Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  How to Train Your Dragon 2

Mama, tata şi eu - înainte şi după - How to Train Your Dragon 2


Cristina Zaharia

Port.ro, iunie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis

Toate animaţiile din ultimii ani au avut poveşti grozave şi, desigur, cu noua jucărie magică la îndemână, efecte într-un 3D spectaculos. Filmul de acum, o splendoare nu numai vizuală, cu un discurs bine închegat, poveste emoţionantă despre maturizare pentru absolut toate vârstele, vă va merge la inimă. Actori celebri pun voci pentru personajele - Gerard Butler, Johah Hill, Kristen Wiig, Djimon Hounsou. Însă dintre toate, aceea a actriţei australiene Cate Blanchett vă va ului cel mai mult. Nu rataţi!


Au trecut deja patru ani de la animaţia extraordinară How to Train Your Dragon, din 2010. Regizat şi scris la mai multe mâini, plin de detalii, de umor, de personaje originale, vorbind apăsat şi pe înţelesul tuturor despre familie şi prietenie, nu e de mirare că filmul a prins imediat, că şi-a făcut mulţi fani.
 
Succesul s-a văzut clar, căci la scurt timp a apărut pe Cartoon Network, aşa cum avea şi megafranciza Star Wars clones, un serial cu toate ingredientele din propunerea pentru marele ecran şi multe, multe altele în plus, noi. Echipa de tineri prieteni, băieţi şi fete, fiecare cu dragonul său, atât de diferiţi unul de celălalt - oameni şi animale - trec în fiecare episod printr-o aventură şi învaţă spectatorii încă o mică lecţie de decalog moral.

Toţi cei bine ataşaţi de acestea două au aşteptat cu inima strânsă o continuare pentru marele ecran. Şi iat-o acum aici, în toată splendoarea ei vizuală. Animaţia perfectă la care să priveşti cu gura căscată de încântare, cu bucuria reîntâlnirii unui vechi şi bun prieten.

Un film al Studioului Dreamworks nu are cum să vină fără o poveste puternică, plus efecte de ultima generaţie. Filmul este în 3D şi numai aşa trebuie să îl vedeţi. De data aceasta a rămas un singur regizor, care este şi scenarist, iar faptul că acum există un singur gând, un singur stil, se vede imediat, e mult mai bine.

Pentru că deja s-a anunţat încă o parte, finalul de trilogie, să vedem cu ce vine nou această parte a doua. Timpul a trecut peste personaje, copiii au crescut, puştii de la şcoală din trecut au acum 20 de ani (asta nu înseamnă că întrecerile lor sportive nu seamănă cu cele din Harry Potter din anii mai mici). Există acum mai multe aluzii sexuale (amuzante mereu, cu uşorul lor aer anacronic).

DeBlois, regizorul, a preluat tot ce avea prima parte mai bun, reface sau prelucrează, transformă şi duce mai departe cu sensuri noi o poveste tandră şi emoţionantă, pentru toată familia. Filmul său de aventuri fantastice conţine scene de forţă, de luptă, de profundă emoţie.

Cu efecte digitale noi, mult mai multă culoare adăugată - de la pielea dragonilor, la haine şi peisaje din jurul satului medieval (casele arată şi mai bine, cu faţade mai minuţioase) -, filmul te provoacă să stai cu ochii deschişi. Şi înainte erau detalii celto-vikinge în scenografie, însă acum, în cantitate mult mai mare, mai amănunţite şi mai documentate, rivalizează cu fineţea celor de la Lord of the Rings. Satul e mai atent filmat, mai mult în exterior, interioarele mai ample, ca peştera lui Polifem, navele duşmane înarmate pline de detalii metalice. Hainele şi armurile sunt mai îngrijite, cu texturi accentuate, parcă updatate după experienţa serialului. Blana şi părul nu mai pun mari probleme zilele astea animatorilor. E de mult trecut momentul când blana unui personaj din filmul concurenţei Disney-Pixar, Monsters Inc., vălurea fir cu fir în vânt şi respiraţia spectatorilor se oprea. Acum, spre deosebire de prima parte, când părea de lână, de câlţi, părul personajelor este ultrarealist, albit, cu degradeuri şi nuanţe, ca în viaţă. Barba Regelui (pe model Eric cel Roşu), părul în cosiţe grele şi lungi al reginei, cel (la fel de) scurt al lui Sughiţ (în continuare slăbuţ cum îl ştim) atrag privirile.

Şi în 1, dacă vă aduceţi aminte, existau planări plastice şi frumoase, eliberatoare, peste apă. Însă nu se compară cu cele de aici, scene de poezie pură. Zborul pe deasupra plafonului norilor, peste zăpadă şi, mai ales, pe deasupra apei translucide oferă tot atâtea clipe de farmec. Apa, singurul element de mare dificultate care a rămas pentru animaţia digitală, nu mai are aici secrete (foarte reuşite bulele sub apă ale Ştirbului dragon). Apă, gheaţă, zăpada uşor de spulberat, nori pufoşi sunt descoperite în scene egale celor din Avatar.

La fel ca 1, continuarea de faţă este şi ea rotundă, începe şi se termină cu gândurile lui Sughiţ, cel care şi-a completat călătoria iniţiatică. În 1, el învăţa să fie viking. În 2 este forţat să afle cum poate să fie şef. Un Făt-Frumos din ţări nordice, călare pe dragonul-prieten. Basmul perfect. Cu toate luptele şi încercările lui. Cum ştim din 1, Ştirbul, dragonul negru pielos al lui Sughiţ, are o mimică foarte amuzantă şi reacţii de căţel. Acum, reacţiile caline de câine-pisică sunt mai grozave, mai nostime, râsul găgăit, înfundat, şi mai des în scene de joacă, de prietenie şi loialitate om-animal.

Continuarea inovează şi în muzică. Proptea importantă în acţiune pentru implicarea emoţională în acţiune, aceasta este de multe ori vocală, un cor. O noutate surprinzătoare, un plus de atenţie din partea noastră.

Apar oameni noi, negustori de dragoni, cu veşminte ce ţin mai degrabă de Islanda, de apropierea de Cercul Polar, de inuiţi. Nemessis-ul, singurul cu piele închisă (un antagonism rasial ca în LOTR) arată străin, de departe, cu trăsături nativ americane-Alaska-Japonia. Şi asta e interesant.

Şi în 1 era un dragon rău, ca un T-Rex, însă să îl vedeţi pe cel de aici, colosul Alpha, jumătate Triceratops, jumătate Jabba the Hutt. Regizorul a găsit pentru această creatură rezolvări titanice, surprinzătoare, scene cu suspans şi tensiune ca în orice blockbuster de acţiune cu actori.

Noutate este şi Regina, cu masca ei pictată, cu vocea profundă, joasă. Cate Blanchett îi dă viaţă, mai şi cântă, superb, desigur, ca să ne facă praf. Ei i se datorează în mare măsură ataşarea de un personaj feminin aventurier, puternic şi misterios, pozitiv. Mult mai multă muncă pentru dragonii în număr mare, cu tipologii, forme şi culori diferite, machete pentru sute de ore de lucru.

Aşa cum îi stă bine unui film epic, avem şi aici flashback-uri explicative ale Regelui şi Reginei, din care aflăm mai multe din trecut, legături necesare pentru bătălia din prezent. Plusul de emoţie şi adrenalină. Arcul peste timp pe care copilul trebuie să îl ştie pentru ca puzzle-ul vieţii lui să fie complet.

Filmul nu lâncezeşte, nu se frânge melodramatic, este plin de scene de acţiune 100%, una după cealaltă. Gândit la secundă şi desenat milimetric în storyboard, filmul reuşeşte să umple cu energie orice spectator.

Cel mărunt îşi găseşte locul, vocea şi curajul, de familie şi comunitate te ţii strâns aşa cum trebuie şi e bine, victoriile vin întotdeauna la pachet cu sacrificii, fără de care experienţa nu ar fi posibilă. Morală (veche) pentru orice vârstă.

Contează însă să vedeţi în ce minunăţii de imagini împachetată este povestea aceea directă şi echilibrată ce vă învaţă toate acestea.




 Toate articolele despre How to Train Your Dragon 2


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Cristina Zaharia


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer