Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul TIFF 2015

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Jocul de-a realităţile în Mariposa / Fluturele la TIFF, 2015


Adrian Ţion

mai 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Secţiunea Focus Argentina a TIFF-ului cu numărul 14 s-a impus puternic din prima zi de festival. Fără vocea Madonnei cu Don\'t Cry For Me Argentina, dar cu prezenţa, la gala de deschidere, a ambasadorului Argentinei în România, domnul Claudio Perez Paladino şi a actorului Walter Donado, interpret în filmul Relatos Salvajes / Poveşti trăsnite, proiectat în Piaţa Unirii pentru 2.500 de spectatori. Dar surpriza a fost alta.
 
Cu câteva ore înainte de gală, am intrat la cinematograful Victoria, când în sală era deja întuneric, ca să văd Mariposa / Fluturele în regia lui Marco Berger. Nu mică mi-a fost mirarea să dau, la capătului ultimului rând de scaune, peste un cărucior cu un bebeluş în el, luminat de un telefon aşezat alături de căpşorul sugarului. Lumină angelică. Măi, să fie! Cinefilele clujene aparţin secţiunii Fără limită. Ce împătimit cinefil va fi bebeluşul când va ajunge mare! Mama lui, probabil o cunoştinţă a personalului din cinematograf, voia să vadă filmul cu orice preţ. Chiar şi cu acesta de a-şi aduce bebeluşul în sala de spectacol. M-am aşezat două rânduri mai în faţă. Pe ecran, o altă mămicuţă cu un bebeluş în braţe înainta prin pădure. Măi, să fie! E Focus Argentina sau Focus bebeluşi? mă întreb derutat. Observ că mămicuţa de pe ecran îşi abandonează copilaşul în pădure, într-un culcuş de iarbă şi crengi. Un fluture e martor mut. Mămicuţa din sală nu are de gând să-şi abandoneze copilaşul. Eu sunt martor şi nu voi tăcea. E cu mâna întinsă pe cărucior, legănându-l uşor. Sentimentul maternităţii notat cu plus şi minus. Sunt prins între două realităţi. Una virtuală şi cealaltă palpabilă, la doi metri de mine. Pe ecran, un cuplu de familişti coboară dintr-o rablă în acel loc din pădure şi iau bebeluşul cu ei spre creştere. Sau... Care va fi destinul lui? Mi-era teamă ca preambulul să nu aparţină unei dramolete lăcrimoase de tipul Celor două orfeline. Nu, nu se întâmplă aşa ceva.
 
Din acest punct, ritmul acţiunii devine derutant. Bebeluşul găsit în pădure era de fapt o bebeluşă. Se numeşte Romina şi o întâlnim la vârsta maturităţii în dublă ipostază virtuală: a crescut alături de fratele ei vitreg German sau îl întâlneşte pe German mai târziu şi se simte atrasă de el. Regizorul lasă realităţile să curgă în două panuri împletite ingenios. Aproape că nu-ţi dai seama ce vrea. Regizorul pompează acţiune din plin. Romina (Ailin Salas) iese cu Bruno (Julian Infantino), German (Javier De Pietro) cu Mariela (Malena Villa). Tinerii se caută ca Orlando şi Rosalinda sau Oliver şi Celia prin codrii Ardenilor din piesa shakespeariană Cum vă place. Realizatorul filmului ridică ceaţa de pe tabu-uri, radiografiază dorinţele paralele ale personajelor, prinse între derută şi seducţie, între senzualitate şi frustrare. Spre a-şi împlini pasiunile, în alergările lor reale şi simbolice totodată, eroii filmului încalecă motorete şi oprelişti, convenienţe şi fidelităţi. Noţiunea de normalitate are utilizare laxă în filmul lui Marco Berger. Bruno se dovedeşte a avea înclinaţii homosexuale, tensiunea erotică e amplificată viclean de insinuarea incestului. Umbrele moralizatoare sunt alungate treptat. Neîndemânarea partenerilor de a-şi descoperi şi cultiva iubirea induce, în plan estetic, ambiguizarea subiectului până la un joc periculos cu realităţile.
 
Aici, scâncetele bebeluşului din sală devin tot mai dese. Simte şi el un disconfort, ca şi mine. Scenele se succed cu aceeaşi repeziciune contrapunctică pe ecran. Subtile treceri de la virtualitate la alta, de la o scenă la alta, de la un act la altul. Oglinzile paralele puse de regizor pe lumea tinerilor de azi oferă imagini când fluide, când zgrunţuroase. La scurt timp mămicuţa cu pruncul părăseşte sala. Aş fi dorit ca legăturile dintre eroi să rămână la nivelul celor din piesa shakespeareană. Căutări pertinente. Planurile narative anunţă deznodământul. Unul fericit, fireşte, pentru Romina şi German. Dar pentru mine ca spectator? Descopăr din nou că sunt un spectator care întreabă, nu unul care consimte.
Descarcă sinopsisurile filmelor, TIFF 2015 aici..



 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2015


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Adrian Ţion


Alte articole

 Intimitatea unor istorii cu final nefericit - Cobain: Montage of Heck & Amy, Lucian Maier
 Legătura cosmică dintre poveştile dure ale vieţii - Relatos salvajes / Wild Tales la MUBI, Vasile Baghiu
 Cinefilaj - Box & Nude Area, Irina Trocan
 Pentru mine toţi sunt băieţi - Un etaj mai jos, Simona Marcu
 Tentativă de reimaginare a genului western - Slow West la TIFF, 2015, Mădălina Pojoga
 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2015


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer