Film Menu / februarie 2014
Kým sa skoncí táto noc / Înainte de sfârşitul nopţii
Filmul Kým sa skoncí táto noc / Înainte de sfârşitul nopţii (Cehoslovacia 1966, regie Peter Solan) rulează joi, 13 februarie 2014, de la orele 19 (cu subtitrare în limba engleză), în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Discuţia ulterioară proiecţiei va fi moderată de Teodora Lascu şi Andreea Mihalcea. Intrarea este liberă.


Motivul pentru care mulţi dintre noi n-am şti să recomandăm filmele lui Peter Solan ca exemple aparţinând Noului Val Cehoslovac (aşa cum am proceda mai degrabă cu operele lui Milos Forman, Jirí Menzel sau ale Verei Chytilová) stă, probabil, în faptul că Solan a refuzat de la bun început să se conformeze încastrărilor impuse de regimul comunist din Cehoslovacia anilor \'50. Debutul său în lungmetraj, Čert nespí / Diavolul nu doarme din 1956, a sugerat o traiectorie în film care, pesemne, urma să se sustragă de la ratificarea neechivocă a Comunismului. Prin urmare, nu i s-a mai permis să realizeze decât un singur proiect în anii \'50, şi anume Muž, ktorý sa nevrátil / Omul care nu s-a mai întors (1959), de altfel primul film poliţist slovac. Anul 1963, în schimb, marchează aderarea Slovaciei la Noul Val, la care Solan contribuie cu filmul Boxer a smrt / Boxeurul, despre un prizonier dintr-un lagăr de concentrare nazist care încearcă să evadeze şi este prins. În timp ce acesta îşi aşteaptă execuţia, comandantul, un fost luptător de box, descoperă că deţinutul este un amator al boxului şi îi ordonează să se antreneze, toate desfăşurându-se pe fundalul unui cer împânzit de fumul care se înalţă deasupra crematoriilor.
 
Kým sa skoncí táto noc / Înainte de sfârşitul nopţii se derulează aproape în întregime în interiorul unui club de noapte la modă dintr-o staţiune muntoasă a Slovaciei şi urmăreşte interacţiunile dintre o serie de personaje, clienţi sau angajaţi ai localului, care de-a lungul a câteva ore - după cum sugerează şi titlul -, dansează, beau, flirtează sau intră în conflict. Relaţiile dintre personaje şi poveştile lor sunt asamblate din frânturi de conversaţii, gesturi şi expresii, surprinse parcă întâmplător, şi compun o imagine în mozaic a societăţii slovace a epocii, construită cu umor, ironie şi candoare. Doi tineri instalatori, Kvetinka (Stano Danciak), răsfăţat de atenţia feminină şi prietenul lui bondoc şi stângaci, Milos (Jitka Zelenohorská) cunosc două tinere venite în vacanţă. Baláz (Július Pántik), un individ neobişnuit de generos, îşi petrece întreaga seară oferind licori scumpe celorlalţi clienţi şi insistă că îşi doreşte să îmbete pe toată lumea, iar un cuplu în vârstă preferă să îşi petreacă timpul aici, decât la nunta propriului lor fiu.
 
Pe măsură ce orele înaintează, relaţiile dintre ei se intersectează şi se complică, în vreme ce camera urmăreşte fluid traseele fiecăruia dintre personaje, astfel încât poveştile lor individuale se întregesc pe parcursul a câteva episoade succinte, în care li se dă dreptul la cuvânt. Spre exemplu, cele două fete, despre care am fi tentaţi să credem la început că au posibilităţi materiale substanţiale (sunt foarte cochete, elegante şi par să nu aibă rezerve legate de cheltuieli), sunt de fapt secretare într-un birou şi îşi chivernisesc banii câştigaţi tocmai pentru a-şi îngădui, o dată pe an, un răsfăţ de o săptămână în care să nu fie nevoite să-şi facă griji. La fel, scenariul inserează chiar la început, în timpul dialogului dintre cei doi tineri prieteni, un mic amănunt aparent premonitoriu - Kvetinka pare să creadă că cineva urmează să moară în aceeaşi seară; departe de a îndeplini vreo condiţie a genului poliţist, filmul se joacă totuşi în mod constant cu aşteptările şi curiozităţile spectatorului: până în momentele de final ale filmului nu ni se dezvăluie motivele pentru care Baláz cheltuieşte sume frumuşele pe băuturi, deşi ni se dă de înţeles că nu e tocmai un lucru obişnuit - camera observă o serie de priviri iscoditoare şi comentarii şoptite la adresa acestui mister. Alături de Milos, am fi îndreptăţiţi să speculăm că Baláz s-ar putea să sufere de o boală letală care ar putea să-l răpună în cursul acestei nopţi, îndeplinind astfel profeţia făcută la început şi că aceasta ar putea să fie cauza din spatele beţiei lui.
 
În conformitate cu tradiţia Noului Val Cehoslovac, Solan îşi compune în mare parte distribuţia din actori neprofesionişti, îngăduie un scenariu improvizat cu generozitate şi plantează câteva camere strategic în locaţie, astfel încât actorii şi figuranţii nu puteau fi întotdeauna convinşi dacă sunt sau nu filmaţi. Astfel, Kým sa skoncí táto noc / Înainte de sfârşitul nopţii devine un film remarcabil de fluid, savurând şi profitând din plin de ebrietatea personajelor lui şi reuşind, cu naturaleţe, să îşi treacă publicul prin toată gama de emoţii umane, de la veselie şi entuziasm, până la frustrare, stânjeneală şi tragedie.
 
Kým sa skoncí táto noc / Înainte de sfârşitul nopţii
Cehoslovacia, 1966
regie: Peter Solan
scenariu: Peter Solan, Tibor Vichta 
imagine: Vincent Rosinec
montaj: Maximilián Remen
distribuţie: Stano Danciak, Marián Labuda, Jana Gýrová, Michal Belák, Vladimír Durdík, Arnold J. Frano.

Regia: Peter Solan Cu: Stano Danciak, Marián Labuda, Jana Gýrová, Michal Belák, Vladimír Durdík, Arnold J. Frano

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus