martie 2014
În ultimele trei luni, am fost cu toţii mai atenţi la Ucraina. Am căutat să ne informăm, să fim la curent, să dezbatem. "A te informa" înseamnă, pe de o parte, a afla pe cât posibil toate noutăţile şi, pe de alta, a înţelege contextul anterior ultimelor evenimente. Ukraine: From Democracy to Chaos, documentar realizat în 2012, este de mare ajutor în acest al doilea aspect.

Filmul pune în context ceea ce se petrece acum. Am înţeles de ce ucrainienii se consideră clar diferiţi de ruşi, de cât timp se zbat pentru a obţine independenţa reală şi, apoi, a se îndrepta spre mai mult decât o democraţie de spoială. Lupta pare să aibă şanse extrem de mici, cu Rusia suflându-le în ceafă şi mafia oligarhă încă extrem de activă.

Pe scurt, primul lucru pe care l-am aflat este că în Ucraina liderii se alegeau democratic de pe vremea când cei din restul Europei îşi tăiau capetele unii altora pentru succesiunea la tron. Se trece de la amintirea a cum conducătorul ucrainienilor a semnat un tratat de protectorat, în secolul al XVII-lea, cu Rusia ţaristă, la revoluţia din 1917 în timpul căreia ucrainienii au profitat de ocazia de a-şi proclama independenţa, la existenţa lor ca parte a USSR (şi sublinierea importanţei vitale a resurselor Ucrainei pentru uniune). Am aflat cum a decurs revoluţia amplă din 1990-1991 prin ochii unei bătrâne militante, căreia filmul îi este dedicat. Am trecut prin preşedinţiile lui Leonid Kravchuk şi Leonid Kutchma, ambii profund legaţi de Moscova şi de oligarhii ucrainieni şi am ajuns la spectaculoasa Revoluţie Portocalie din 2004. L-am ascultat pe Viktor Yushcenko, noul preşedinte pro-european, vorbind cu competenţă şi bun simţ despre datoria pe care a avut-o şi despre cum a fost otrăvit. Am însoţit-o pe Yulia Timoshenko de la statutul de "prinţesă a gazului" şi simbol al oligarhiei în anii '90, la mâna dreaptă a lui Yushcenko şi mamă a revoluţiei, la cel de prim-ministru demis de acelaşi Yushcenko din motive (declară ea) inexplicabile, pentru a fi apoi repus în funcţie. În fine, am văzut-o trimisă la închisoare de noul preşedinte pro-rus, Viktor Ianukovich, şi devenind martir în urma unui proces de faţadă.

M-am înfiorat când am înţeles (atât cât am putut) cât de adâncă este corupţia şi cât de falsă democraţia lor. I-am compătimit doar câteva secunde, până când m-am trezit întrebându-mă dacă la noi este într-adevăr foarte diferit. Poate ar trebui să găsesc şi un documentar despre România după '90.

Pe alocuri, filmul a fost greu de urmărit. Pe lângă complexitatea evenimentelor, există fragmente de istorie trecute cu vederea, care mi-ar fi plăcut să fie puţin aprofundate. Ca exemplu, aflăm că în 1984 a apărut în Ucraina un partid de opoziţie format din intelectuali, după care se trece direct la primele revolte din 1989. M-ar fi interesat să ştiu ce s-a întâmplat cu partidul în acei 5 ani, cum a reuşit să supravieţuiască şi chiar să se consolideze în plin comunism.

Majoritatea interviurilor din film îi au ca protagonişti chiar pe actorii politici, oameni extrem de abili şi bine pregătiţi: Yulia Timoshenko, Viktor Ianucovich, Viktor Yushcenko etc. Pe de o parte, declaraţiile lor de profesionişti în domeniu oferă o viziune de ansamblu. Pe de alta, nu pot să nu mă întreb cât de corecte sunt informaţiile venite de la ei, dat fiind că majoritatea încă se află pe scena politică a Ucrainei şi joacă în continuare un joc cu mize imense. Totuşi, ambele tabere au fost reprezentate, prin urmare un spectator mai abil ar trebui să poată discerne anumite lucruri, citind printre rânduri.

Am înţeles mai multe despre ce se petrece acum cu Ucraina după ce am văzut filmul. Din păcate, ce am înţeles nu este de natură să mă încurajeze - mi-a devenit doar mult mai clar cât de instabilă şi greu de rezolvat este situaţia. Nimeni nu e curat, eroii au un trecut, personajele negative acţionează uneori logic. Tonul este clar pro-european, deloc de mirare. Pro-ruşii au alte metode de propagandă. Cu toate criticile care i se pot aduce, filmul este un must-see pentru oricine vrea să completeze puzzle-ul ucrainean cu câteva piese esenţiale.

Ukraine: From Democracy to Chaos, 2012
R.: Jill Emery
Durata: 95 min
Trailer: https://vimeo.com/50975117
Proiecţie prilejuită de deschiderea Frontline Club Bucureşti.
Regia: Jill Emery

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus