Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul Internaţional de Film Comedy Cluj, 2014

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Jurământul lui Hipocrat / Hippocrate pus sub lupă la Comedy Cluj, 2014


Adrian Ţion

octombrie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Intrarea în subiect se face pe ocolite. Mai întâi apar coridoarele labirintice de la subsolul clădirii, cu reţeaua de ţevi şi conducte aferente. Un şir de vagonete-containere acoperite înaintează spre o destinaţie necunoscută. Cu încărcătură necunoscută. Apoi camera înregistrează sec, obiectiv, alte coridoare de la nivelele superioare. Suntem într-un spital: halate albe, bolnavi, agitaţie. Munca în echipă e bine evidenţiată. Impresia e de documentar pe subiecte medicale. Şi chiar aşa este până la punctul în care Benjamin Barois este introdus ca personaj central în această forfotă colectivă, in medias res. El este medic rezident în spitalul unde tatăl său ocupă o funcţie de conducere. Confruntările nu întârzie să apară între el, un tânăr fără experienţă, şi Abdel, medic algerian ajuns intern pentru a putea să lucreze în Franţa. Abdel e în mod clar mai sigur pe sine, mai bun ca Benjamin.

Ucenicia lui Benjamin începe cu un eşec. Nu face electrocardiograma unui bolnav care acuza dureri abdominale şi acesta moare. Tatăl lui Benjamin încearcă să-l acopere, Abdel îl ajută, dar lucrurile se complică la apariţia soţiei celui decedat care dă în vileag greşeala. Avem toate datele unui caz de malpraxis într-un mare spital din Franţa. Deşi la început optimist, Benjamin crede că nu are vocaţie de medic şi vrea să renunţe. Este salvat de personalul spitalului care intră în grevă japoneză. Şi alţi pacienţi bătrâni mor, în ciuda eforturilor depuse de medici. Viaţa merge înainte şi Benjamin, trecut peste pragul de iniţiere, dobândeşte încredere în sine şi, se înţelege, va persevera.

Numai un bun cunoscător al mediului spitalicesc putea să ilustreze cu atâta subtilitate nişele umbrite, ivite pe neaşteptate pe coridoarele meseriei vopsite în alb. El se numeşte Thomas Lilti, medic şi realizator francez al filmului Hipocrat / Hippocrate. Selecţionat în 2014 în Semaine de la Critique la Cannes, filmul a participat în iunie 2014 la Champs-Élysées Film Festival şi acum la a şasea ediţie Comedy Cluj la secţiunea Comedy-Drama. Nu i se poate nega filmului unda de umor inteligent, subţire, rafinat, dar amprentarea se face mai mult pe dramă. Aşa că mie mi s-a părut un fel de comedie serioasă, cu inserţii de secvenţe documentaristice tratate neutru, realist. La conferinţa de presă de la deschiderea festivalului, Horaţiu Dan sublinia că proiecţiile vor pune în evidenţă "umorul specific diferitelor culturi". Dar chiar în propria cultură, varietăţile de gen particularizează. În Hippocrate am întâlnit exprimată acea nuanţă de umor franţuzesc de mare fineţe, căci mai au ei, francezii, umor grobian, deşănţat şi diluat cât cuprinde.


O sugestie macabră sau numai extrasă din fluxul narativ este filmarea, seara, a fumului ce se ridică uşor din coşul crematoriului, unde ajung, inevitabil, cadavrele pacienţilor decedaţi, transportate în vagonete-containere (alături de felurite reziduuri). Treptat, camera coboară spre ţigara lui Abdel din care se ridică un fum la fel de uşor. Evanescenţe cotidiene, existenţiale. Între aceste coordonate simbolice se înscrie activitatea personalului, eroarea medicală, incidenţele comice. Una dintre acestea ne aduce în prim-plan pe un pacient alcoolic la anamneză care, întrebat fiind cât alcool consumă, răspunde franc: "40 bières par jour". "40 bière par jour?!" se miră Benjamin, dar păstrează distanţa. Răbufnirea eroului, după insuccesul avut cu pacientul decedat, răstoarnă liniaritatea naraţiunii, punând în atenţie adevăratele probleme cu care se confruntă personalul. Printre acestea şi faptul că aparatul pentru executarea ECG-ului era stricat. Cum se întâmplă şi la noi şi în alte părţi. Thomas Lilti nu se fereşte să ne prezinte realitatea aşa cum e: crudă şi departe de a fi o maşinărie perfectă. Tânărul Vincent Lacoste, cu mutra lui copilăroasă, naivă şi uşor rebelă, străluceşte în rolul lui Benjamin, reuşind să fie simpatic şi convingător. De altfel, el este un îndrăgit actor al momentului. Reda Kateb în Abdel, cu calmul său imperturbabil, exprimă un echilibru interior mereu ţinut sub control, iar Jacques Gamblin în rolul profesorului Barois, tatăl lui Benjamin, se îmbracă în severitatea şi glacialitatea conferite de funcţie a părintelui distant, dar ocrotitor.

Hippocrate, al doilea lungmetraj al lui Thomas Lilti, e o radiografie tăioasă şi în acelaşi timp proaspătă, prietenoasă a mediului medical analizat cu acribie de specialist. Câte se ascund sub "jurământul lui Hipocrat"!




 Toate articolele despre Festivalul Internaţional de Film Comedy Cluj, 2014


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Adrian Ţion


Alte articole

 Cele mai bune filme de la Festivalul Comedy Cluj, 2014, ajung la Bucureşti, Comunicat de presă
 O viaţă dedicată altora - Supermensch. The Legend of Shep Gordon, Oltea Zambori
 Cu dubiţa, prin revoluţia portugheză - Les grandes ondes (à l'ouest) la Comedy Cluj, 2014, Ion Indolean
 La vida inesperada la Comedy Cluj, 2014 - Expresia dezamăgirii reprimate, Adrian Ţion
 Cuplu vulcanic pe ecran - Eyjafjalljökull / Vulcanul la Comedy Cluj, 2014, Adrian Ţion
 Toate articolele despre Festivalul Internaţional de Film Comedy Cluj, 2014


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer