Dilema Veche / aprilie 2014
Al doilea joc
Al doilea joc al lui Corneliu Porumboiu constă într-un video-obiect ready-made - înregistrarea TVR a unui meci Steaua-Dinamo din decembrie 1988, arbitrat de tatăl regizorului -, pentru care cei doi Porumboiu au asigurat, în 2013 (în ceea ce sună ca şi cînd ar fi fost o singură, informală şedinţă, cu telefoane sunînd şi brichete clicăind), un comentariu din off pe două voci (în locul celui furnizat iniţial de Cornel Pumnea). Revalorificate de Porumboiu, după 25 de ani, ca artă vizuală, imaginile de arhivă - cu jucătorii poticnindu-se timp de 90 de minute, fără să înscrie nici un gol, printr-un amestec de zăpadă şi pămînt, sub privirile unor spectatori prostraţi, cu feţele ascunse de glugi şi de umbrele, de perdeaua ninsorii şi de starea proastă a materialului filmat - se pretează perfect interpretării în cheie alegorică: vechiul tele-spectacol sportiv poate fi privit acum ca un dans absurd-macabru - al futilităţii (scorul rămîne 0-0), al terminalităţii (ninge ca de sfîrşitul lumii) şi, în particular, al falimentului unui regim politic (suporterii plouaţi, stadionul fără reclame - ceauşismul în faza sa de austeritate terminală).
 
Sensibil la sugestivitatea multidirecţională a imaginilor, Corneliu Porumboiu tot încearcă (fără a insista prea tare) să deschidă discuţia din off într-unele dintre aceste direcţii; mai degrabă lipsit de chef, fostul arbitru tinde însă să închidă, unul după altul, subiectele deschise de fiul său. Astfel, tatăl se arată indiferent la poezia atribuită de fiu ninsorii. Din actualul lui punct de vedere, meciul, în general, nu conţine nimic "frumos" - doar îndîrjire futilă. Regizorul încearcă mici inflexiuni nostalgice: pe vremea aceea se juca mai frumos - un jucător nu cădea automat, la cea mai mică atingere, în careul advers. De obicei, fostul arbitru răspunde pragmatic şi pe un ton somnolent, dacă nu de-a dreptul plictisit: lumea trăieşte în prezent şi, după 25 de ani, nici problemele astea, nici altele ridicate de fiul său - eventualele probleme diplomatice presupuse de arbitrarea unei întîlniri între echipa Securităţii şi cea a Amatei, numărul de informatori din rîndurile arbitrilor internaţionali de cetăţenie română - nu mai interesează pe nimeni; un meci e un spectacol perisabil, a cărui capacitate de a stîrni interes larg durează fix atît cît se joacă, după care nu rămîn mult mai mult decît nişte madlene pentru uzul contemporanilor, nişte mementouri ale propriei îmbătrîniri ("Ce tineri erau jucătorii!").
 
Regizor înclinat să dea tîrcoale, cu fler şi circumspecţie, problemelor care-i preocupă pe teoreticienii de film, Porumboiu-fils compară de două ori înregistrarea cu un film de cinema, precizînd a doua oară că filmul respectiv ar putea fi unul de-al lui - "lung şi nu se întîmplă nimic"; intuiţie pe care n-o explică (şi pe care Porumboiu-père o întîmpină indiferent, cu tot cu oferta jucăuşă a fiului de a-l transforma în erou de film), dar care se poate susţine (de altfel, e departe de a fi nouă). Printre lucrurile pe care un meci înregistrat le are în comun cu un film de cinema se numără limita de durată, caracterul de naraţiune (întărit de prezenţa unei numărători inverse) şi acela de spectacol, unele convenţii de prezentare (nu numai genericul de final, ci şi reguli stilistice mai particulare, precum aceea că, într-o transmisiune optzecist-românească de pe stadion, la cel mai mic semn de altercaţie se comuta de la vederi cu terenul la vederi cu tribunele) şi, nu în ultimul rînd, transformarea inexorabilă a spectacolului, pe măsură ce trece timpul, în documentar despre actorii săi ("Ce tineri erau!") şi, pînă la urmă, în dans al umbrelor / fantomelor. De asemenea, vechiul ideal de arbitraj al lui Adrian Porumboiu - acela de a-şi face simţită autoritatea poliţienească într-o măsură cît mai mică, preferînd să păstreze fluiditatea jocului (strategie înţeleaptă în cazul unui meci Steaua-Dinamo de dinainte de 1989) - e uşor de analogizat cu idealul unei regii cinematografice "neintervenţioniste", "observaţionale", autoefasante; paralelă care nu pare să-i scape omului de film, în momentul în care îi face omului de fotbal complimentul cum că, după o jumătate de meci, nu-i mai simte intervenţiile în joc. Deşi e mîndru de ce-a realizat ca arbitru, tatăl continuă să nu se lase uşor antrenat într-o discuţie despre lucrurile astea, iar fiul nu-l presează; conversaţia e mormăit-toropită, stagnantă (ca meciul în cauză), cu multe pauze.

Conceptual, Al doilea joc e un hibrid promiţător între două genuri perfect legitime: genul căruia îi aparţine pe partea de video este acela al filmului făcut din found footage (cu alte cuvinte, al filmului ca obiect găsit), iar genul căruia îi aparţine pe partea de audio este acela al home movie-ului. Dar la fel de legitimă e întrebarea dacă ceea ce se adună e mai mult decît o tatonare sumară a unui material ofertant, tatonare în urma căreia artistul rămîne cu mîna goală, exceptînd un şirag de sugestii vaporoase despre fotbal, cinema, ceauşism şi viaţă în general.

Regia: Corneliu Porumboiu Cu: Adrian Porumboiu, Corneliu Porumboiu

1 comentariu

  • Poate cineva sa le spuna regizorilor nostri asta?
    Adrian, 20.11.2014, 17:27

    Deci, intrebarea era, poate cineva sa le spuna regizorilor romani ca nu este neaparat ca ei sa scoata, cu o ritmicitate anume, adica o data la doi ani sau chiar in fiecare an, cate un film chiar daca nu au nimic de spus? Adica, hai sa fim seriosi, tehnic si economic vorbind, cu ce sunt mai bine cheltuiti banii de la CNC pe asemenea filme decat pe mizeriile lui Dan Pita sau ale altui reprezentant al vechii generatii? Bani, de adus, nu aduc, adica, sa fim seriosi, trebuie sa ai o viata foarte jalnica si lipsita de orice program si productivitate ca, nefiind critic de cinema, sa intri la un asemenea film intr-o zi insorita de vara sau primavara, sau intr-o zi in care ai avut multa treaba si acasa te asteapta viata reala... Adica, cum zic americanii, daca te uiti la asa ceva, come on , get a life! Nu ma refer la Gorzo, care e critic de film, si care oricum nu ar fi ratat intalnirea cu o noua emanatie a talentului lui Porumboiu, numarand chiar zilele pana la producerea ei, ci ma refer la noi, la muritorii de rand, la cei care mai si ASTEPTAM ceva de la un film atunci cand platim banii pe bilet... Deci, daca bani nu face, atunci , bine, ramane ideea ca il sponsorizam ca sa aduca premii si prestigiu international Romaniei... S-a intamplat asa ceva? Nu cred, nu stiu sigur, am aproape certitudinea ca nu o va face...Penultimul lui film, cel cu regizorul care face un film, nu ii tin minte numele, nu imi incarc memoria cu balast, a fost prezent la Locarno si a plecat de acolo pash pash , cu coada intre picioare, fara nimic, fara sa lase un semn...
    Si cu asta pot sa fiu de acord... Doar si in Italia, Spania, Danemarca, Norvegia, Franta, se dau bani de la stat pe filme bune si pe filme mai putin bune, ele tin industria cinematografica in picioare, o fac sa fie vie de la an la an, cu reusite si nereusite, dau o paine operatorilor, actorilor, etc... Asta este sistemul european, aici se dau bani de la stat unor oameni, se dau burse, etc... Sistemul este , evident, adaptat realitatilor culturale si motoarelor creativitaii europene... Ca sa faci filme in care nu se intampla nimic si la care sa uite o mana de oameni si care sa nu-si scoata banii societatea, adica strungarii, soferii, tamplarii, patronii , barmanii, etc, trebuie sa plateasca o cota anuala... Vorba romanului, dai un ban dar stii ca nu-l mai ai...
    Sunt in regula si cu asta, pana la urma nu e treaba mea, incerc sa traiesc o viata in care sa nu mai am nimic sau sa mai am foarte putin de platit statului roman.
    Si , pana la urma, cred ca nu e nimic de facut... Dam noi banii pe alte prostii in societate, atat de multi bani se fura, sunt deviati de la destinatia lor fireasca, ca ar fi o ipocrizie sa ma plang ca societatea romaneasca a saracit din cauza filmelor mai putin inspirate ale lui Porumboiu(are si foarte insipirate, adica primele, ca la toti ceilalti)
    Si din punctul meu de vedere nu este nimic de facut pentru cativa ani... Valul romanesc a spus ce a avut de spus, nu in sensul in care spunem ca o echipa de fotbal ca Barcelona si-a facut ciclul si toti asteptau sa decada si nu mai decadea, nu in sensul ca noi stam si ne roadem unchiile ca valul romanesc sa se termine, sa cada, si sa nu ne mai enerveze astia (sau sa ne incante) cu premiile luate pe filme la care nu ne uitam, dar cu care ne mandrim dintr-un complex provincial la fel ca la victoriile Simonei Halep...
    Valul romanesc pentru moment si-a epuizat vana pentru ca pur si simplu SOCIETATEA si COMPLEXITATEA vietii in Romania in general nu mai pot sa sustina o creativitate pe masura. Societatea romaneasca are un aspect inghesuit, poluat, provincial , ieftin, periferic, un aspect saracacios de mahala, fara eroi si fara "villains" pentru ca nu ai cum sa fii erou si nici criminal intr-o gainarie , poti doar lua gatul unor gaini, ceea ce poate fi interpretat ca un gest util sau ca o crima...Tot ce poti face in aceasta societate este sa faci un misto crud de ea, ca in filmele initiale ale lui Porumboiu si Puiu, sa ii arati golul etic si moral, ca in 432, unde spalare full frontal a unui vagin capata mai multa greutate decat ideea de a avea un avort sau nu, sau sa arati in ce hal de urata este, ca in Aurora lui Puiu, o ratacire dezolata prin gunoaiele unei lumi fara unitate etica si estetica, fara repere, in care viata si moartea nu mai valoreaza doi bani, pentru ca intr-un balamuc, daca il conduc numai nebunii, in general nu mai valoreaza nimic...
    Deci, ideea de la care am pornit, era, atat timp cat acesti foarte talentati si inteligenti regiori nu pot sa vada ALTCEVA in aceasta societate, nu pot sa o REINVENTEZE, sa o modifice, sa ii propuna un exercitiu moral si etic, sa o disece din altfel de unghiuri, atat timp cat asta nu se va intampla, filmele facute de romani nu vor mai spune nimic nimanui

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus