La-nceput de Modigliani", Loredana apare în chip de dizeuză pariziană din "anii nebuni" şi le zice din "Ionel, Ionelule" pe franţuzeşte. Numai că Modigliani - un fel de film biografic-romantic, plastic, drastic & spastic cu Andy Garcia în rolul principal - nu s-a filmat la Paris, ci la Buftea şi asta se vede.
Regizorul (un anume Mick Davis) spunea că a vrut să aducă povestea lui Modigliani (care a murit în anii 20, la 36 de ani) în actualitate: Modi & Picasso, un fel de Moby & Eminem. Davis consideră că Modigliani a fost un "geniu", ca Picasso (care chiar a fost), şi că înfăţişarea ultimei părţi din viaţa acestuia - mistuit de ftizie tocmai cînd cariera sa părea să decoleze - e suficient de "rock" pentru spectatorul de azi.
Problema este că filmul e nu atît rock, cît second hand. Decorurile sînt de doi lei (vechi), figuranţii nici de-atît. "Reproducerile" tablourilor sînt nişte parodii sinistre, ca şi Renoir jucat de Theodor Danetti. Garcia şi-a pus în cap să-l joace pe Modigliani că aşa a vrut muşchii lui, dar spectatorul rămîne cu muşchii: Andy muşchiulos în chip de Modi tuberculos e tot atît de convingător pe cît e Buftea pe post de Paris. Cînd vrea să fie "actuală", povestea o dă pe videoclip. Nu e numai o problemă de buget "strîmt", ci şi de scenariu "strîmt": filmul are două-trei interpretări bune - Elsa Zylberstein/Jeanne Hebuterne, Omid Djalili/ Picasso (care-l "taie" pe Andy/Modi!), Miriam Margolyes/ Gertrude Stein -, însă restul e jale... (Cînd nu vorbim de coloana sonoră, care e o tortură continuă!)
Apariţii comice: Andrei Boncea, OK în chip de portărel, şi Oana "Querida" Zăvoranu, de nerecunoscut în durerile facerii, într-un pat cu toată mobila trîntită peste el!
Concluzii? 1. Amen era mai bun, şi 2: Picasso rulz!