Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Viva la libertà

Toni Servillo, politică şi gemeni - Viva la libertà


Ion Indolean

FilmSense, iunie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Italia e recunoscută pentru cetăţeni care mai de care mai pestriţi. Aşa ţară, aşa clasă politică. Regizorul şi scenaristul Roberto Andò se foloseşte de această caracteristică naţională şi îl distribuie pe Toni Servillo în dublu rol: politician şi frate geamăn al său. Pe lângă lejeritatea cu care interpretează două personaje contrastante (şi contradictorii prin natura propriilor tipuri de fapte şi raţionamente), Servillo îşi pune încă o dată amprenta pe un întreg film, după Il Divo şi La Grande Bellezza, devenind one-man-show-ul din Viva la libertà.

Enrico Oliveri, liderul partidului aflat în opoziţie, suferă un soi de depresie şi dispare din viaţa publică (/politică). Şocul e mare, iar colegii lui nu ştiu ce să facă. Norocul îi surâde lui Andrea Bottini (ce face pe dădaca, garda de corp şi confidentul lui Enrico) atunci când apelează la fratele geamăn al şefului: un anume Giovanni Ernani, profesor la facultate şi deştept din cale afară, dar uşor nebun. El suferă de acel tip de nebunie simpatică, plină de tâlc, creatoare de pilde şi aducătoare de speranţă în rândul unui electorat în derivă - atuuri politice de care stângiştii în cauză se folosesc şi îşi atrag majoritatea. Dar nu asta contează aici.

Problematica e expusă în timpul campaniei şi nici nu mai contează deznodământul ei - care nici măcar nu e una obişnuită pentru cinematografia de masă, de tip The Ides of March, cu înfruntări discursive între candidaţi, cu şantajuri la nivel înalt sau cu afirmaţii şi promisiuni clişeatice, inexistente aici. Nu! E genul de film care frapează prin sinceritatea personajelor, prin francheţea cu care îşi expun ideile. Giovanni reprezintă vârful acestor însuşiri şi face parte din lista personajelor (jucate de Servillo) pentru care lejeritatea de exprimare şi de mişcare impune respect şi un anumit tip de discurs cinematografic: elegant, molatec (dar nu lipsit de forţă), grav, sobru (dar cu nuanţe exuberante) şi individualizant prin prisma geniului său, nu datorită manierei regizorale.

Pelicula pune foarte bine problema celui-venit-din-afară - cu o fire nealterată / neatinsă şi cu o abordare diferită -, care îşi câştigă adepţi tocmai pentru că nu e îndoctrinat. Gândirea-i deschisă şi formarea profesională în alte domenii - artă, cu precădere literatură, şi filosofie, după câte lasă a se înţelege - îl face un candidat mult mai capabil să izbutească, faţă de fratele Enrico, care e prea rezervat, prea fricos, riguros, pînă la urmă prea lipsit de culoare ca să poată deveni catalizatorul schimbării. Conflictul dintre cei doi (doar pe jumătate dezvăluit) oferă lucrării un strat suplimentar, care dinamizează şi dinamitează povestea. O face epică.




 Toate articolele despre Viva la libertà


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Ion Indolean


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer