noiembrie 2014
Născut la Bucureşti, la 13 mai 1947, Gigi Căciuleanu a început să danseze în copilărie şi a studiat timp de nouă ani la Şcoala Naţională de Coregrafie, unde a descoperit dansul modern sub îndrumarea lui Miriam Răducanu, o figură de avangardă a dansului românesc. În timpul studiilor, participă la celebrele Nocturne din Bucureşti, cât şi în cadrul unor festivaluri internaţionale. După absolvire îşi completează studiile de dans şi coregrafie la Teatrul Bolshoi din Moscova şi este angajat ca solist la Opera din Bucureşti - ceea ce îi permite să aprofundeze marile roluri ale repertoriului clasic.

În 1970, câştigă Premiul I la Concursul Internaţional de Balet de la Varna şi în 1971 şi 1972 câştigă de două ori Premiul I la Concursul Internaţional de Coregrafie din Köln. Doi ani mai târziu, este ales marele câştigător al Concursului Internaţional de Dans de la Paris - Bagnolet.

După ce este invitat de Pina Bausch în Essen-Werden, Gigi Căciuleanu se mută în Franţa în 1973, unde fondează Dance Studio Contemporan Nancy, secondat de Rosella Hightower; de asemenea, el rămâne alături de Grand Théâtre de Nancy ca dansator şi ca director al baletului. În 1978 fondează festivalul de dans stradal "La Danse à Aix", dând astfel posibilitatea multor artişti să se exprime, fapt pentru care primeşte de două ori medalia oraşului Aix en Provence.

Între 1978 şi 1993, Gigi Căciuleanu este director artistic al Centrului Naţional Coregrafic din Rennes, unde colaborează cu celebrităţi ale dansului şi muzicii şi organizează turnee cu spectacolele sale de la Paris la New York, la Berlin, la Buenos Aires, Tokyo, sau Bruxelles. În această perioadă, el este decorat în Franţa cu titlul de Cavaler în Ordinul de Arte şi Litere (1984), primeşte Premiul Brigitt pentru contribuţia sa remarcabilă la viaţa culturală a Bretaniei (1987), precum şi premiul de coregrafie al revistei româneşti Actualitatea Muzicală pentru spectacolul Il Trovatore (1991), prezentat la Opera din Bucureşti.

În 1994 părăseşte Rennes şi fondează Compania Gigi Căciuleanu la Paris, cu care se întoarce pe scena internaţională. Şapte ani mai târziu, fără să renunţe în totalitate la activitatea sa în Franţa, preia direcţia artistică a Baletului Naţional din Chile şi colaborează în calitate de coregraf invitat cu mai multe companii (din oraşe precum Torino, Montevideo sau Sao Paulo). În 2002 primeşte la Santiago Premiul "Altazor", echivalentul chilian al Oscarului, pentru spectacolul Gente. România îl decorează în acelaşi an cu cea mai înaltă distincţie - medalia Steaua României. În 2003 este declarat cel mai bun coregraf internaţional al anului de către Cercul Criticilor de Artă din Chile. Primeşte din nou la Santiago Premiul "Altazor" pentru creaţia sa, Cuerpos. În 2005 primeşte pentru a treia oară Premiul APES.

În 2007, pune bazele Gigi Căciuleanu Danse Company la Bucureşti, care debutează cu spectacolul OuiBaDa. Un an mai târziu, Teatrul SOLIS din Montevideo / Uruguay dedică stagiunea sa 2008 personalităţii şi stilului său de dans: teatrul coregrafic. Este numit "visitator illustru" al oraşului Montevideo şi primeşte medalia oraşului cu ocazia unei creaţii special comandate pentru celebrarea preşedinţiei franceze a Uniunii Europene. Jurnalul "El Mercurio" din Santiago îl numeşte primul pe o listă de 12 personalităţi care au marcat cultura în 2008. În 2010 primeşte din partea UNITER (Uniunea Teatrelor din România): "Premiul special pentru performanţă în domeniul teatrului nonverbal şi pentru întreaga carieră artistică".

Recunoscut în lumea coregrafiei cu peste 250 spectacole proprii, Gigi Căciuleanu a făcut parte din juriul mai multor competiţii importante: Concursul Internaţional de Dans de la Nagoya, Eurovision Young Dancers din Gdansk şi Varşovia, Concursul Internaţional de Dans de la Paris, sau concursul Treviso. Continuă să creeze şi să predea tehnica sa specifică de dans contemporan sub formă de workshop-uri şi master-class-uri în cadrul unor instituţii de prestigiu, precum: Conservatorul Naţional Superior "La Villette", l'Ecole de l'Opéra de Paris, Centrul Coregrafic Naţional din Nancy, Conservatoarele Naţionale franceze: Boulogne-Billancourt, Annecy, Chambéry, Rennes, Progetto Danza/Treviso, cât şi în restul lumii.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus