Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici diverse

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Pledoarie pentru eleganţă - Pledoarie pentru pălărie


Maria Ruxandra Burcescu

februarie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Duminică, 8 februarie 2015, am fost la una dintre Conferinţele Teatrului Naţional Bucureşti, Pledoarie pentru pălărie, susţinută de doamna Adina Nanu, critic şi istoric de artă, autoare a peste 30 de volume de istorie a artei. Trebuie să recunosc că, evenimentul având loc la 11 dimineaţa, în momentul când a sunat ceasul, am fost tentată să îl opresc şi să rămân în visele mele cu dragoni şi prinţese. Aş fi făcut o mare greşeală.


Conferinţa s-a dovedit a fi extrem de faină. Doamna Adina Nanu, cu o ironie fină, a demontat miturile lumii moderne şi a atras atenţia asupra unei problematici profunde: lipsa de eleganţă a zilelor noastre. Pălăria a fost şi este un simbol al eleganţei şi al statutului social. Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii o purtau pentru a simboliza anumite valori şi pentru a marca aderarea la anumite grupuri sociale. Dacă în Imperiul Bizantin pălăria era purtată pentru a muta atenţia de la corp, considerat partea inferioară a fiinţei umane, şi a atrage atenţia asupra capului, simbol al spiritului şi al gândirii, în epoca romantismului era folosită ca un omagiu adus feminităţii şi valorilor ei intrinseci. Timp de aproape două ore, doamna Adina Nanu a vorbit despre diferitele roluri ale pălăriei în societate pentru ca, în final, pe ecranul de proiecţie, să ne arate două  imagini cu o femeie şi un bărbat purtând fesuri negre, identice. "Desigur, pălăria reprezenta un simbol în perioada în care diferenţele dintre bărbaţi şi femei erau evidente", a încheiat doamna Adina Nanu într-o notă ironică.


Deşi titlul conferinţei a fost Pledoarie pentru pălărie, subiectul ascuns a fost cu totul altul. Doamna Adina Nanu şi-a condus audienţa într-o lume idilică, a unui trecut pierdut, în care eleganţa domina activitatea socială, iar galanteria se număra printre calităţile masculine preţuite. În viziunea istoricului de artă, dinamitarea graniţei dintre sexe şi blamarea eleganţei a început în perioada comunismului. Cu un spirit critic desăvârşit şi un cinism ascuţit, doamna Adina Nanu ne-a prezentat şi o imagine a unui model îmbrăcat şi accesorizat de dânsa pe care l-a numit "stafia comunismului".

Cum arăta această stafie? Îmbrăcată într-un taior bleumarin, drept, cu o fustă peste genunchi, dreaptă, de aceeaşi culoare, cu o basma înflorată pe cap şi cu o geantă ponosită de care agăţase o plasă pentru cumpărături. Întrucât comunismul a promovat destructurarea a tot ceea ce înseamnă valoare intelectuală, libertate de exprimare şi, mai ales, rafinament, costumul adoptat trebuia să fie unul care să atragă atenţia cât mai puţin. Rolul basmalei era de a sugera omogenitatea cu proletariatul într-un mod în care individul era dezbrăcat de toate valorile sale personale pentru a adera la anumite convingeri universal acceptate.

Nu cred că este întâmplător faptul că doamna Adina Nanu a ales să ne arate această imagine. Dincolo de tema conferinţei, cred că istoricul de artă a gândit tot evenimentul ca o critică a lumii moderne - o lume care sub aparenţa democraţiei promovează aceleaşi valori ca un univers totalitar de stânga. Obsesia productivităţii, a succesului de un anumit tip, iubirea faţă de falsele valori artistice (o carte care se vinde este considerată o operă, dar, când vreodată, în istoria umanităţii, a fost judecată arta exclusiv în termeni economici?), feminismul exagerat (care, în loc de a promova strict egalitatea în faţa legii, promovează egalitatea la nivel ideologic şi unificarea sexelor pentru a crea unisexul), toate acestea sunt constructe totalitare ambalate într-un veşmânt al capitalismului.

Conferinţa care a avut loc duminică la TNB nu a fost despre pălării. Pur şi simplu, folosindu-se de forţa simbolică a pălăriei, doamna Adina Nanu a dorit să atragă atenţia asupra unor fapte mai profunde şi mult mai îngrijorătoare. Pălăria este simbolul unei eleganţe apuse, al unei eleganţe fragile care a fost spulberată de brutalitatea comunismului. Cititorul acestui articol se va gândi, probabil, că lipsa de eleganţă caracterizează societatea la un nivel global, deci nu putem învinui comunismul pentru ea. În realitate, însă, îl putem învinui. Cele mai afectate de ideologia comunistă sunt societăţile în care nu a existat comunism, de fapt. Societăţile care au trecut prin această maladie socio-politică îi păstrează o anumită aversiune şi sunt capabile de a judeca mult mai critic modelul american al democraţiei. Societăţile care doar au cochetat cu ideologia comunistă, cum sunt francezii, spre exemplu, păstrează o imagine idilică a ei şi tocmai de aceea sunt mai puţin circumspecte şi au tendinţa de a internaliza valori totalitare de stânga mult mai uşor. Pentru că, în fapt, modelul democratic american, este o formă de comunism. Nu mai avem planuri cincinale, dar avem obiective de productivitate. Nu mai avem spioni ai securităţii, dar avem spioni corporatişti. Nu suntem în 1984, dar Orwell ar fi foarte surprins (sau poate nu) dacă ar mai trăi. Din ce în ce mai mult, societatea în care trăim se îndreaptă către un model totalitar, dar unul mult mai inteligent. Este un sistem ascuns, care oferă iluzia unei libertăţi absolute şi, de aceea, este mult mai periculos. Privarea de libertate naşte revolte. Privarea subtilă de libertate naşte roboţi şi conformare.

Dar toate aceste reflecţii vor face subiectul unui alt articol. Revenind la conferinţa doamnei Adina Nanu, recomand cu căldură cititorilor să facă un drum până la TNB şi să admire expoziţia de costume şi pălării a istoricului de artă, până la data de 22 februarie 2015. Nu ştiu ce au făcut ceilalţi participanţi la conferinţă, dar eu, când am ajuns acasă, mi-am scos pălăria veneţiană din dulap şi mi-am pus-o pe cap, cu încăpăţânarea celei care refuză să adere unui sistem social lipsit de eleganţă. Poate părea amuzant şi puţin ridicol faptul că purtatul unei pălării are o valoare personală atât de mare, dar cred că acesta a fost scopul conferinţei: să ofere valoare simbolică pălăriei şi să planteze participanţilor în minte ideea unei lupte subtile împotriva unor non-valori consacrate. La mine a încolţit.


Adina Nanu despre expoziţie: "Colecţia s-a format de la sine, ca urmare a interesului şi respectului meu pentru obiectele lucrate cu talent şi pricepere pe care le-am găsit în casă şi le-am păstrat, nu le-am aruncat, cum face tineretul de azi. La început ne-am jucat cu pălăriile şi hainele bunicilor, împreună cu părinţii, apoi cu copiii mei, apoi le-am folosit ca material didactic pentru cursurile de istoria artei şi arta costumului pe care le-am susţinut. Rudele şi prietenii au găsit şi ei prin dulapuri pălării şi rochii demodate, fracuri sau smokinguri care nu mai foloseau la nimic, dar ocupau loc şi ni le-au dăruit. Eu am cumpărat doar manechinele şi câteva piese disparate, verigi care lipseau din lanţul unor demonstraţii. Şi azi, prietenii prietenilor vin să completeze expunerea cu amintiri preţioase. Mie îmi revine plăcerea de a studia fiecare pălărie sau guleraş pentru a-i afla originea, stilul şi moda din care fac parte şi a le găsi locul în expunere pentru ca să se potrivească în compoziţia de ansamblu a încăperii, care trebuie să reconstituie atmosfera şi parfumul fiecărei epoci. Printre altele, am plasat ici şi acolo sticluţe de parfum, de la paciuliile secolului al XIX-lea, la Chanel 5 a lui Coco Chanel şi mai departe. Din pricina acestor continue schimbări, nici una din cele 15 expoziţii pe care le-am organizat până acum nu a semănat cu celelalte, de la prima din Muzeul Colecţiilor din 1997, la următoarele de la Muzeul Naţional de Artă, Muzeul de Istorie, Palatul Cotroceni, Peleş sau Muzeul Costumului de la Veneţia."




0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Maria Ruxandra Burcescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer