Există un film vechi din 1947, cu Danny Kaye, Virginia Mayo şi Boris Karloff, după care Ben Stiller face acum un remake. Recunosc, l-am văzut demult şi nu îmi mai amintesc mare lucru din el. Era oricum mai casnic, cu o conspiraţie şi o mamă posesivă. Acum nu există nimic din clasic, filmul de faţă fiind cu totul altceva. Actorul de comedie reuşeşte un tur de forţă aici ca regizor atent la detalii şi bune sentimente, un cadou formidabil, de suflet.
Încă de la splendidul generic de început şi până la finalul ingenios cu amintiri, puternic, original, uşor parodic, mai rar o poveste ca aceasta care să binedispună în aşa fel, intensă, filmul necesar în colecţia oricui, pentru energizare.
Walter Mitty (tot Ben Stiller, cu ochii lui albaştri formidabili) are o imaginaţie debordantă. Visează cu ochii deschişi, spre hazul celor din jur şi tachinările colegilor de birou care nu înţeleg că în înţepeneala lui el călătoreşte departe. Şi Stiller ne arată fără trecere explicită partea eroică a personajului. Iar scenele acestea, de un haz nebun şi, mai ales, alerte şi cu efecte digitale uimitoare, sunt de calibrul unui mare film de acţiune cu bune cascadorii.
Personajul său s-a ocupat toată viaţa de negative (frumoasă metaforă), a fost cel care a ales cele mai bune fotografii realizate de aventurierul Sean O'Connell (Sean Penn minunat).
Filmul, foarte grafic şi plin de mesaje ascunse, de semne risipite peste tot, "conspirările Universului la fericire" cum ar spune Coelho, construieşte cu ton de glumă o lecţie bună de viaţă în momente de criză, în ton populist, chiar aşa gen Frank Capra şi câteva citări Chaplin. Fiecare, oricât de mic sau de mărunt se simte, are importanţa lui, şansa sa, locul său. În viaţa sa sau a altora.
Stiller, mereu serios şi mirat, inadecvat în birou printre corporatişti fiţoşi ca şi pe "teren", cu cămaşa lui cu mâneci scurte, geaca şi valiza metalică (folosită ca ajutor într-o scenă marină la care se râde în hohote), schiţează simplu un personaj ataşant, fără caricatură sau compătimire. Căci ştie să-i ofere la timp răbufniri de isteţime, de rezolvări abile, de talente ascunse perfect sub aspectul de şoricel speriat.
Foarte ingenios omagiu al momentelor importante istoric - coperţi celebre ale revistei Life, cu ce a avut ea mai bun de-a lungul deceniilor, aici în format mare care umple ochii.
Minunate racorduri între scene, reuşite şi plastice, leagă în înşiruire cursivă o poveste pe care o priveşti zâmbind tot timpul. Cu filmări aeriene care taie respiraţia şi, mai ales, peisajul ca personaj, magnific, din Groenlanda şi Islanda peste care nu mai clipeşti ca să nu îl uiţi (alternativă ca să uiţi minunile Noii Zeelande din alte filme), filmul este ca un Forrest Gump pentru gândire pozitivă şi îndeplinirea visurilor. Parodierea lui The Curious Case of Benjamin Button - demenţială, ca şi reuşita aterizare pe asfalt gen Hancock, când eroul se doreşte justiţiar.
Personajele secundare delicioase - mama este Shirley MacLaine pe care o iubim - ajută mult povestea să capete credibilitate şi un suflu de umanism care merge la inima oricui.
Vorbind blând despre cuminţenie şi umbra ratării din dragoste pentru familie, despre pasiune şi entuziasm, despre loialitate şi curaj inconştient, cu un accent în crescendo de nestăvilit despre aprecierea clipei şi vieţii.
Splendissim filmat, cu cea mai amuzantă şi antrenantă, perfectă muzică pe coloana sonoră, cu frumoase momente în ralenti de înţelegere a momentului deosebit trăit şi cu Stiller pe skateboard mai tare ca Jim Carrey pe bob în Yes Man, filmul trebuie văzut nu numai de sărbători. Este lecţia de viaţă de ţinut minte, de luat acasă şi de revăzut iar şi iar.