Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Ştiri  Sageata  Articole diverse

György Harag/Gheorghe Harag - Livada cu vişini, un spectacol-testament, un spectacol-cântec de lebădă


Comunicat de presă

mai 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Casa de producţie TVR propune spre difuzare, la TVR2, în cadrul ciclului ce aniversează 155 de ani de la naşterea lui A. P. Cehov un spectacol unic, îndrăzneţ şi marcant pentru istoria teatrului din România - Livada cu vişini, al regizorului Gyorgy Harag (Gheorghe Harag). Spectacolul a avut premiera acum 30 de ani, pe scena Teatrului de Stat din Târgu-Mureş şi are în rolurile principale doi monştri sacri ai teatrului şi filmului românesc: Silvia Ghelan (Ranevskaia) şi Ion Fiscuteanu (Lopahin).

Gyorgy Harag a pus în scenă acest spectacol, la Târgu-Mureş, în ultimele sale luni de viaţă. De fapt, nici nu a apucat să vadă premiera şi spectaculosul décor construit de Romulus Feneş, un imens tunel de pânză albă întărită, un tunel luminos în timp.

Livada cu vişini este penultima piesă scrisă de A. P. Cehov, poate o concentrare şi o sublimare a propriilor gânduri despre trecere vremii, despre neputinţa de a schimba ceva, despre imposibilitatea de a opri curgerea timpului. Liubova Andreevna Ranevskaia (Silvia Ghelan) se întoarce de la Paris împreună cu fiica ei Ania (Luminiţa Borta) pentru a salva conacul familiei şi livada imensă şi bătrână de vişini,  în pericol să fie pierdute din pricina datoriilor. Ranevskaia refuză să accepte ideea pierderii livezii şi pune la cale, împreună cu fratele ei, Gaev (Mihai Gingulescu), planuri nerealiste de salvare, şi tot amână luarea unei decizii. Până la urmă, livada va fi cumpărată de Lopahin (Ion Fiscuteanu), negustor proaspăt îmbogăţit, fost iobag al familiei, şi va fi tăiată.

 
"Legea livezii cu vişini, dacă nu chiar legea teatrului, este că nu poţi să priveşti în această livadă, sau în această cutie cu miracole, a unui alt spaţiu, a unui alt timp, a unei alte stări spirituale, faţă de cele ale realităţii cotidiene, decât în măsura în care poţi să priveşti şi în tine însuţi, adică într-un alt spaţiu, într-un alt timp şi într-o altă stare spirituală, faţă de cele cu care te-ai obişnuit şi crezi că ţi le cunoşti. /.../ Puternica impresie de evanescenţă, de imaterialitate, de părelnic, de ciudat de cunoscut şi totuşi văzut pentru întâia oară, de stranie poposire într-o lume a teatrului dar şi a eului nostru, care ne conţine şi ne păstrează încă amintirile, ne va însoţi pe tot parcursul reprezentaţiei şi va funcţiona ca matrice structurantă a spectacolului, conferindu-I o tulburătoare unicitate în planul expresiei scenice şi al mecanismelor psihologice ale receptării." (Ion Parhon, Revista Teatrul, Nr.7-8, anul.XXX,i ulie-august, 1985)

Regizorul Gheorghe Harag(Gyorgy Harag) este o personalitate marcantă a istoriei teatrului românesc şi, mai ales, cel transilvănean. Tompa Gábor, directorul Teatrului Maghiar din Cluj, îl consideră pe Harag drept maestrul şi prietenul său. În urmă cu exact 30 de ani, soţia lui Harag l-a sunat pentru a-l ruga să vină la Târgu-Mureş şi să finalizeze urcarea pe scenă a Livezii, căci Harag era prea bolnav ca să o mai poată face. "Spectacolul era gata, decorul nu era gata. Din cauza prelungirii execuţiei decorului, care era un tunel al timpului extraordinar, decorul lui Romulus Feneş pe care Harag nu îl văzuse niciodată." Maşiniştii şi scenograful au lucrat frenetic, au cusut decorul imens direct pe scenă, încercând să dea premiera înainte ca boala să îl răpună pe regizor.

Tompa povesteşte: "Eu am făcut două lucruri, am pus spectacolul în spaţiul decorului, căci nu aveam ce să intervin la actori, şi am făcut luminile. Spectacolul era extraordinar şi în spaţiul gol. Era un hău imens de 23 de metri, atât era profunzimea scenei. La început Lopahin venea din sală şi pipăia cortina, care se deschidea şi descoperea o a doua cortină de tul care acoperea restul scenei. Nu îţi dădeai seama ce era în spate, căci se vedeau doar umbre, siluete, ale lui Firs, Duniaşa, servitorii care aşteptau. Când dinspre sală soseau Ranevskaia şi ceilalţi, această perdea albă se ridica încet şi ţi se tăia respiraţa, lucru rar în teatru, ţi se dezvăluia un spaţiu extraordinar.  Era un spaţiu metaforic, şi simplu, şi concret, era şi vegetal intr-un fel, în interiorul acestei prelate groase, albe, erau lipite făşii de tifon care creau impresia de grădină în floare. Nu erau flori - flori, nu era naturalism. În profunzime erau doar câteva elemente de mobilă, care păreau aproape pierdute.
Şi în spate răsărea soarele - o perdea albă luminată cu un oranj."

Actorii din distribuţie au adus în spectacol, asemeni regizorului care se ştia grav bolnav, nu doar un rol, ci o parte a propriei fiinţe. Silvia Ghelan, suferise o tragedie personală, ca şi personajul Ranevskaia, care pierde un copil. "Firs, jucat de Aurel Ştefănescu, un actor tânăr, de 40 de ani şi care se mişca asemeni unui bătrân, mergea ca el, îşi trăgea picioarele ca el." continuă Tompa Gabor. "La final, când se prăbuşeşte acest decor şi rămân pereţii goi ai teatrului de unde nu mai e ieşire, Firs vine si bate cu palma în podeaua scenei si repetă "Eu am să rămân aici", cuvinte-testament pentru extraordinara dorinţă de viaţă a lui Harag."

Regizorul nu a văzut premiera, nici decorul finalizat pe scenă, dar spectacolul a dăinuit şi a generat "un pelerinaj extraordinar din toate părţile. Ţin minte întâlnirea cu Pintilie, care venise împreună cu Clody Bertola si Alexandru Paleologu." evocă Tompa acea perioadă. George Banu pune această Livadă pe lista marilor montări ale textului cehovian din întreaga lume, alături de Giorgio Strehler, Peter Brook, Anatoli Efros, Stephane Braunschweig, Andrei Şerban, Peter Stein, Lucian Pintilie etc.

Tompa Gabor consideră că spectacolul ar fi meritat un destin mai fericit. "Spectacolul a avut o soartă vitregă , nu s-a programat destul, a fost scos de pe afiş destul de repede. Livada de vişini a lui Harag poate fi aşezat lângă marile spectacole reprezentative ale teatrului românesc, precum Revizorul lui Pintilie, Lear al lui Penciulescu, Furtuna lui Ciulei, Leonce şi Lena. Nu a avut parte de această recunoaştere.". El ar fi putut să fie un spectacol care este menţinut în repertoriu de la an la an, precum anumite spectacole mari, Faust-ul lui Purcărete de la Sibiu, sau Unchiul Vania al lui Andrei Şerban, de la Teatrul Maghiar din Cluj. Spectacolul nu s-a jucat decât doua stagiuni. Era un spectacol-testament, un spectacol-cântec de lebădă, un spectacol care cred că este poate cel mai bun spectacol din istoria Teatrului din Târgu Mureş."

Înaintea difuzării înregistrării cu Livada de vişini de la ora 19:10, Casa de producţie vă propune un documentar despre regizor: In memoriam - Portret Gheorghe Harag de la ora 18:30 pe TVR2, realizator Daniela Ciolan. Singurul supravieţuitor în urma deportării întregii familii  la Auschwitz, Harag a absolvit întâi actoria, la Cluj, unde a şi fost angajat şi unde în 1948 debutează ca regizor. După ce obţine şi licenţa de regizor, pleacă împreuna cu întregul an de absolvenţi ai Facultăţii de Teatru din Cluj, la Baia Mare, unde fondează trupa maghiară, care se va muta mai apoi la Satu-Mare (1957). În 1960 îşi dă demisia pentru a se dedica exclusiv căutărilor sale dramatice " "Aveam 35 de ani, cunoşteam deja toate secretele meseriei. Ca director, am avut în continuu tangenţă cu organizarea şi pedagogia lumii artistice. Dar am început să simt că nu mă satisface în totalitate, îmi lipsea evoluţia calitativă. (...) Spectacolele pe care le-am regizat între 1958 şi 1960 aveau toate aceeaşi schemă, m-am repedat, nu puteam aduce nicio noutate. (...) Îmi aduc aminte cum îmi spunea într-o zi Lucian Pintilie: "Eşti cel mai bun regizor realist. Mai ştii şi altceva în afară de asta?" (...) Iar atunci, într-o noapte mi-am spus aşa: a sosit timpul să iau o decizie în ce priveşte viaţa mea! (...) Oare ce să fac: să aleg să rămân un fel de idol viu? Oare să încep să fac demersuri să mă depăşesc pe mine însumi? Riscam să pierd tot în cazul în care noua cale se dovedea a fi greşită. Am hotărât în decursul unei singrure nopţi: trebuie să risc!"( Nánay István (coord.): Teatrul lui Harag György, Editura Pesti Szalon, 1992)

"M-a salvat de un defect pe care îl au toţi regizorii," povesteşte Alexandru Darie, regizor şi director al Teatrului Bulandra din Bucureşti în documentarul-portret Gyorgy Harag,: "Într-o zi m-am dus la repetiţii. I-am ascultat ce i-am ascultat pe actori şi la un moment dat a zis "hai la o bere, că nu am nici o idee". Până atunci, eu credeam că regizorul trebuie sa fie veşnic pregătit, cel care ştie tot, poate tot, înţelege tot." Pentru scenografa Doina Levintza, colaborarea a început cu o cerere grandioasă: "Mi-a propus un altfel de Azil de noapte (Cluj, 1979), cu 150 de figuranţi şi fiecare să fie un personaj. /.../ mi-am dat seama că era un regizor de care aveam nevoie, aveam o mare nevoie. Am cunoscut un oma care era atât de creativ, de extraordinar şi de bun, de o bunătate şi cu o bucurie a vieţii cum nu am mai cunoscut pe nimeni. Acest om m-a marcat foarte tare."
 
Tot săptămâna viitoare, György Harag este comemorat de Teatrul Maghiar de Stat Cluj, unde a fost regizor principal, în zilele de 4-7 iunie 2015, împlinindu-se 90 de ani de la naşterea şi 30 de ani de la trecerea sa în nefiinţă. În cadrul evenimentului memorial vor fi proiecţii cu înregistrări din spectacolele regizate de György Harag; se va organiza o masă-rotundă în cadrul căreia, împreună cu invitaţii teatrului, se va vorbi despre spectacolul Azilul de noapte regizat de György Harag în anul 1979 la  Teatrul Maghiar din Cluj. În foaierul teatrului, o expoziţie extraordinară, cu documente inedite din arhiva teatrului, va oferi publicului clujean, şi nu numai, o imagine complexă despre montările de la Cluj ale regizorului, iar într-o secţiune aparte vor fi costumele semnate de Doina Levintza. Programul evenimentului aici.
 
Teatru TV TVR2 - luni, 1 iunie, ora 19:10, în reluare marţi, 2 iunie, ora 12 :10.
Livada cu vişini
De A. P. Cehov
Traducere de Moni Ghelerter şi R. Teculescu
Spectacol realizat in anul 1985, preluat de TVR de la Teatrul National din Targu Mures

In distributie: Silvia Ghelan, Luminiţa Borta,  Marinela Popescu, Mihai Gingulescu, Ion Fiscuteanu, Cornel Popescu, Vasile Vasiliu, Livia Doljean, Dan Ciobanu, Monica Ristea, Aurel Ştefănescu, Cornel Răileanu.
Scenografia Romulus Feneş
Echipa tv: regia de montaj Emilia Andreescu, operator şef  Ovidiu Druga, regia TV Silviu Jicman

luni, 1 iunie, ora 18 :30
In memoriam - Portret Gheorghe Harag
Realizator: Daniela Ciolan
 
Teatrul de televiziune este un proiect coordonat de CASA DE PRODUCŢIE TVR şi difuzat pe TVR 2 în fiecare seară de luni, şi în reluare marţi.




 Toate articolele despre Articole diverse


1 comentariu

  • Livada cu visini de A.P. Cehov " In memoriam Gheorghe Harag"
    Fátyol Ella, 09.01.2017, 08:55

    Stimata Daniela Ciolan

    Regret mult din suflet ca nu a fost amintit numele compozitirului Tiberiu Fátyol cine a compus muzica de scena. Pe afisele dupa scenografie urma muzica . Dupa criticile scrise in anii respectivi a fost considerat o muzica foate reusita care la rindul ei ridca nivelul spectacolului. Regizorul Gheorghe Harag a decedat in ziua premierei si a fost inmormintat cu muzica piesei "Livada cu visini"
    Poate din gresala nu a fost amintit numele compozitorului Tiberiu Fatyol, Acum patru zile (2017 . ian. 5 )a decedat din viata, Cred ca merita sa fie scris si numele lui mai mult ca stiu in ce relatie buna erau si lucrau ei trei Harag , Fenes si Fátyol..
    Cu stima Fátyol Ella sotia compozitorului

Resurse

 Alte articole de Comunicat de presă


Alte articole

 Program POVEŞTI LA REPLIKA, 2017, Comunicat de presă
 Trupa EGO ne întreabă dacă există Artă în salvarea unei prietenii, Comunicat de presă
 Fapte vitejeşti - spectacol cu umbre, dans şi muzică live pentru copii peste 6 ani, Comunicat de presă
 Actorii Teatrului Anton Pann revin la Bucureşti! - Vermine Radiante, Comunicat de presă
 Amintiri teatrale (VI) - Disputa, printre partizani cu Pierre de Marivaux şi Marchizul de Sade, Octavian Neculai
 Toate articolele despre Articole diverse


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer