Prin anii '70-'80, Steven Spielberg revoluţiona filmele cu extratereştri, care apăreau la el ca nişte creaturi curioase, sociabile şi chiar simpatice (E.T. este cel mai bun exemplu). Iată că a sosit şi timpul ca regizorul să-şi revizuiască părerile despre fiinţele venite din alte lumi; acum ele s-au transformat în nişte invadatori nemiloşi, decişi să extermine pământenii. Punctul de plecare al cineastului este clasicul roman S.F. Războiul Lumilor de H.G. Wells, apărut tocmai în 1898, care a mai cunoscut câteva ecranizări şi o istorică adaptare radiofonică, realizată de Orson Welles în 1938.
Ce e nou în War Of The Worlds al lui Spielberg în comparaţie cu alte filme despre invaziile extraterestre? Pe lângă efectele speciale aduse la zi, ceea ce ne atrage imediat atenţia este perspectiva: toate evenimentele (invazia, fuga oamenilor şi lupta lor pentru supravieţuire, deznodământul confruntării) sunt văzute prin ochii unui singur personaj, muncitorul Ray Ferrier (Tom Cruise) din New Jersey; pe parcursul filmului, acesta face tot posibilul ca să salveze viaţa sa şi a copiilor săi Rachel (Dakota Fanning) şi Robbie (Justin Chatwin), fiind în stare chiar de crimă pentru a-şi atinge scopul.
Scenariştii Josh Friedman şi David Koepp au încercat să evite toate clişeele filmelor-catastrofă, însă, din păcate, au ales ca erou un anti-erou, căci Ray este un ratat desăvârşit. Se pare că realizatorii au renunţat la principiul identificării spectatorilor cu eroul (o regulă de aur a filmelor americane) şi au recurs la o altă lege nescrisă a Hollywood-ului, care s-ar putea rezuma aşa: "ai un star, ţine-te după el" (alături de Spielberg, Tom Cruise reprezintă o garanţie a succesului de public). Astfel, se dă pe mere ce s-a luat pe pere: filmul câştigă în autenticitate, dar pierde din farmec. Iar autorul unora dintre cele mai frumoase poveşti cinematografice (de la E.T. la A.I.) îşi pierde aici suflul epic. Cu excepţia câtorva momente plasate la începutul şi sfărşitul filmului, în care vocea lui Morgan Freeman ne explică succint ce e cu extratereştrii cei răi, toate informaţiile le aflăm o dată cu Ray, care e mai interesat de supravieţuire decât de natura ameninţării. Din această cauză, o sumedenie de întrebări privindu-i pe extratereştri şi maşinile lor ucigaşe rămân până în final fără răspuns. De altfel, aceştia apar doar ca nişte elemente de decor, necesare ca surse ale terorii generalizate. Cât despre transformarea lui Ray într-un erou (vezi secvenţa cu tripozii şi păsările de la sfârşitul filmului), pentru a mai salva puţin situaţia, ea este nejustificată, neveridică şi, deci, ineficientă. War Of The Worlds este un bun exemplu de film pornit cu bune intenţii, dar eşuat iremediabil pe parcurs.
Dacă fiecare artist îşi înfruntă demonii prin operă, cei ai lui Spielberg sunt cu siguranţă extratereştri. Tot ce ne putem dori noi, cei care îl mai iubim încă pe regizor, este ca aceşti alieni să se întoarcă în sfârşit în lumea lor îndepărtată şi să-l lase pe Spielberg să-şi facă filmele cu plăcerea şi dăruirea pe care ni le-a arătat de atâtea ori.