Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Az ördög próbája / Castingul dracului

Estetica scrântelii - Az ördög próbája / Castingul dracului, la FNT, 2014


Florian-Rareş Tileagă

PasiLiberi.ro, noiembrie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Nu ştiu dacă Afrim e conştient, nu ştiu dacă ar vrea să fie conştient, dar drăcoveniile au devenit categorie estetică în teatrul românesc, datorită lui. O spun fără nici o ironie iar ca argument am aproape orice titlu afrimian care îmi vine în minte, de la Kinky ZoOne, Trei surori, povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele şi Lucia patinează, la Herr Paul şi Mai întâi te naşti. Spectacole foarte vechi şi vechi, dar pe care le pomenesc aproape în fiecare cronică nouă despre Afrim, pentru că e greu să-ţi placă un spectacol de-al lui fără să fi văzut deja câteva şi să înţelegi aţa care le leagă pe toate: o neastâmpărată estetică a scrântelii, a prostiei, a frustrării, a golului, a exorcizării prin teatru. Sigur, un regizor "cuminte şi normal" s-ar supăra pentru aşa caracterizări. Dar Afrim e nebun, din punct de vedere artistic şi îşi asumă ţicneala de a se juca exclusiv cu hiperbole, ilustrând gălăgios o lume care, din normală ce era, a devenit aberantă, grav bolnavă.

Az ördög próbája / Castingul dracului (r. Radu Afrim, Teatrul Naţional Târgu Mureş, Compania "Tompa Miklós"). Spectacolul e un fel de vârf de lance pe această linie de marcare a tot ce e mai urât în om, motiv pentru care trebuie văzut de către oricine e curios să vadă cum e cu teatrul lui Afrim. Povestea e aşa: un grangur din Secuime dă un mare party de ziua băieţelului său, ocazie cu care organizează un casting pentru a desemna cel mai bun artist, care să-l facă fericit pe copil. Cu pistol la piept şi mulţi bani la purtător, tatăl desemnează juriul şi pune la bătaie o sumă frumuşică pentru viitorul câştigător.

Dar la concurs - un fel de X-Factor al periferiei din Secuime - dau năvală cele mai ciudate arătări în materie de spectacol. Un şobolan (care pentru performanţe coregrafice e introdus direct în juriu); un fost star porno; o regină a frumuseţii maghiare, înnebunită după clasamente; o cântăreaţă cu glas sugrumat; un travestit exclus din concursuri de miss fiindcă e bărbat; o Sharon Stone Wannabe; un Nosferatu cu mască de microbi pe gură, etc. Pe scurt, toată floarea cea vestită a unei periferii duse cu pluta. E o lume mică cu visuri mari, fascinată până la nevroză de canoanele de frumuseţe din reclame TV, o lume bădărană în care suplinitoarele de şcoală generală îşi pierd minţile vrând să fie glamorous. Curăţenia umană, ilustrată de copilaşul cu păr blond, pare să fie ultimul avanpost al unei lumi normale, asaltată din toate părţile de prostie şi urâţenie, de goană după non-valoare. De aceea, Az ördög próbája / Castingul dracului e doar un semnal de alarmă - exagerat, bineînţeles - pentru direcţia în care mergem, dacă reperele noastre în viaţă continuă să fie TV-ul, publicitatea, banul, imaginea.

Afrim topeşte toate astea într-un slapstick comedy muzical, plin de haz, cu accente horror, vulgar până la cer, cu citate din cinema şi show-biz, jucat ireproşabil de actorii Companiei "Tompa Miklós". De fapt o să te simţi vinovat că râzi la aşa greţoşenii, dar, nu uita, Radu Afrim nu face decât să confirme că teatrul e o supremă formă de îndrăcire a umanului, ca să parafrazăm Chestionarul Dabija din '93. Din nou, la Afrim, limbajul verbal e doldora de formulări lexicale trăznite, care dau exact măsura deviaţiilor. Şi care, da, te fac să pufneşti în râs şi la spectacol, şi după, când îţi tot aminteşti câte o replică. Nu lipseşte muzica (Vlaicu Golcea), potrivită pe specificul bizar al scenelor, nici dansul (coregrafia e semnată de Andrea Gavriliu), alertă şi cu accente orgiastice, iar decorurile (Bartha József) sugerează un capăt de lume prăfuit, la rândul său un mare Wannabe în raport cu "lumea bună".

Nu mă regăsesc în of-ul sătul al unora care văd în spectacolele lui Afrim "aceeaşi Mărie, cu altă pălărie". Woody Allen face de 50 ani acelaşi tip de cinema. Şi-i iese. Pe Oscaruri, chiar. Cred în nevoia personală, auctorială, de a repeta mesajul în câte forme vrei, cât timp fiecare formă e bine alcătuită şi denotă o stilistică. În cazul lui Radu Afrim - o stilistică de teatru retreatralizat, continuare fermă a fenomenului de reteatralizare de după 1990. Dar, trebuie s-o spun, Az ördög próbája / Castingul dracului nu e cel mai bun spectacol al lui Radu Afrim. E puternic ca feeling şi mesaj, e compact ca estetică şi mai ales ca actorie, dar i s-ar putea reproşa - şi sunt tentat s-o fac şi eu - prea multă joacă de-a urâtul. E un exces de căutare a insolitului teatral, care se (te) poate îndepărta de poveste, rămânând la nivel de strâmbătură, de mic bâlci. Totuşi, spectacolul are suficient ritm pentru a ieşi rapid din derizoriul scenic şi doar de câteva ori te supără prin prosteală în exces. În concluzie, făcând abstracţie de minusuri, recomand Radu Afrim.




 Toate articolele despre Az ördög próbája / Castingul dracului
 Toate articolele despre Festivalul Naţional de Teatru, 2014


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Florian-Rareş Tileagă


Alte articole

 Tîrgu Mureş, Naţional, Afrim (1) - Az ördög próbája / Castingul dracului, Mircea Sorin Rusu
 Să intre următorul - Az ördög próbája / Castingul dracului la FNT, 2014, Vlad Galer
 One big kinky family - Az ördög próbája / Castingul dracului la FNT, 2014, Beatrice Lăpădat
 Să ne relaxăm - cu dracul - Castingul dracului, Iulia Popovici


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer