Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul TIFF 2015

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Radiografia unui exces - Fever la TIFF, 2015


Adrian Ţion

iunie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Într-un an de la lansare, Fever, primul lungmetraj realizat de francezul Raphaël Neal, a fost prezent la câteva festivaluri (Digne-les-Bains, San José, Maryland, Mumbai) făcând o bună impresie. La Mumbai, Martin Loizillon, unul din interpreţii principali, a primit premiul pentru Cel mai bun actor.
 
Filmul porneşte de la romanul Fever de Leslie Kaplan (scenariul - Raphaël Neal şi Alice Zeniter) a cărui acţiune e amplasată în Parisul de la începutul anilor 2000 şi se învârte în jurul unei crime. Ca şi în filmul lui Radu Munteanu Un etaj mai jos, în apartamentul dintr-un imobil oarecare este omorâtă o femeie. Imobilul e situat pe strada Delambre, turnul Montparnasse se profilează uneori pe cerul Parisului. Doi tineri părăsesc apartamentul în fugă şi, pe trotuar, are loc un incident stupid. Unul din ei, lovindu-se întâmplător de o trecătoare, scapă o mănuşă neagră pe jos. Femeia ridică mănuşa şi priveşte după ei bănuitor. E semn că într-un viitor apropiat, după ce va afla despre crimă, o va preda anchetatorilor.
 
Nu se urmăreşte nicio anchetă întreprinsă de procurori. Totul este focalizat pe cei doi tineri liceeni, aflaţi în preajma bacalaureatului, care comit o crimă suspectă, fără mobil clar precizat. Insinuarea poate ajunge până la teoria gidiană a "actului gratuit" întruchipată în Lafcadio, cu extensie şi la Raskolnikov, la o adică. Tinerii făptaşi sunt doi prieteni. Damien Hersant, interpretat de Martin Loizillon, e iniţiatorul care îl trage după el pe Pierre Simonet, interpretat de Pierre Moure. După comiterea crimei, Damien aruncă în scârbă: "Era doar o curvă", dar Pierre e mult mai afectat, temător, teribil de stresat. Dacă Damien e tartorul care avansează spre experimente extreme, Pierre e o fire mai slabă, firav fizic şi sensibil. El se lasă manevrat de Damien întrucât îl admiră pentru personalitatea sa, pentru firea lui hotărâtă şi impunătoare în faţa colegilor. Întrebarea care se pune este până unde poate merge admiraţia faţă de un prieten. Până la comiterea unei crime pentru ca să-ţi dovedeşti puterea?
 
Al treilea personaj important din film este Zoé (Julie-Marie Parmentire), trecătoarea care ridică de jos mănuşa neagră folosită de băieţi pentru a nu lăsa amprente. Ea este oculista din magazinul aflat în vecinătatea liceului unde învaţă cei doi prieteni. Oripilată de crima de pe rue Delambre, ea îi va urmări pe cei doi până în punctul când tot Damien îi va sugera prin gestul strangulării să nu-i denunţe şi să nu folosească mănuşa neagră drept obiect incriminator. Scena e bine realizată vizual şi destul de expresivă, după ce apucăturile nonconformiste ale tânărului erou au fost exploatate cu succes în dansul cu "mama" şi provocarea batjocoritoare a cumpărătorilor din magazin.
 
Filmul abundă în tot felul de preţiozităţi textuale, folosite cu rol explicativ, programatic servit în demersul tinerilor de a sări peste limite. Eseurile discutate la ore despre moarte şi holocaust sau comentariile pe marginea declaraţiilor lui Adolf Eichmann despre "soluţia finală a problemei evreieşti" din al Doilea Război Mondial, din care profesoara citează pe larg, devin suport ideologic transparent pentru nesăbuinţă şi curajul nebun al acestor adolescenţi rebeli. Distanţa dintre generaţia războiului şi cea prezentă nu mai poate fi recuperată. Drept dovadă e scos în faţă bunicul lui Damien, care nu poate nici bănui ce-i trece prin cap nepotului. Pierre cedează nervos la unul dintre citatele citite de profesoară. Plânge în hohote în faţa colegilor şi profesoara pune pe seama stresului, a febrei din preajma examenelor ieşirea nestăpânită a lui Pierre. În timp ce învaţă pentru examene, amicii criminali întorc pe toate feţele notele lui Eichmann, mai ales cele referitoare la admiraţia sa fără limite faţă de un superior de-al său. Privirea în oglindă e bine adusă în prim-plan. Modelele rău alese pot distruge, pot duce la un dezastru irecuperabil, ar fi una dintre concluzii. Nu cea mai dură, căci tinerii vor trece şi peste febra examenelor ca şi peste febra experienţelor fără limită. E semnul îngrijorător al depăşirii "febrei" latente în circumstanţe dintre cele mai negre, revărsate alambicat din nucleul principiilor sănătoase. La această eseistică distribuită neunitar se adaugă, în surdină, contribuţia muzicală a cântăreţei Camille, pentru a închega discursivităţile narative evidente.
 
Fever este filmul unui regizor ce radiografiază tulburările şi excesele adolescenţilor, fără să pună o amprentă personală asupra viziunii sale. După ce îi pune pe eroii săi să se mişte în spaţiul rezervat rebelilor autentici şi violenţelor extreme, el se retrage discret lăsându-ne să tragem singuri concluziile.

Descarcă sinopsisurile filmelor, TIFF 2015 aici..



 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2015


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Adrian Ţion


Alte articole

 Intimitatea unor istorii cu final nefericit - Cobain: Montage of Heck & Amy, Lucian Maier
 Legătura cosmică dintre poveştile dure ale vieţii - Relatos salvajes / Wild Tales la MUBI, Vasile Baghiu
 Cinefilaj - Box & Nude Area, Irina Trocan
 Pentru mine toţi sunt băieţi - Un etaj mai jos, Simona Marcu
 Tentativă de reimaginare a genului western - Slow West la TIFF, 2015, Mădălina Pojoga
 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2015


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer