Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul de scurt-metraj Capalbio 2005

Jurnal de festival - Capalbio, fa freddo!


Alex. Leo Şerban

Dilema Veche, iulie 2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cînd am ajuns la Capalbio, în Toscana litorală (130 km de Roma pe Via Aurelia), ştiam să pot să mă bizui pe trei lucruri: proiecţiile în aer liber, plimbările cu Mini Cooper (maşina oficială a festivalului) & proximitatea plajei.

Capalbio Cinema e specializat în scurtmetraje, un festival mic dar viguros (precum Mini-urile) ajuns la a 12-a ediţie. Deschiderea n-a mai avut loc în Piazza Magenta, ci (tot în aer liber) în Cantina di Capalbio (care nu e o cantină, ci o făbricuţă de vinuri, cu "silozurile" argintii ridicîndu-se SF-iste în peisajul paradisiac), proiecţia fiind precedată de un concert cu L'Histoire du soldat, pe muzica lui Stravinski & libretul lui Ramuz; interesant, dar cam lung.

Proiecţiile au fost reluate, de-a doua zi, în Pzza Magenta, numai că - poţi prevedea tot, mai puţin vremea! - după orele 21.30, cînd începeau ele, prin piaţă bătea un vînt rece de ziceai ce-i aia... În plus, nivelul scurtelor a fost (alarmant de) scăzut anul acesta: prea puţine pe care să le reţii (Can't Stop Breathing de Amy Neil, Tango Zippo de Espen Vidar, Kitchen de Alice Winocour, Ester de Pernilla Johansson & Post-it de Michele Rho) şi neaşteptat de multe jalnice! Directorii festivalului (Tommaso Mottola & Sita Banerjee) au urcat pe palcoscenico & au încercat să anime atmosfera (Mottola vorbeşte bine, Banerjee se îmbracă bine), dar era evident pentru toată lumea că "ceva" nu funcţiona bene de data asta. Garden party-ul tradiţional de la vila contelui Pietromarchi a fost low budget & s-a desfăşurat în afara peluzei principale, întrucît contele n-a mai vrut ca gazonul să-i fie "compostat" de tocurile doamnelor.

Veteranul Mario Monicelli (90 de ani) n-a mai ajuns la Capalbio (precum Antonioni anul trecut), ci doar filmul său (La bambinaia, 1967, cu Silvana Mangano în rolul unei guvernante franţuzite care le citeşte copiilor basmele lui Perrault şi-i sperie îngrozitor; minunat!). Francesca Neri & Claudio Amendola au făcut parte din juriu, dar n-au rămas pînă la sfîrşit pentru că li se spărsese casa de la Roma... În schimb, Maurizio Nichetti a prezidat juriul scurtelor de animaţie, achitîndu-se excelent prin premierea celui mai bun - inenarabilul Little Things al britanicului Daniel Greaves.

Extraordinară a fost şi întîlnirea cu Ninetto Davoli (actorul fetiş al lui Pasolini), care a vorbit, simplu & cald, după proiecţia La sequenza del Fiore di carta (1969) a maestrului său, de la a cărui moarte se împlinesc 30 de ani. Alte momente reuşite au fost episoadele unui film în scheciuri (Dreams that Money Can Buy, 1947, produs de Peggy Guggenheim & regizat de Alexander Calder, Hans Richter, Marcel Duchamp, Fernand Léger, Max Ernst & Man Ray), numai că la acestea rămînea în piaţă, de regulă, o mînă de oameni... (Stop-cadru: "mobilurile" lui Calder (pe muzica lui Paul Bowles) & "discurile" lui Duchamp (pe cea a lui John Cage) proiectîndu-se noaptea, solitare & stranii, pe zidul castelului!)

Ar mai fi de bifat Mini-urile (Cooper) & plaja ("La Dogana"). Primele erau decapotabile, a doua era divină. Ce să spui mai mult?



 Toate articolele despre Festivalul de scurt-metraj Capalbio 2005

Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer