Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Ménage à trois

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Sorin Misirianţu, comediantul prin excelenţă - Ménage à trois


Adrian Ţion

mai 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Firea iscoditor-creativă a lui Sorin Misirianţu îl menţine într-o stare efervescentă de căutare continuă de noi şi noi soluţii pentru proiectele sale. E starea firească a unui regizor ce nu cunoaşte plafonarea sau clişeizarea. Cele mai izbutite realizări ale sale se îndreaptă spre comedie şi candorile ei. Căutările lui nu se opresc, adesea, nici când un spectacol e împlinit, jucat şi cunoscut de public într-o anumită distribuţie. Este cazul acestui Ménage à trois, montat la Târgu Mureş cu Ioan Isaiu, Liviu Vârciu şi Ionela Nedelea, purtat prin turnee, prin teatru de club, aşezat acum şi la Teatrul Naţional din Cluj, fireşte, cu modificări în distribuţie. Pe lângă "telenovelistul" profesionist Ioan Isaiu în Andy, regizorul a oferit unei tinere actriţe sarcina s-o interpreteze pe Sophie, este vorba despre Anca Lăcusteanu, iar în Norman, îndrăgostitul lulea înşelat, a preferat să se vadă pe el însuşi, adică să se autoportretizeze, să se autovictimizeze râzând, sugerând că între viaţă şi scenă nu e mare diferenţă, toţi traversând drame asemănătoare, ce trebuie să le traversăm cu umor.

N-am văzut spectacolul de la Târgu Mureş, dar asamblarea lui la Cluj i-a reuşit. În calitate de actor cu experienţă, Sorin Misirianţu e prins în balansul dintre un profesionist şi o debutantă. E adevărat că Anca Lăcusteanu face eforturi vizibile pentru a se ridica la nivelul cerut, iar până la urmă "triunghiul amoros" devine viabil, funcţionează şi stârneşte aplauze la scena deschisă. În calitate de regizor, Sorin Misirianţu nu vine cu viziuni absconse (ceea ce îi repugnă de-a dreptul), ci lasă jocul să curgă. De altfel, într-o comedie uşoară, de limbaj şi de situaţie, chiar dacă i se spune "serioasă", n-ai ce inovaţii esenţiale să aduci. Replicile ţâşnesc firesc şi sclipesc în dueluri suculente, mustind de umor sănătos, infatigabil, asigurând "o oră şi ceva de râs garantat". Ce nevoie mai e de viziuni mirobolante, de magie scenică, ecleraj, etc? Nici n-ar încăpea aşa ceva pe o fâşie atât de îngustă. Ce nevoie mai e de un decor impresionant, deşi acesta nu lipseşte? Impresionează în mod suficient duelul verbal, situaţiile bine gestionate, jocul actorilor în sine. Şi jocul, da, e sclipitor, ritmat, acaparator. S-ar putea spune că regizorul mizează în mod exclusiv pe contribuţia actorilor şi nu greşeşte. Replicile lor se împletesc organic, insinuând un vârtej de conjuncturi gata să explodeze în gaguri pline de agitaţie scenică specifică acestui gen de comedie în care fiecare amănunt e exploatat hazliu, până la delir.

Ce stârneşte râsul în Ménage à trois? Cei doi prieteni faliţi care se străduiesc din răsputeri să scoată un ziar, numit ilar chiar Colaps. Andy îl apreciază în mod deosebit pe Norman pentru talentul lui la scris şi iese cu proprietăreasa apartamentului, o sexagenară cu aere de adolescentă, ca să-i păsuiască cu plata chiriei. Apariţia Sophiei, noua vecină, perturbă colaborarea dintre cei doi. Norman se îndrăgosteşte subit de Sophie, dar fata îl preferă pe Andy. Dramoletă simplă, în trei personaje, îndesată cu o mulţime de surprize, după Neil Simon. E adevărat că titlul, îndrăzneţ şi şocant, dat de regizor (titlul original este Fiica imnului naţional), m-a inhibat puţin, insinuându-mi teama că subiectul va avansa spre tranşante intimităţi contemporane (ca să nu spun sexuale), depăşind structura mai veche a comediei bulevardiere. Titlul în engleză Star-spangled girl nu prevestea asemenea dezmăţ.  Dar nu, Neil Simon e acelaşi textier subtil şi decent din Barefoot in the Park, The Odd Couple, Sweet Charity (comedii sentimentale scrise în anii '60) şi nici adăugirile ulterioare nu depăşesc balustradele bunului simţ. Ceva vetust se încorporează în text, poate configurarea conflictului. Din acest punct de vedere, Neil Simon mi se pare un Eugéne Labiche sau Georges Feydeau de azi, mutat mai la vest, peste ocean, adică un dramaturg american care ştie să distreze fără să problematizeze. Rafinaţii strâmbă din nas, publicul adoră acest gen de spectacol. E mult? E puţin? Nu ştiu.

Dacă Ioan Isaiu în rolul lui Andy are eleganţa unui crai versat, ce-şi gestionează economicos amorurile iar Anca Lăcusteanu se aruncă în dezinvoltura personajului Sophie, Sorin Misirianţu în Norman este comedianul prin excelenţă.



 Toate articolele despre Ménage à trois


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Adrian Ţion


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer