octombrie 2014
Festivalul Internaţional de Film Comedy Cluj, 2014
Festivalul de film de comedie Comedy Cluj şi-a asumat misiunea de a face educaţie în rândul românilor pasionaţi de filmul de comedie. Comedia se schimbă şi a evoluat mult de la clasicele filme cu Charlie Chaplin sau Stan şi Bran.

Din acest punct de vedere, secţiunea Comedy Panorama e foarte ofertanta, prezentând filme de autor, realizate cu buget redus şi filmate în timp record. Unul dintre aceste minuni de filme este A Brand New You (brandnewyouthemovie), o dramedie produsă în Canada, scrisă şi regizată de Shawn Whitney, cu nişte actori foarte naturali şi curaţi în rolurile principale: Freya Ravensbergen, Clinton Lee Pontes şi Manuel Rodriguez-Saenz.


Santiago e un tânăr văduv, a cărui soţie, Viviana, a murit de cancer, şi care are o dorinţa arzătoare: să se sinucidă pentru a se reuni cu soţia lui. Îşi vinde casa în care a locuit cu Viviana şi se mută într-o casă a cărui proprietar e un chimist recunoscut la nivel mondial, dar căzut în dizgraţie. Alături de cei doi, în casă locuieşte şi Laura, o tânără chelneriţă cu foarte puţină încredere în forţele proprii.

După câteva încercări de sinucidere eşuate, lui Santiago îi vine măreaţa idee să-i propună chimistului Victor / Murray să o cloneze pe soţia lui, cu Laura pe post de mamă-surogat. De aici încolo, creativitatea fiecăruia dintre ei intră în scenă, cu unicul scop de a duce misiunea la bun sfârşit.

Filmul e special datorită subiectului delicat, transpus într-o dramă cu accente comice redate prin replici savuroase. Shawn Whitney spune despre scenariile sale că preferă să scrie dramă îmbrăcată în comedie pentru că frumuseţea vieţii e dată de felul în care ştim să privim lucrurile mai puţin bune care ni se întâmplă. "În viaţă trecem prin multe momente grele şi nu trebuie să încercăm să ne sinucidem după fiecare dintre ele.", e una din replicile care mi-au rămas întipărite în minte.

Că viaţa nu e despre planificări şi scopuri de atins neapărat, aflăm pe măsură ce filmul se apropie de final. Avem şi o poveste de dragoste mai puţin clasică, din care putem înţelege că iubirea ne atinge în cele mai nebănuite feluri, că n-avem cum s-o programăm şi nici nu putem decide în ce fel o lăsăm să ne schimbe.

Mi-au plăcut tare mult actorii. I-am simţit foarte aproape de mine, nu doar de spectatorul din mine ci, mai degrabă, de omul din viaţa de zi cu zi. M-am recunoscut în unele acţiuni ale Laurei, am zâmbit la unele vorbe spuse de ea, pe care le-am spus şi eu la un moment dat.

Recomand a se viziona într-o duminică leneşă, cu ploaie afară. Zâmbetul de la final e garantat.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus