Statisticile spun că în 2014 numărul de filme înscrise a atins un nou record, 1.260. Oamenii de ştiinţă ai animaţiei au promis vineri, 3 octombrie 2014, în cadrul festivităţii de deschidere, o ediţie excelentă a festivalului, ce se va sfârşi tocmai duminica viitoare, pe 12 octombrie 2014. Mai mult chiar, cercetătorii din domeniu au declarat că Anim'est nu mai este doar un alt festival internaţional de animaţie, ci are valenţele unei platforme educaţionale, în special datorită "worksheep"-ului de 3 săptămâni ce a avut loc înaintea festivalului. Unul dintre rezultatele concrete şi recente al workshop-ului este promo-ul ediţiei a 9-a Anim'est. Alte două workshop-uri, unul pentru copii, altul pentru amatori, vor avea loc pe parcursul festivalului. Clădit pe conceptul de reanimating animation tinerii doritori se vor dezvolta profesional, iar prin munca lor vor încerca să dezvolte personal publicul degustător de animaţii.
Având experienţa ediţiei 2013, surprinderea nu mi-a fost atât de surprinsă în momentul în care am constat numărul şi diversitatea oamenilor din public. De la copii zglobii prin sală, până la profesori universitari, regizori, producători, profesionişti şi amatori. Din fericire, Anim'est este un festival pentru toată lumea, pentru că aşa cum fiecare poveste are grăuntele ei de adevăr, fiecare film de animaţie are doza lui de moralitate. Avantajul este modul de expresie a filmului animat. Inocenţa, candoarea, speranţa prin care filmul animat îţi transmite.
Filmul serii de deschidere al Anim'est 2014 a fost The Boxtrolls, de Graham Annable. Încântător. Ouţ a fost crescut în lumea de sub pământ a oraşului Podul-Brânzei. De el s-au îngrijit nişte creaturi simpatice şi jucăuşe, urâte de lumea de deasupra. Boxtroll-ii, căci aceşti monştri se îmbracă în cutii aruncate, hoinăresc noaptea prin oraş şi culeg gunoaie, în special fiare vechi. Ţin să remarc, deloc răutăcios, prezenţa acestora şi prin oraşele noastre. Sufletul lor este bun, intenţiile lor de lăudat (sunt nişte mici constructori), însă cutiile în care trăiesc îi împiedică, inconştient, să se dezvolte, dar în această inconştienţă, nu îi împiedică să supravieţuiască. Totuşi, The Wall-ul în care trăiesc aceşti introvertiţi aproape îi omoară. Ceea ce face ca acest film să nu depăşească utopic graniţele realităţii este că până la final, boxtroll-ii nu reuşesc să renunţe la carcasa lor, decât într-un singur moment de extaz. Apoi, deşi ajung să convieţuiască alături de cei a căror cutie este pe interior, monştrii nu renunţă la inhibiţiile şi frustrările cartonului.
În rest, povestea lui Ouţ este cea a eroului care, printr-o călătorie iniţiatică, reuşeşte să renunţe la cutia lui ("You make yourself, so get out of the box!"), învaţă ceea ce înseamnă "om" şi "tată", îşi găseşte părintele, salvează comunitatea şi se îndrăgosteşte de fiica primarului. Acum, că veni vorba despre această fetiţă, al cărui tată este un personaj libidinos şi demn de jenă, prototip al omului politic de la noi şi de peste tot (generalizez), menţionez că nu înţeleg omiterea pedepsirii acestui caracter, al cărui ignoranţă îl plasează în topul antagoniştilor. Cel ce este prezentat ca fiind principalul anti-erou, are o frustrare şi o dramă ce îl umanizează şi poate obţine, pe ici, pe colo, simpatia spectatorului. Face tot răul pe care îl face doar pentru a putea sta la masă cu primarul şi cu prietenii săi şi pentru a mânca brânză alături de ei. Iar Achibal Snacher, tipul rău, este alergic la brânză.
Anim'est 2014 a început bine şi a început sus. Eşti binevenit şi vei pleca bine-servit din oricare dintre cele 3 spaţii de proiecţie ale festivalului, Cinema Studio, Cinema Elvira Popescu şi Carol 53 (nou spaţiu Anim'est, asemănătoare la rândul ei cu reanimating animation; Carol 53 este o casă veche, cândva părăsită, dar restaurată de câţiva tineri arhitecţi şi acum folosită pentru evenimente culturale). Îmi place mult ideea asta de reanimating animation. Reanimate yourself.
Descarcă programul anim'est, 2014 aici..