Deşi decalat cu o săptămână (5-6 aprilie 2014), festivalul a avut parte de soare, o noapte înstelată şi vreme de respirat teatru curat. Fervoarea organizatorilor a făcut ca şi în acest an spectacole din toată ţara să se reunească sub acelaşi slogan: respiră teatru.
Pe lângă spectacole de teatru, organizatorii au dezvoltat şi o platformă de conferinţe ţinute într-un spaţiu deja cunoscut sibienilor pentru astfel de manifestaţii, şi anume subsolul librăriei Humanitas. Într-o discuţie informală despre formalitate şi neconvenţional, despre teatru şi implicaţii sociale, cu doi vorbitori ce ar putea fără doar şi poate să eclipseze modernii speakeri motivaţionali - denumire intrată deja în uzanţă -, deşi motivaţia lor este mai mult intrinsecă şi nu perorată ca o experienţă proprie, generalizată şi luată ca adevăr absolut, profesorul Dan Vasiliu şi preotul Constantin Necula au fost cei ce au asigurat partea teoretică a celor 25 de ore de teatru.
Duminica dimineaţă (6 aprilie 2014), timp ce coincide cu mijlocul maratonului, într-un moment de respiro în care accentul s-a pus pe trup, Piaţa Mare a Sibiului s-a transformat într-o imensă sală de sport naturală, unde toţi "cursanţii" au fost îmbrăcaţi în pijamale, iar "instructorul de educaţie fizică" a improvizat ca într-un veritabil spectacol. Florin Coşuleţ, responsabil şi de gala de deschidere a festivalului, a fost amfitrionul exerciţiului, secondat de stomatologul Gheorghe Igna, responsabil cu eliminarea halenei cauzate de inhalarea culturală nocturnă.
Reprezentaţiile teatrale, susţinute în săli de teatru, puburi, cafenele şi chiar într-o bibliotecă, au prezentat o întreagă panoplie de la spectacole premiate, la actori debutanţi sau reprezentaţii în premieră, de la spectacole de teatru sadea, la scene de improvizaţii sau bazate pe mişcare corporală.
Imposibil de ajuns la toate spectacolele, varietatea acestora nu a făcut decât să atragă o arie mare de spectatori, la fel de entuziaşti ca şi organizatorii, deşi mai puţin împovăraţi de efortul ce îl implică şi îl impune un astfel de happening.
Parallel, producţia ONG-ului Groundfloor Group din Cluj, se încadrează în acel gen de spectacol la care dacă nu pleci din primul sfert de oră, ieşi cu zâmbetul pe buze. Construit în jurul ideii de identitate şi identificare într-o societate ce şi-a definit deja parametrii de normalitate şi firesc, cele două actriţe se folosesc de gest şi cuvânt într-un performance intens de o oră. Ca o cameră ascunsă, publicul pătrunde în intimitatea celor două personaje ce îşi etalează, fără inhibiţii, adevărata identitate, luptând cu evidenţa, într-o linişte asurzitoare, urmată de o sesiune de stand up al cărui subiect îl reprezintă femeia, feminismul şi identitatea sexuală.
Un spectacol de teatru ce foloseşte limbajul non-verbal a propus compania Teatrul Liber Imago din Cluj. Cu un ajutor minim din partea recuzitei, actorii au recreat o atmosfera familiară a relaţiilor interumane asemănătoare în aparenţă, dar diferite în esenţă pentru fiecare individ. Titlul spectacolului, Alter Ego, implică un anumit grad de dedublare a nivelului de empatizare cauzat de faptul că emoţia este transmisă gestual, fără o etichetă vocală convenţională. Corpul, armoniile atinse de mişcarea lui, sensibilitatea unei ridicări de mână, fermitatea unui pas, pasiunea unui dans, toate aceste elemente reunite într-o poveste fără vorbe.
Un spectacol clasic de cafenea este cel al asociaţiei independente Doctor's Studio, LSD Theatre Show, un show de la început până la final, electrizant şi din cauza neoanelor multicolore ce împânzesc scena. Povestea e simplă, doi prezentatori ai unei emisiuni televizate întrerup firul scenariului începând să îşi verse pe sticlă angoasele personale. Implicarea publicului şi momentele de muzică au stârnit hohotele asistenţei, împreună cu scena de delir oniric, în care ea se visează Oprah şi el pruncul din Praga, scenă încheiată cu un spectaculos karaoke pe muzica formaţiei Queen. Un final de maraton cu o doză de Laughing, Seeking, Dreaming - LSD.
Un moment devenit tradiţie pentru maratonul sibian îl reprezintă prelungirea celor 25 de ore prin rejucarea celui mai aplaudat spectacol. Ediţia a patra nu a făcut notă discordantă, iar în a treia zi, ieşenii companiei Teatrul Brusc au reluat spectacolul Nu de gât. Spectacolul abordează într-un mod comic ideea de homosexualitate, fără a lua în derâdere înclinaţiile sexuale, ci, mai degrabă, înclinaţiile opiniei publice de a tabuiza problema minorităţilor sexuale. Prietenia dintre doi băieţi se transformă într-o piedică când sentimente mai puternice decât cele de amiciţie îi unesc într-un joc primejdios în primul rând pentru statutul lor social, capital în societatea actuală.
Nevoia şi cererea de divertisment a publicului sunt însoţite de dorinţa de autenticitate şi inedit, iar selecţia din acest an a acoperit tocmai această plajă a spectacolelor ce te destind în timp ce te pun pe gânduri, ce îţi ridică moralul în timp ce te adânceşte în profunzimea unei idei banale. Spaţiile de joc pline confirmă şi justifică festivalul Asociaţiei Culturale BIS, în aceeaşi măsură în care întregul fenomen teatral independent se diversifică şi se dezvoltă pe entuziasmul publicului.