Silent Film Night la Innersound Festival, 2014

Cea de-a treia zi a Innersoundului a fost încoronată cu un eveniment mai rar de întâlnit în mod normal: filme scurte mute acompaniate live de un ansamblu de muzică de cameră. Au fost filme majoritar româneşti, însă s-au zburătăcit prin program şi o animaţie olandeză, un short american şi încă o animaţie made in Chile.
 
Preferatele mele au fost:
The Gift (Olanda, regie: Julio Pot, muzică: Gabriel Mălăncioiu), care poate fi urmărit şi aici: http://vimeo.com/95056743 este o animaţie simplă şi la obiect despre evoluţia unei relaţii şi apoi involuţia ei şi tot aşa. Un bărbat trasat-dungat îşi deschide la propriu cutia inimii şi îi oferă recent desenatei partenere o minge colorată pe post de inimă. Apoi cei doi mănâncă spaghete, el îi cântă ei la chitară, fac cumpărături şi intră în rutina relaţională. După o perioadă defectele lui încep să o nevrozeze pe ea, fără ca el să observe, aşa că izbucnirea are loc într-un moment neaşteptat. Muzica a fost frumos ilustrativă pentru linia simplă şi drăguţă a poveştii. De fapt, cel mai simplu e să vedeţi voi cu proprii ochi şi prin propria perspectivă, e un scurtmetraj fără bătăi de cap şi amuzant.
 
This Room (România, regie: Diana Gheorghiu, muzică: Adina Sibianu): un performance foarte proaspăt şi luminos, cu o siluetă transformată în prilej de floare şi de varii imagini foarte plăcute asociativ. Mi-a plăcut foarte mult cam tot ce se întâmpla aici, iar muzica era şi ea foarte bine la locul ei. Sper să mai fie proiectat în cadrul unor evenimente, este extrem de original şi de revitalizant.
 
Unlucky Charms (SUA, regie: David S. Dawson şi Bryan Keith Davis, muzică: Sebastian Androne): au fost destul de puţine scurtmetraje în program cu un fir narativ, iar Unlucky Charms a intrat în această categorie. Este vorba de un proiect făcut în 48 de ore, în cadrul The 48 Hour Film Project, cu o premisă poliţistă şi cu mult umor adiacent. Un bărbat de vreo 40 de ani este găsit înecat în bolul cu cereale colorate, iar investigatorii vin cu varii ipoteze.
 
Mi-a mai plăcut mult şi Three minutes to eight (România, regie: Răzvan Dima, muzică: Mihai Murariu) pentru atmosfera de film noir combinată cu soundtrackul misterios şi ritmat compus de Mihai Murariu.