrie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Când eşti mic îţi doreşti să fii mare. Crezi că a fi mare e ceva fantastic şi că viaţa ta poate fi plină de tot felul de lucruri interesante şi palpitante. Pe parcurs ce creşti îţi dai seama că se denaturează imaginea pe care o aveai în minte în urmă cu ceva timp. Ai impresia că ai rămas printre ultimii care au în plan să schimbe lumea, care sunt curioşi şi curajoşi.

În momentul în care intri într-o trupă de teatru pentru adolescenţi îţi schimbi puţin concepţia şi stilul de viaţă. Începi să îţi consumi imaginaţia într-un mod mai sănătos, consumi teatru regulat şi planul tău pe termen nedeterminat este chiar acela de a învăţa, de a fi curios şi curajos în ceea ce te priveşte şi de a învăţa să te descoperi prin ceilalţi. Începi să trăieşti în cealaltă realitate. Planurile însă se întorc, atunci când te întorci şi tu la viaţa de elev. Dar pe parcurs ce creşti în trupă, imaginea devine din ce în ce mai naturală. Nu poţi spune niciodată că ai crescut de tot, aşa cum nu poţi spune niciodată că un spectacol e complet, pentru că mereu vei descoperi câte ceva. În fiecare an eşti mai mare şi, da, mai ai momente în care te gândeşti că nu mai poţi găsi pe cineva care să aibă gânduri la fel de interesante ca tine. Aşa este... Poţi găsi oameni cu idei chiar mai interesante şi mai complexe.

Nu e nimic rău în a te lăsa luat prin surprindere. Sub deviza expect the unexpected îţi poţi deschide larg orizonturile. Acesta a fost primul lucru învăţat de la bobocii Atelierului de teatru 2013.


RegrupareA e o sărbătoare în calendarul Atelierului. Nu are dată fixă, dar ştim că e în perioada începutului de an şcolar, când se întâlnesc prieteni vechi şi noi. E momentul în care "graniţele" se topesc, în care cu toţii căutăm câte ceva şi în mod sigur acolo e locul în care îl găsim. E "ritualul" de iniţiere, prin care trec mulţi şi după care rămân doar cei care au găsit ceea ce căutau. Atelierul de teatru e un loc în care căutările individualizate se adună şi evoluează, formând un fel de bază de date. În fiecare moment, cu / în / prin / alături fiecare om descoperim câte ceva. Anul acesta, acest ritual s-a desfăşurat în data de 24 septembrie 2013.

După o lună de ateliere de lucru, cu joculeţe menite să ne ajute să ne cunoaştem mai bine, să comunicăm şi să ne sudăm ca grup, a venit momentul ca bobocii să performeze pentru prima oară pe o scenă. Lucrurile s-au mişcat foarte repede numai datorită entuziasmului şi dorinţei lor. Boboceii s-au dovedit a fi foarte deschişi şi dornici să intre în minunăţia asta de educaţie alternativă prin teatru. E foarte uşor să deduci acest fapt, deoarece avem un an îmbelşugat, care a venit cu "bobocei" începând chiar de la clasa a 6-a! Dacă omul vrea, nu-l poate opri nimic! Aşa se face că pe 26 octombrie 2013, la Balul Bobocilor al Colegiului Naţional "Mihai Eminescu" Botoşani, Atelierul de teatru a venit cu forţe proaspete, în număr de peste 20 de puşti cu drag şi chef de joc.



În două săptămâni, după repetiţii aventuroase pe holurile colegiului - întinse până în ziua spectacolului, cu recuzita în spate, micile noastre comori entuziaste au pornit în cea mai frumoasă călătorie a lor: "mările vibrante" ale teatrului ne poartă pe culmile binelui şi sinelui, într-o barcă de salvare construită din propriile forţe. Cu alte cuvinte, am aflat cu toţii că treaba asta cu teatrul de adolescenţi nu e chiar floare la ureche, dar dacă ştii să te bucuri de căutarea asta fascinantă, poţi descoperi câmpuri întregi cu flori şi poţi să îţi agăţi la urechi câte vrei. Totul devine mai simplu atunci când îţi face plăcere. Chiar aşa, cum spuneau prietenii de la Ideo Ideis: pas cu pas, idee cu idee!

Acum, intre noi fie vorba, când creşti mare chiar ajungi să fii puţin gelos. Da, nene, simţi că îmbătrâneşti, că-ţi trece vremea şi că mai ai puţin şi-ţi iei zborul. Dar te gândeşti că sigur va fi bine, pentru că te uiţi la cei care vin din urma ta şi îţi creşte inima, iar entuziasmul lor te hrăneşte şi te umple de bine. Am plâns la repetiţiile lor. De bucurie. Sau poate că era şi o urmă de altceva, dar a trecut repede, pentru că m-am uitam în ochii lor şi în ochii "ăstora mari", din generaţia mea şi ne-am dat seama că aici se întâmplă ceva minunat.

Mereu învăţăm şi e mereu o bucurie. E o bucurie să descoperi, nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl ai în momentul în care afli ceva nou sau acela în care înţelegi ceva. Sau cel în care simţi că un lucru este cu adevărat înălţător şi inspiraţional. Iar bucuria cea mai mare este când înveţi de la cei mai mici decât tine. Mie nu mi-a plăcut niciodată să cred că pot creşte, dar încep să mă conformez cu ideea că totuşi se întâmplă.

Propun un exerciţiu simplu. Nu presupune nimic altceva în afară de înţelegerea faptului că în fiecare dintre noi zac lucruri frumoase şi ne putem da seama de anumite lucruri numai simţindu-le, fără să ştim prea multe despre ele. Iată câteva viziuni crude despre ideea de teatru, scrise de boboceii noştri în ziua Regrupării:


Teatrul pentru tine:
Un mod de a scăpa de rutină;
O lume nouă; Paradisul;
Viaţa (de acum în colo);
O invitaţie spre culturalizare, spre descoperirea a noi viziuni;
Muncă şi distracţie;
Un loc în care poţi să te exprimi liber şi în care îţi faci noi prieteni;
Altceva;
Ceva extraordinar; Să fii un actor foarte frumos şi interesant;
Cea mai frumoasă artă prin care poţi învăţa, dar te poţi şi distra;
Arta de a intra în pielea unui personaj la fel de uşor precum fredonarea unui cântec;
Sincer, nu am încercat niciodată şi nu ştiu cum este, dar mă atrage şi vreau să încerc;
Întotdeauna m-am întrebat şi nici acum nu ştiu. Cred că singurul care ştie e însuşi actorul. El simte entuziasmul, bucuria, tristeţea, uimirea, iar noi, spectatorii, simţim doar rezultatul muncii lui;
Dumnezeu, mai mult sau mai puţin vizibil sau tangibil;

Cum vedeai (ce ştiai despre) educaţia alternativă prin teatru şi ce părere ai acum?
La început mie mi se părea o joacă. Credeam că va fi ceva lejer şi nu foarte necesar mie, dar m-am înşelat. Totul e o treabă serioasă. Am cunoscut în primul rând oameni frumoşi. Nu mai sunt atât de emotivă ca înainte, şi pur şi simplu cred, de fapt sunt sigură că mi-am făcut un bine atât mie cât şi personalităţii mele. Teatrul nu are o singură şi concretă definiţie. De aici porneşte şi misterul ne-a făcut curioşi pe toţi. Anastasia
Sincer, la început mi-era frică să întru în Atelier şi nu mă gândeam că toţi vor fi atât de drăguţi şi de uniţi. Ştiam că e ceva serios şi că necesită multă muncă pentru a reuşi ceea ce ne propunem. Da, am ajuns deja la un alt nivel şi simt că după asta s-a schimbat ceva în mine, e ceva pozitiv. Roxana
La început mi s-a părut extraordinar, am simţit fiecare clipă. Mi-am dat seama de la început că va fi mult de muncă şi că acele jocuri au un scop anume şi că nu le facem degeaba! Nu mi-ar fi trecut prin cap niciodată existenţa acestor jocuri, care poate la prima vedere par ciudate, mie mi s-au părut incredibile, cum te simţi detaşat de lumea care te înconjoară... Prin aceste jocuri am învăţat foarte multe: să mă exteriorizez, am învăţat să fiu mai calm, să fiu mai atent la cele din jur şi multe altele. În Atelierul de Teatru toţi sunt fraţii mei, iar când mă întâlnesc cu ei uit de tot şi încep să mă dedic 200%. Pe viitor mă văd, bineînţeles, cu fraţii mei, muncind şi distrându-ne, pentru că ne place ceea ce facem. Ador teatrul, pur şi simplu îl ADOR! Şi cu greu m-aş despărţi de el, fiindcă înseamnă ceva foarte important pentru mine! Dragoş
La început, adică acum aproximativ două săptămâni, chiar trei, din prima a fost o încercare. Am venit târziu şi am intrat repede în Atelierul de teatru. În prima zi, când am venit, îmi era frică. Nu ştiu de ce. Dar mă bucur extraordinar de mult că am intrat în Atelier. Sunt foarte fericită. Şi nu este vorba doar de a intra într-un simplu grup repejor. Am intrat într-o familie, ca un nou născut. Şi acest nou născut (eu) a mers la două zile. Poate teatrul pare o joacă de copii. La început aşa este. Glumim, râdem. Dar alta este când repetăm cu adevărat. Atunci este muncă. Şi este muncă în familie. Anamaria
Mi-am dorit de când era vacanţă să intru în Atelierul de Teatru, însă îmi era puţin frică, deoarece credeam că vor fi preselecţii dure. Am stat, m-am gândit şi am mers. După ce am intrat în cabinetul de Geografie şi am început să vorbim şi să ne cunoaştem totul s-a schimbat într-un joc în care mă aflăm la primul nivel. Aveam o bucurie imensă în mine, deoarece în sfârşit mă aflam alături de voi. Atelierul înseamnă schimbare, o cale bună de cunoaştere şi extindere a emoţiilor. Veronica
E mai mult decât credeam. E mai mult decât jocuri, decât teatru, decât ceea ce se vede din exterior. Mă bucur că am avut hotărârea de a intra în acest grup de oameni minunaţi. Carina
Mă ajută să îmi stăpânesc emoţiile şi să nu mai fiu atât de emotivă, asta în timp ce mă distrez, ceea ce nu mă aşteptam. Credeam că nu o să fie aşa de "fain", în sensul de interesant să vin în Atelier, dar acum mă simt ca într-un fel de familie. Adela
La început mi se părea o joacă. De fapt, chiar era o joacă. Apoi am început repetiţiile şi am reuşit să îi descopăr pe toţi, pe fiecare în parte şi am învăţat că orice faci / simţi / crezi tu, contează. Am învăţat să apreciez mult mai mult oamenii şi lucrurile pe care le fac pentru alţii, dar şi pentru mine. Adina

Am avut o discuţie la miez de noapte cu prietenul Alex Afloarei, pe care l-am întrebat cum vede el toată treaba asta, după un an de Atelier, vis-à-vis de educaţia alternativă prin teatru: "Eu... M-am cunoscut. De fapt, încă încerc să mai descopăr lucruri despre mine, tot prin joacă. Şi ce e cel mai important e că nu am fost constrâns de anumite reguli logice sau raţionale. Poţi să fii nebun, nebun frumos. E pur şi simplu un colţ dintr-o altă lume. Pentru mine e un refugiu.

Eu când aud de educaţie alternativă, dacă aş fi din afară cel mai probabil m-aş gândi la altceva, proiecte după şcoală, pregătiri cu profii, dar sub o altă formă. Dar îţi dai seama numai după ce vii aici. Când aud «prin teatru», dacă ar fi să zic într-un cuvânt, sau într-o frază, sau cuvinte ce-mi vin în minte când aud asta: ceaţă, abur, necunoscut, adânc, abis, abis cu sensul invers, adică nu abis în jos, abis în sus, dacă înţelegi ce vreau să zic. Ca un OZN care te ridică; scări, trepte... După fiecare exerciţiu urci câte o treaptă, mai urci şi ajungi, nu neapărat să te cunoşti pe tine, dar eu cel puţin, după experienţele pe care le-am avut, puţine câte sunt ele, mi-am lărgit orizontul, ohohoaa..."

Despre necunoscut se poate vorbi zile în şir, despre joacă, întâlniri, curaj, frumos... Poţi vorbi despre teatru, poţi crede că ştii totul şi să nu ştii nimic. Te poţi aventura pe mare, fără să ai habar unde vei avea să ajungi. Dar nu contează asta, ci călătoria pe care o ai alături de oamenii din jurul tău. Şi bucuria. Şi curajul. Şi curiozitatea.

Anul 2013 se sfârşeşte acuş, dar noi abia ne-am pornit din nou la drum, iar anul care vine se anunţă taaaare frumos.

Îmbrăţişări din inima mărilor vibrante!
Semnează Ilinca din Atelier.



 Toate articolele despre Atelierul de teatru, Botoşani


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Ilinca Anamaria Prisăcariu


Alte articole

 #nupotsarespir al Atelierului de Teatru la Festivalul Ideo Ideis, 2016, Alexandru Gorghe
 Teatru / Amfiteatru, Mădălina Puruşniuc
 Optează să te joci! - Programul Festivalului de teatru AmFiTeatru 2016, Carina Cozminschi
 Optează să fii teatru, adolescent! - AmFiTeatru, 2016, Comunicat de presă
 Triplicarea lui Hamlet (III) - a little drop of Hamlet, Ilinca Anamaria Prisăcariu
 Toate articolele despre Atelierul de teatru, Botoşani


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer