12 Years a Slave
Steve McQueen se întoarce şi loveşte din nou cu incredibila poveste (adevărată) a lui Solomon Northup, un negru liber din statul New York care-a fost răpit şi vândut ca sclav în 1841. Povestea - al cărei final îl ghiciţi din titlu - glorifică perseverenţa şi curajul unui om în contextul unei perioade tulburi şi tulburătoare din istoria Statelor Unite. Chiwetel Ejiofor şi Michael Fassbender trebuie că şi-au comandat deja smochingurile pentru Oscaruri şi-alte BAFTE.
August: Osage County
Filmul spune povestea întunecată, dar hilară şi emoţionantă, a unor femei aprige dintr-o familie din Midwest-ul american. Viaţa le-a despărţit, dar o criză le aduce din nou împreună în casa în care au crescut, la cea care le-a crescut (o Meryl Streep de zile mari - what else is new?). Filmul şchioapătă pe ici pe colo dar Julia Roberts îi ţine piept cu brio doamnei Streep, iar restul distribuţiei (Ewan McGregor, Benedict Cumberbatch, Abigail Breslin, Sam Shepard si Chris Cooper) nu e nici ea de lepădat.
Dallas Buyers Club
Un film de Oscar, pentru Oscar. Extrem de talentatul regizor canadian Jean-Marc Lavallee prezintă o dramă bazată pe întâmplări reale, în care Matthew McConaughey întruchipează un electrician amărât şi arţăgos, om obişnuit, din popor, cum ar veni, cu excese şi defecte, care se trezeşte în vârtejul unei lupte literalmente pe viaţă şi pe moarte cu establishment-ul medical şi companiile farmaceutice. În anul de (diz)graţie 1985, Ron e şocat de diagnosticul de HIV şi de cele 30 zile pe care i le mai dau doctorii. Cum medicina nu e încă pregătită pentru ce-avea să urmeze, iar statul nici atât, Ron începe să caute tratamente alternative (legale şi nu tocmai) în toată lumea - din Mexic şi până-n Japonia. Povestea e plină de inspiraţie iar cei doi protagonişti - McConaughey şi Jared Leto (excelent intr-un rol de travestit) - sunt şi ei demni de Oscar.
Don Jon
Jon Martello (Joseph Gordon-Levitt) e arătos, musculos, de modă veche, şi cu succes la femei, dar niciuna din cuceririle lui nu se compară cu plăcerile pe care şi le oferă singur, în faţa calculatorului, pe siteuri porno. Barbara Sugarman (Scarlett Johansson) e frumoasă, isteaţă şi de modă veche. Problemă ei? Prea multe filme romantice şi vise de "şi-au trăit fericiţi pân' la adânci bătrâneţi". Au ajuns aşteptările noastre fata de sexul opus... de modă veche? Această satiră neaşteptat de amuzantă încearcă să răspundă la această întrebare, în care mass media şi fanteziile escapiste pe care le propagă sunt clar personajul negativ.
Enough Said
La scurt timp după moartea lui prematură, Enough Said ne prezintă un James Gandolfini într-o formă care ne face să-l regretăm şi mai mult... Iar Julia Louis-Dreyfus ne demonstrează că e singurul protagonist din Seinfeld care a reuşit să-şi depăşească "condiţia" şi să transceadă pe marele ecran. Povestea e simplă şi dulce-amară. Eva - o maseuză care-şi face griji c-o să rămână singură odată ce fiica ei pleacă la colegiu - îl cunoaşte pe Albert - un bărbat singur şi el, care pare perfect pentru ea. Pe măsură ce cei doi se apropie tot mai mult, Eva se împrieteneşte cu Marianne, o nouă clientă ce pare, şi ea, "aproape perfectă", de nu s-ar plânge atât de fostul ei soţ. Care... ghici cine-o fi?...
The Fifth Estate
Un film cu un subiect controversat, deşi criticii l-au atacat la unison mai curând din punct de vedere artistic. Cu informaţiile preţioase (sau nu) pe care le-a "eliberat", cu definiţia sa anarhistă despre ce (mai) constituie "secret de stat", cu viziunea sa disruptivă asupra traficului de informaţii secrete, WikiLeaks a schimbat pentru totdeauna lumea în care trăim. Povestea începe cu fondatorul WikiLeaks Julian Assange (Benedict Cumberbatch) care face echipă cu Daniel Domscheit-Berg (Daniel Brühl) pentru a deveni câinele de paza (din underground) a celor de la cârma lumii. Cu un buget minuscul, cei doi creează o platformă fără precedent ce permite anonimitatea scurgerilor de date pe care guvernele şi corporaţiile le vor secrete. Dar, pe măsură ce Assange şi Berg capătă acces la un volum şi un nivel de informaţii pe care nici nu l-au visat, un conflict apare între ei în jurul unor întrebări cheie în lumea contemporană: cu ce preţ trebuie păstrat un secret într-o lume liberă - şi care e costul desecretizării?
Gravity
Un blockbuster minimalist care trebuie văzut neapărat pe cel mai mare ecran posibil. În 3D, dacă e posibil. Un thriller intens care-ţi face inima să bată nebuneşte deşi e plin de momente de tăcere şi stranie frumuseţe. Sandra Bullock e Dr. Ryan Stone, un geniu în domeniul ei, care-i însoţită în prima ei misiune în spaţiu de-un astronaut veteran - Matt Kowalsky (George Clooney, mai Clooney ca oricând...). O ieşire în afara navei ce părea de rutină se transformă într-un dezastru. Naveta spaţială e distrusă, comunicarea cu Houston întreruptă. Stone şi Kowalsky sunt absolut singuri şi în derivă. Apoi... dezastru după dezastru până când... tăcerea devine asurzitoare. Singura scăpare pare a fi - ilogic - încă un salt în abis, în necunoscut. Alfonso Cuaron nu face un film de idei (nu v-aşteptaţi la o Odisee spaţială 2013...), ci un artefact vizual nemaivăzut şi de neratat.
Labor Day
Al cincilea film al lui Jason Reitman a avut parte de-o primire amestecată. Dacă reacţiile iniţiale eu fost relativ entuziaste, am avut surpriza să-l regăsesc pe unele liste cu cele mai proaste filme din 2013...
Henry are 13 ani şi ca şi cum asta n-ar fi de ajuns, mai trebuie să fie şi bărbat în casă, dat fiind că n-o are decât pe mamă-sa, Adele, care se luptă cu depresia de când a devenit văduvă. Într-o (ne)bună zi, cei doi merg la cumpărături şi se-ntorc acasă cu Frank, un bărbat rănit şi ameninţător care se dovedeşte a fi un deţinut evadat şi căutat de poliţie. Urmează un weekend lung care le va marca vieţile celor trei protagonişti. Mişcător pentru unii, siropos şi neverosimil pentru alţii. Cu Kate Winslet, Josh Brolin şi tânărul Gattlin Griffith.
Mandela: Long Walk to Freedom
Bazat pe autobiografia preşedintelui sud-african, Mandela: Long Walk to Freedom e o cronică a începuturilor celui care avea să petreacă 27 de ani în închisoare înainte de a avea şansa să reconstruiască o ţară cu traume enorme de pe urma unui regim opresiv. Deşi mai toate detaliile sunt de pe-acum binecunoscute publicului, tensiunea din sală era perceptibilă, în principal datorită prezenţei impunătoare a lui Idris Elba - unul din marii actori ai generaţiei sale. Problema cu acest film nu ţine atât de el, cât de subiectul lui: viaţa lui Mandela pare a fi prea complexă, prea importantă dacă vreţi, pentru a fi cuprinsă într-un singur film...
Poziţia copilului
Cornelia, o doamnă din înalta societate a Bucureştiului zilelor noastre, ia "problema-n mână" când fiul ei - altfel adult şi la casa lui, dar încă nefiresc de ataşat de fusta mamei - e implicat intr-un tragic accident de circulaţie. Dialogurile (co)create de regizorul Călin Peter Netzer şi inegalabilul Răzvan Rădulescu sunt foarte credibile iar subiectul rezonează cu audienţele din întreaga lume, dat fiind că les nouveaux riches, şi capacitatea lor inepuizabilă de a încerca să (p)refacă realitatea, nu cunosc frontiere. Cu acest rol - cel mai bun al ei de până acum - Luminiţa Gheorghiu a captat atenţia şi admiraţia ultimilor critici care nu auziseră încă de ea.
Prisoners
Regizorul canadian Dennis Villeneuve (nominalizat la Oscar 2011 pentru Incendies) ne întreabă: cât de departe-ai merge ca să-ţi protejezi familia? Un whodunnit bine făcut, misterios şi tensionat, pe cât de credibil, pe atât de surprinzător. Keller Dover (Hugh Jackman) se confruntă cu cel mai sinistru coşmar pentru un părinte: fetiţa lui de numai şase ani şi o prietenă de-a ei şi mai micuţă sunt de negăsit. Minutele se transformă în ore, nesiguranţa în panică. Poliţistul Loki (Jake Gyllenhaal) îl arestează pe singurul suspect, Alex Jones (Paul Dano), dar trebuie să-i dea drumul din lipsă de probe. Presiunea creşte la cote insuportabile şi Dover decide să ia investigaţia pe cont propriu. Până unde?...
Rush
Ron Howard face din nou echipă cu scenaristul Peter Morgan în această ecranizare spectaculoasă a rivalităţii de zile mari dintre aşii Formulei 1 din anii 70, James Hunt (Chris Hemsworth) şi Niki Lauda (Daniel Brühl). O rivalitate de cea mai înaltă cifră octanică. Vezi... Mozart contra Salieri. Kennedy contra Hrusciov. Gates contra Jobs. Premiza e simplă, ideală pentru Hollywood, doar că, în loc de băieţi buni şi băieţi răi, avem două personalităţi complexe, mânate aproape în aceeaşi măsură de dragostea de sine şi animozitatea pentru celălalt.
La vie d'Adèle chapitres 1 et 2 / Blue is the Warmest Color
"Controversele" care-au însoţit acest film nu i-au slujit, ci doar au distras atenţia de la un film altfel excelent. Nu e vorba despre sexul lesbian (ce-i drept, în cantităţi şi cu nişte prim-planuri fără precedent în afara producţiilor "de profil"), ci despre intensitatea iubirii adolescentine, indiferent de "cine cu cine"... Adèle (Adèle Exarchopoulos) are 15 ani şi nu pare să-şi "caute identitatea", când apariţia unei studente la arte cu părul albăstrui (Léa Seydoux) o face să se descopere pe sine, să descopere ce înseamnă dorinţa, despărţirea, disperarea, şi, în fine, maturitatea.
(va urma)