Îl regăsim pe Pippo Delbono în forma neaşteptată a unui spectacol-concert. Această nouă piesă a regizorului şi actorului italian ne vorbeşte despre întâlnirea lui cu compozitorul şi violonistul Alexander Bălănescu, fost elev al lui Pinchas Zukerman şi Itzhak Perlman. O întâlnire, amestec de muzică şi poezie, ce subliniază pasiunea comună a celor doi pentru vioară.
Pornind de la versurile lui Rimbaud, Pippo Delbono îşi dedică spectacolul maeştrilor, marilor scriitori ai secolului XX: Pasolini, Artaud, Eliot şi Whitman. O naraţiune asemănătoare unei incantaţii, pentru care muzica a fost creată de către Alexander Bălănescu. Asemenea unui suflet care suspină, notele vioarei se îmbină cu frazele grave rostite pe scenă. Între experienţa morţii şi dorinţa de a trăi, munca lor rezultă într-un concert la patru mâini.
"Acest spectacol-concert este întâlnirea mea cu vioara. Vioara, instrumentul la care cânta tatăl meu seara, odată întors de la lucru. Vioara pe care mai apoi a vândut-o. Şi pe care astfel nu am mai auzit-o. Vioara ce trimite la o presupusă legătură a mea de familie cu Nicolò Paganini. Violonistul îndrăcit.
Când l-am auzit pe Alexander Bălănescu cântând la vioară, am auzit în muzica lui ca nişte ţipete ale sufletului. Aceste note, aceste acorduri le-am mai auzit doar când nu puteam adormi, în copilărie. Şi am auzit la el cântul altor vieţi, exiluri, orgolii de popor rănit, cântecul unui ţinut frumos şi amar: România.
Vocea şi vioara s-au apropiat astfel şi s-au amestecat apoi cu cuvintele lui Pasolini, Rimbaud, Whitman, Eliot, în încercarea de a regăsi acele fire secrete, nevăzute, magice poate, care unesc oamenii, istoriile şi poveştile, dincolo de diferenţe, dincolo de apartenenţa la o naţiune, la o limbă, dincolo de existenţa aici, în lumea viilor sau dincolo de lumea celor duşi. Cine ştie, poate că muzica este povestea secretă care uneşte şi care readuce armonie lucrurilor." (Pippo Delbono)
În avanpremiera spectacolului, luni, 16 iunie 2014, ora 15, la UNATC "I. L. Caragiale" - Sala Berlogea, va avea loc o proiecţie a peliculei Grido (Italia, 2006 - regia, scenariul şi unul din rolurile principale: Pippo Delbono), urmată de o sesiune de Q&A cu regizorul de teatru şi film Pippo Delbono.
Evenimentul este organizat de Institutul Francez din Bucureşti şi UNATC "I. L. Caragiale".
Alexander Bălănescu este un compozitor prolific şi, de asemenea, unul dintre cei mai vizionari şi mai incitanţi violonişti ai vremurilor noastre.
S-a născut în România iar la vârsta de 7 ani începe să urmeze cursurile Şcolii Speciale de Muzică din Bucureşti, unde îi are ca profesori pe Dolly Koritzer, Garabet Avakian şi Ştefan Gheorghiu. Apoi îşi continuă studiile la Academia Rubin de la Ierusalim alături de Iair Kless, la Trinity College din Londra alături de Bela Katona şi la Julliard School din New York în perioada 1975-1979 alături de Dorothy Delay, luând de asemenea parte la cursuri cu Pinchas Zukerman. În 1979 Bălănescu devine liderul Ansamblului Michael Nyman alături de care susţine turnee mondiale vreme de 15 ani, ocupând în acelaşi timp şi poziţia de lider al Ansamblului Gavin Bryars.
În 1987, Alexander Bălănescu îşi formează propriul cvartet. Bălănescu Quartet a lucrat îndeaproape atât cu Michael Nyman, Gavin Bryars şi Kevin Volans, cât şi cu muzicieni din lumi muzicale diferite precum John Lurie, David Byrne, Keith Tippett, Carla Bley, Rabih Abou Khalil, Spiritualized şi the Pet Shop Boys. Dinamismul cvartetului şi abordarea sa inovatoare a repertoriului duc la spectacole pe 4 continente în diferite locaţii, de la cluburi intime la stadioane.
Pippo Delbono, scriitor, actor şi regizor, s-a născut la Varazze, Italia, în 1959. Şi-a început studiile de teatru clasic, apoi, în Danemarca, a studiat principiile teatrului oriental printr-un antrenament riguros al corpului şi a vocii. Mai târziu, în Germania, a fost invitat de către Pina Bausch să se alăture laboratorului ei.
La începutul anilor 1980, fondează Compania Pippo Delbono, alături de care creează cele mai multe spectacole, de la Il Tempo degli Assassini (1987) la Orchids (2013).
Alături de investigările asupra persoanelor marginalizate, Pippo Delbono investighează de ani buni limbajul filmului. În iunie 2013, filmul său, Amore Carne (câştigătorul Marelui Premium de la Festivalul de Film Nyon din Elveţia) a fost distribuit în Italia şi Franţa, după ce a fost proiectat în secţiunea Orizzonti la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia, ediţia a 68-a din 2011.
Printre premiile care i-au fost decernate se numără Premiul Ubu pentru Barboni, Premiul Criticilor pentru Guerra, Premiul Olimpic pentru Inovaţia Teatrală pentru Gente di Plastica şi Urlo, iar în 2009, la Wroclaw, Polonia, a primit Premiul European pentru Noi Realităţi Teatrale. Dopo la Battaglia, cu participarea violonistului Alexander Bălănescu şi Marie-Agnès Gillot, a câştigat în 2011 premiul Ubu pentru Cel mai bun spectacol.
Amore e carne
Pippo Delbono (concept) - Alexander Bălănescu (vioară)
Compagnia Pippo Delbono (producţie) - Emilia Romagna Teatro Fondazione
(coproducţie) cu Pippo Delbono