Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Revista Film Menu

Opiniile studenţilor UNATC despre activitatea didactică a lui Andrei Rus


Comunicat de presă

iunie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
În ultimele săptămâni, au circulat diverse păreri şi speculaţii părtinitoare despre activitatea pedagogică a lui Andrei Rus în departamentul de Filmologie al UNATC. Vă prezentăm mai jos declaraţiile studenţilor, oferite din propria lor iniţiativă, în speranţa că vor demistifica şi completa cu o perspectivă din interior lucrurile spuse despre lectorul universitar.
 
"Îl cunoşteam pe Andrei ca editor Film Menu dinainte să-mi fie profesor (în anul III, la cursul de Analiză de film si apoi la un curs de Teorie la care i-am fost asistentă). Mi s-a părut că, pentru el, activitatea pedagogică e o extensie a aceloraşi principii: de a facilita înţelegerea filmelor care merită apreciate. Ce mi se părea nou la abordarea lui e ca îmbrăţişează atât de multe genuri, curente, filme etc. La un curs despre autori din Hollywood-ul clasic, concentrat pe Nicholas Ray, ne băteam capul să alegem «doar» trei filme pe care urmează să le dăm studenţilor de vizionat. Andrei a venit cu soluţia salvatoare - să alegem trei, dar să nu fie între ele şi «Rebel fără cauză», pentru că sigur or să vrea studenţii oricum să-l vadă." (Irina Trocan, asistent universitar, UNATC)
 
"Anul 3, anul în care am făcut filmologia cu cei doi Andrei, a fost o surpriză uluitoare pentru mine. Am învăţat despre cinema în anul acela cât n-am învăţat în toată facultatea. Şi asta nu pentru că de-abia atunci m-am pus pe învăţat, ci pentru că de abia atunci am dat de un format consistent de curs, în care se problematiza cu adevărat cinemaul şi percepţia noastră asupra lui. Ce este cinemaul, cum influenţează şi cum este influenţat de societate, care sunt limitele lui, de unde şi până unde e kitsch etc. Ce a fost de-a dreptul înălţător a fost că ambii Andrei ne-au învăţat să privim cinemaul fără prejudecăţi de valoare şi să încercăm pe cât posibil să judecăm un film în funcţie de contextul şi registrul său. În plus, fiecare calup de filme adus în discuţie era însoţit de câte o serie viguroasă de texte teoretice. Aşa am ajuns să citesc David Bordwell, Susan Sontag, Robin Wood ş.a. Unele texte, sincer, mi s-au părut prea grele, însă m-a relaxat întotdeauna atmosfera lejeră a discuţiilor şi faptul că cei doi aveau întotdeauna răbdare cu noi. Eram cu toţii încurajaţi la dialog, chiar dacă în anumite cazuri criticam punctele lor de vedere. Pentru toate astea le sunt profund recunoscător celor doi Andrei." (Răzvan Dutchevici, masterand Scenaristică de Film, anul I, UNATC)
 
"Am intrat la UNATC cu buzunarele doldora de aşteptări. Ies din UNATC confuză. În 3 ani de zile cel mai mult mi-am pus la bătaie creativitatea ca să imi imaginez «cum ar fi putut să fie» dacă măcar jumătate din aşteptarile alea mi se adevereau. Am avut şansa să plec din facultate mai devreme, să renunţ şi să mă prefac că a fost o greşeală de fată bleagă de 19 ani care nu ştia cu ce se mănâncă sistemul. Singurul motiv pentru care nu am plecat a fost reprezentat de cei 2 Andrei: Gorzo şi Rus. Am ajuns în faţa lor doar cu ceva potenţial de care mă îndoiam destul de mult. Am ajuns să am cunoştinţe, să îmi educ intuiţia, să înţeleg şi să chestionez, să analizez şi să discut idei, să propun şi să accept puncte de vedere bine argumentate, despre film şi nu numai. Cursurile lor nu au fost despre ingerat informaţie, ci despre asimilare. Am venit la Facultatea de Film pentru că iubeam să scriu poveşti. Doi Andrei m-au facut să îmi fie aşa de drag cinemaul încât să îmi pese de şcoala asta şi de faptul că oamenii care vin aici merită şansa ca, la final, să spună o poveste mai bună decât a noastră." (Bianca Bănică, studentă CAV, anul III, UNATC)
 
"În al doilea an de studiu i-am avut profesori pe Andrei Gorzo şi Andrei Rus la cursurile de Analiză de film şi Teorie de film. În urma acestor cursuri (de la care nu am absentat nemotivat) nu am avut nevoie de nicio notiţă şi nu am asistat la nicio dictare. De la ei am învăţat în primul rând, pe lângă materia asimilată, cât de important e să-ţi chestionezi propriile afirmaţii şi să nu foloseşti concepte doar de dragul de a le folosi, adică tocmai de ce are nevoie critica jurnalistică actuală şi orice persoană care vrea să se exprime public. În al doilea rând, am învăţat cum să interacţionez la cursuri fără să-mi fie frică de propriile greşeli şi, cel mai important, am învăţat să fac greşeli ca să pot învăţa. Subliniez, aceste lucruri nu intră în nicio curriculă şi nu mi-au fost predate, ci inspirate. Mărturisesc deci, fără niciun fel de presiune din partea nimănui (cu atât mai puţin a unuia dintre ei) că cei doi pedagogi ai Facultăţii de Film din cadrul UNATC au reprezentat şi încă reprezintă pentru mine, cât şi pentru colegii mei, un motiv principal de a fi văzuţi prin şcoală." (Sabina Balan, studentă CAV, anul III, UNATC)
 
"În educaţia primită în această şcoală reperele mele sunt puţine, dar cântăresc fiecare în parte enorm. Mă raportez şi mă voi raporta continuu la analiza profesorilor mei de an, Copel Moscu, Napoleon Helmis şi Paul Negoescu care, aşa cum n-am prea auzit să se întâmple, au fost tot timpul nepărtinitori şi concentraţi pe film, nu pe simpatiile pe care le au sau nu cu cei care l-au făcut; la profesorii de montaj şi sunet, Iulia Murgu (Iulia Mureşan), Ştefan Rucăreanu şi Ştefan Tatu, care au stat nopţile să ne ajute să găsim soluţii, mereu cu răbdare, poate uneori prea exigenţi şi acizi, dar care nu ne-au lăsat când ne-a fost mai greu, şi la Andrei Rus şi Andrei Gorzo, de la care am învăţat mai întâi de toate să nu mă mint, să nu las garda jos, să nu mă complac. Disconfortul pe care toţi aceşti oameni laolaltă mi l-au creat e singurul care mă împiedică să cedez sau să n-am pretenţii de la mine însămi. Oricât de tare i-am urât pentru că n-am putut ţine pasul uneori, pentru c-au făcut dintr-un opţional cel mai solicitant examen sau pentru că nu mi-au lăsat cale de scăpare, pentru că în semestrul al doilea am avut un singur modul pe care nu l-am putut pregăti şi tocmai pe ăla l-am extras la examen, pentru că am plâns pe coridor din frustrarea de a fi scris o lucrare slabă, revin la materialele primite de la ei şi la discuţiile pe care le-am avut, iar căutările mele au rădăcini în experienţa de a-i fi cunoscut. Andrei Rus e vinovat alături de Gorzo de absenţa mea de la cursurile lor, pentru că nu puteam să dau ochii cu ei ştiind că nu fac suficient. E vinovat că ne-a provocat să înţelegem nepărtinitor. E vinovat că a provocat pe fiecare în parte să chestioneze şi să se chestioneze atent înainte de a da verdicte. E vinovat că m-a făcut (involuntar) să revin în permanenţă asupra mea şi să vreau să pot. E vinovat pentru discuţia lungă - prima pe care am avut-o cu adevărat, după ce nu mi-a lăsat cale, provocându-mă să vorbesc despre Cronenberg, după ce am stat acasă citind şi vizionând filme, în care a stat şi m-a ascultat chiar şi când a considerat că nu am dreptate. Sunt amândoi vinovaţi de căutarea care a urmat în absenţa cursurilor cu ei şi de referinţele pe care ni le-au dat. Că ne-au arătat că nu trebuie să strâmbăm din nas când auzim de S.F. sau filme de serie B. Că a fi elitist nu e totuna cu a fi îngust şi a nega din prima lucruri. Poate e un discurs zelos, poate Andrei nu are sută la sută dreptate în situaţia de acum, poate voi fi catalogată ca încă una care denigrează sfânta instituţie care miroase a mucegai şi a putreziciune, însă consider că Rus şi Gorzo, alături de alţi câţiva - prea puţini - sunt o experienţă necesară oricărui tânăr student care intră în această facultate şi cred de asemenea că profesorii pe care îi urăşti la un moment dat pentru că te provoacă sunt de fapt cei la care te raportezi peste ani." (Andreea Lăcătuş, studentă Regie de Film, anul III, UNATC)
 
"Probabil că mulţi vor repeta la nesfârşit aceleaşi lucruri despre cum se desfăşoară cursurile profesorului Andrei Rus. Ceea ce pot să spun eu este că Andrei este primul OM care în cei 22 de ani ai mei m-a făcut să îmi placă istoria, iar ca profesor, este unul dintre foarte puţinii pe care îi am la clasă care încearcă să ne ajute să rămânem cu ceva după. A fost încă de la început extrem de maleabil şi deschis la cerinţele studenţilor faţă de cursul său, încercând să îl adapteze în funcţie de necesităţile şi de timpul pe care îl aveam la dispoziţie. Nu mă lasă conştiinţa să omit faptul că este foarte corect la examinări, nu este genul de profesor corupt, părtinitor sau care poartă pică." (Elena Bolintiru, studentă Imagine de Film, anul I, UNATC)
 
"Atunci când mă pregăteam să dau la UNATC mi-am imaginat că fiecare curs va fi ţinut de un profesor ca Andrei Rus. Speram că toţi vor fi la fel de pasionaţi şi vor vorbi cu la fel de mult patos despre materia pe care o predau şi, mai ales, că toţi se vor implica la fel de mult. După un timp, am realizat că asta nu se aplică tuturor profesorilor, iar profesorii care sunt aşa sunt cei pentru care merită să lupţi. Sunt profesorii care încurajează iubirea studenţilor pentru film şi o sporesc prin a lor. Genul acesta de profesori ar trebui să existe în universitate, iar locul lui Andrei Rus este printre ei." (Alexandru Mircioi, student CAV, anul I, UNATC)
 
"E adevărat, erau momente când nu reuşeam să îi urmăresc pe cei doi Andrei, Rus şi Gorzo. Pe ei sau textele pe care ni le dădeau să le citim. Dar asta nu dura mult, pentru că orice subiect deschis era discutat în detaliu. La cursurile lor nu exista predare, ci explorare. Asta nu înseamnă că cei doi nu ne învăţau nimic, dar o făceau într-un fel care să nu amintească de profesorul-zeu care iniţiază studentul în mari secrete, ci ca nişte oameni care împărtăşesc o pasiune cu cei din jurul lor, dar care se întâmplă să fie mai informaţi. Am abordat o diversitate de culturi cinematografice, de la realismul socialist la western-urile spaghetti, cu o seriozitate detaşată lipsită de prejudecăţi. Lipsă ce se simţea şi la notare: au fost printre puţinii profesori care dădeau note complet obiectiv. Te făceau să îţi meriţi nota, să lupţi pentru fiecare punct, indiferent de relaţia ta cu ei." (Mihai Kolcsár, student CAV, anul III, UNATC)
 
"Recunosc că se simţea o oarecare intimidare la începutul cursurilor (Istoria Filmului) pe care le-am avut în anul I cu Andrei, însă această intimidare pornea de la mine şi teama mea de a vorbi în public, într-o sală cu aproximativ 60 de studenţi pe care abia îi cunoşteam. Andrei a simţit, mai mult sau mai puţin, teama asta, mulţumindu-se cu cele câteva bâlbâieli atunci când erau solicitate, sau cu câteva pagini pe care le scriam fericită la examenele semestriale. Acum, în al doilea an, lucrurile stau puţin altfel. Având cursurile de teorie şi analiză de film, trecând deja printr-un an, alături de colegii mei şi de el ca profesor, bâlbâielile de boboacă s-au transformat treptat în cuvinte concise, exprimări coerente, idei care deseori se băteau cap în cap cu ale lui Andrei, însă întotdeauna a fost deschis şi a ascultat, fără să mă simt vreodată forţată să accept ceva care pur şi simplu nu funcţiona în mintea mea pe aceeaşi lungime de undă cu a lui. La un suc, o apă plată pe o căldură de mai, câteva de-ale gurii atunci când discuţiilor nu le găseam vreo concluzie, atmosfera de «ieşit cu prietenii la o vorbă», toate astea n-au făcut decât să înlăture teama cu o oarecare încredere, siguranţă şi cu ceva de «luat acasă», ţinut minte şi folosit la nevoie." (Cristina Ciulacu, studentă CAV, anul II, UNATC)
 
"Am studiat în facultate teorie şi analiză de film cu Andrei Rus şi Andrei Gorzo. Oamenii ăştia doi îşi pregăteau cursurile având în minte coerenţă, rigoare, exigenţă, pasiune şi un simţ interogativ al cinemaului, termeni pe care îi folosesc în deplinătatea înţelesului. Noi aveam de văzut filme şi de citit despre ele de la un curs la altul. Ei revedeau filmele şi reciteau textele tot de la un curs la altul. Feedback-ul pe texte întotdeauna a fost pertinent şi nepărtinitor. Aş asocia cursurile avute cu ei cu ideea de polemică şi de dialog, fapt care mi se pare că ar trebui să regăsească în orice context universitar. Indiferent cât de bâlbâite sau de slab elaborate or fi fost propriile întrebări şi opiniile la care ajungeam în analizele din şcoală şi în ce am scris în revistă, mă bucur foarte mult că am avut parte de experienţa vizionării anumitor filme, a scrisului şi a discuţiilor despre ele ca urmare a acestor cursuri. Şi nu cred că e atât de uşor să stârneşti mintea unor oameni care vin la facultate cu un background educaţional tradiţional şi să faci ca ceea ce contează în timpul petrecut la curs să fie un schimb incitant de idei. A intra în această facultate entuziasmat şi a ieşi de aici blazat e un fapt recurent. Mi se pare culmea absurdului ca tocmai puţinii oameni care fac ceva activ pentru a contrabalansa această tendinţă, cum sunt cei doi Andrei, să fie puşi la zid." (Andreea Mihalcea, masterandă producţie de film, UNATC)
 
"L-am avut profesor pe Andrei Rus un singur an în care, culmea, eu am scris despre Fassbinder pe primul semestru, iar apoi despre Queer Cinema. Andrei Rus ar fi trebuit, aşadar, să jubileze la subiectul ales de mine (se încadrează în «propaganda homosexuală», clar). Dar nu a fost să fie aşa. În primul semestru mi-am lăsat restanţă, iar în al doilea am trecut cu 6. Andrei Rus m-a «persecutat» pentru că am lipsit de la cursuri, nu am citit textele săptămânale şi nu m-am uitat la filme. Cum ai putea să te superi din cauza unei note atunci când îţi dai seama că lui chiar îi pasă?" (Ana-Maria Gheorghe, masterandă Scenaristică, anul II)
 
"Înainte să ajung la această facultate, legam figura lui Andrei Rus de Film Menu şi de Cineclub, aşa că m-am bucurat când am aflat că îmi va fi profesor, gândindu-mă că e un om care iubeşte filmul şi de la care aş putea să «fur» multe informaţii despre cinema. Şi chiar aşa a fost. Timp de un an, cât ne-a fost profesor de Istoria Filmului Universal, ne-a încurajat să participăm activ la desfăşurarea cursului, a reuşit să ne trezească interesul pentru filme, atât pentru cele incluse în materia de curs, cât şi pentru cele din cadrul proiecţiilor Cineclub, iar prin Să Film! chiar ne-a oferit marea oportunitate de a intra dialog cu cineaşti români deja consacraţi. Cred sincer că ar fi păcat ca facultatea şi studenţii să piardă un profesor atât de pregătit şi dedicat, un om cu o energie excepţională şi, trebuie să subliniez, cu o conduită ireproşabilă faţă de studenţi." (Alexandra Para, studentă CAV, anul I, UNATC)
 
"Când am văzut în programă cursul de istorie a filmului, m-am gândit că va fi un curs prin care voi putea trece ca raţa prin apă, că voi avea un profesor «de istorie» care ne va preda puţin şi ne va cere un pic mai puţin. Ei bine, nu! Am întâlnit un profesor foarte tânăr, pe care de la primul curs l-am bănuit că vrea să mă transforme într-o enciclopedie ambulantă. Am întrebat în stânga şi-n dreapta şi aflu de la colegii mai mari, trecuţi prin experienţa «Rus», că e grav.

- Adică? - Trebuie să înveţi! - Pe bune, adică într-adevăr trebuie să învăţ? - DA!

Tot de la ei aflu că nu-l interesează altceva decât să învăţ şi să văd filme... Cică nu merge cu simpatii, nu merge cu pile, nu merge cu intervenţii ale altor profesori... În câteva săptămâni aveam mail-ul plin de texte pe care trebuia să le citesc şi mă gândeam cum să mai fac loc pe hard pentru filmele pe care trebuia să le văd (şi nu se mai sfârşeau!). Şi pentru că dracul parcă nu era destul de negru, mai trebuia să stau şi la curs. Adică punea absenţe. Câte una pentru fiecare oră a cursului. Mi-am zis că poate merge să stau şi eu acolo, să mă ascund pe după un coleg mai impunător şi să mă dau interesat printre sforăituri reţinute. Dar nu! Totul concura parcă spre descurajarea oricărei tentative de a scăpa mai uşor. Cursul, pare-se, nu era unul de tipul «eu vorbesc, voi ascultaţi, sau măcar vă prefaceţi». Era grav, mult mai grav. Trebuia să vorbeşti. Adică să bâigui câte ceva din ce ai citit sau văzut într-o săptămână. Eh, oi trece cumva şi de asta, m-am gândit. Nu ştie el cine a vorbit, cine nu... Oh, crunt mi-au fost distruse aşteptările. Omul din faţa mea ştia la cel de-al doilea curs mai mult de jumătate dintre numele celor 60 de studenţi din faţa sa. La următoarele cursuri, pe fiecare ne ştia şi după cum ne place să fim strigaţi şi ce prostii am debitat la cursurile anterioare. Mi-l imaginam cum stă seara şi ne învaţă numele şi cum recapitulează ce am spus. Mai exista o speranţă... trebuie să fi avut vreo slăbiciune. Şi atunci, m-am pus pe observat. De unde să-l apuc pe Rus? După un semestru în care nu am auzit din partea lui la curs nici măcar o singură remarcă personală, nici o informaţie care să îmi dea cel mai mic indiciu despre slăbiciunile, preferinţele sale şi nici măcar vreo opinie despre alţi profesori, m-am trezit în preajma examenului că nu am decât o variantă să trec: să învăţ. Ah, adică să citesc tot ceea ce ne-a dat în timpul semestrului şi ceea ce am discutat la cursuri şi să văd filmele pe care, de asemenea, le-am analizat la cursuri. Şi de ce naiba am pierdut vremea încercând să îmi dau seama cum aş putea să nu învăţ?! Chinuit de anxietatea iminentului examen, mi-am dat seama şi că are un punct slab. Evrika! Mi-am amintit când l-am văzut nervos, aproape furios: atunci când nici măcar doi-trei studenţi nu citiseră nicio pagină şi nu văzuseră niciun film. Dar vai! Asta era o slăbiciune care nu mă scăpa de chinul vizionării unor filme şi citirii unor texte despre filme, student la film fiind. Aşadar, dezarmat, m-am apucat de învăţat şi de văzut filme. Zeci. La examen mi-am dat seama că era singurul lucru pe care trebuia să-l fac tot semestrul, treptat. O fi fost şi altă variantă?... Habar n-am!" (Anonim)
 
"Florin Zamfirescu îl acuză pe Andrei Rus de «propagandă homosexuală». O sintagmă lipsită de sens care este în sine suficientă pentru a spulbera orice dubiu că afirmaţiile domnului Zamfirescu privitoare la conduita profesională a lui Andrei Rus sunt complet aberante. Ce ar trebui să înţeleagă dumnealui înainte să iasă în public cu tot felul de baliverne este că orientarea sexuală, spre deosebire de orientarea politică, să zicem, nu ţi-o alegi. Aşa că un profesor, oricare ar fi el, nu îţi poate «propune» o orientare sexuală şi, cu siguranţă, nu te poate obliga să «aderi» la propria-i orientare sexuală, persecutându-te cu note de «3 pe line». Orientarea mea sexuală, la fel ca şi convingerile mele politice sau părerile mele despre universitate şi conducerea ei îmi aparţin şi nu au nimic de-a face cu Andrei Rus care, în calitate de profesor, mi-a predat în decursul celor trei ani de studii cursuri de analiză de film şi teorie de film. Nu «propagandă homosexuală», orice o mai fi însemnând şi asta. Dar dacă vorbim despre atitudini discriminatorii, poate ar trebui să analizaţi mai atent afirmaţiile din spaţiul public ale domnului Zamfirescu însuşi, ale domnului Doru Ana şi ale domnului Sergiu Anghel, actualul preşedinte al Senatului UNATC." (Oana Ghera, studentă CAV, anul III, UNATC)
 
"Profit de această ocazie pentru a-i demasca pe cei doi profesori ai Facultăţii de Film, Andrei Rus şi Andrei Gorzo, care au dus o campanie crâncenă împotriva mea cu scopul de a mă spăla pe creier. În urma acestei acţiuni în forţă, am pierdut toate ideile preconcepute despre cinema cu care venisem în facultate. În timpul cursurilor, timp de trei ani de zile, au făcut constant propagandă în favoarea instrumentelor de analiză critică a filmelor. Au militat necontenit pentru claritate, rigoare şi obiectivitate în scris, au ridicat cu neruşinare în slăvi teoria de film şi cinemaul de artă şi m-au obligat să citesc cele mai diverse şi mai complicate texte de teorie de film şi estetică. Mărturisesc şi faptul că am fost ameninţată de cei doi profesori că dacă nu respect regulile de prezenţă la cursuri, voi fi sancţionată la examen. În primul semestru al anului doi de studiu am pierdut bursa de merit deoarece mi-a fost scăzută nota finală din cauza absenţelor. Încă sunt indignată din această cauză. Cei trei ani de facultate au fost un chin. Am fost hăituită de cei doi profesori să-mi deschid mintea şi să-mi lărgesc perspectivele; am fost obligată să muncesc mai mult şi mai bine; am fost constrânsă să-mi exprim liber opiniile în timpul fiecărui curs. Sper ca organele competente să facă tot ce este posibil pentru a-i îndepărta pe cei doi profesori din facultate pentru ca viitorii studenţi să nu beneficieze de acest proces de maturizare profesională de care am avut şi eu parte. Sunt egoistă. Vreau să fiu printre puţinii norocoşi." (Raluca Durbacă, studentă CAV, anul III, UNATC)
 
"Andrei Rus mi-a fost profesor la Teoria Filmului şi la Istoria Filmului Universal, timp de trei semestre. Dintre toţi profesorii pe care i-am avut la UNATC, pot spune despre dumnealui că este unul dintre cei mai mari cinefili pe care i-am întâlnit, un om îndrăgostit de toate formele filmului, nu numai de cele canonizate. Eu nu am fost discriminat niciodată de către Andrei Rus, nici pozitiv, nici negativ. În tot acest timp petrecut în facultate, am asimilat cea mai multă informaţie participând la cursurile lectorului Andrei Rus." (Andrei Dudea, student CAV, anul II, UNATC)
 
"Cinemaul e un teren foarte vast - aşa vast că de multe ori nu ştii de unde să îl apuci, cum să-l pui în discuţie, pentru că îţi lipsesc referinţele necesare. Cu ce s-a luptat Andrei Rus în primul an ca profesor de Istoria Filmului Universal a fost inconsistenţa culturii cinematografice cu care noi, studenţii, intrasem în facultate. A extins perioada de predare a filmului mut de la câteva luni la un an întreg, bombardându-ne săptămânal cu ceea ce urma să devină o bază solidă (şi mai ales nuanţată) pe care să putem construi mai departe. Tânăr şi idealist, el chiar voia să ne înveţe film! Curiozitatea mea în faţa cinemaului nu ar fi rămas probabil pe linia de plutire timp de doi ani dacă n-ar fi fost cursurile lui de teorie. De fapt, o bună bucată de timp au fost singurele lucruri care nu mă demoralizau în facultate şi care mă făceau să continui. Pentru că în anul II, la Teorie de Film, sala de curs a devenit nu doar un spaţiu de dezbatere continuă, ci şi de lărgire a propriilor perspective - mi-am dat seama cât de complex e, de fapt, cinemaul şi cât de interesant, pentru că mi-am deschis creierul şi am învăţat să-l chestionez din perspective noi. A fost o explorare a filmului, nu o materie predată în termeni rigizi, în care abaterea de la cuvântul profesorului să atragă sancţiuni. E necesar să discuţi deschis despre film, de multe ori chiar şi în contradictoriu, pentru că aşa se nasc ideile. Şi asta trebuie să facă o facultate - să-ţi ofere o plajă de unelte pentru a înţelege ceea ce te pasionează, iar apoi să te încurajeze pe tine ca student să cristalizezi idei proprii. Analiza şi Teoria de Film nu caută noduri în papură, ci caută să înţeleagă o fluiditate a artei ca obiect de studiu. E important să ai un profesor care să mânuiască confortabil concepte de filosofie sau psihanaliză, să te facă să înţelegi curgerea asta dintr-un mediu în altul, atunci când teoriile se influenţează reciproc, iar artele se întrepătrund permanent. E important să-ţi vezi profesorul fascinat de materia pe care o predă, pentru că există o şansă să-ţi transmită măcar o mică parte din fascinaţie şi ţie. Fără dictări, fără notiţe, doar pentru că îi pasă.
Nu pot privi insultele aduse lui Andrei Rus din ultimele zile decât ca pe o încercare de abatere de la problemele reale ale facultăţii, de canalizare a atenţiei publice către o expunere tabloidă, pavată cu neadevăruri. Ele nu ar trebui să-i lezeze în mod concret imaginea." (Maria Cârstian, studentă CAV, anul II, UNATC)
 
"Un profesor care reuşeşte să te păstreze curios pe parcursul întregii sale materii, indiferent care ar fi aceasta, care te intrigă cu discuţii în contradictoriu ce îţi permit formarea unui punct de vedere personal despre cinema, care îţi pune la dispoziţie materialele necesare pentru a înţelege şi a aprofunda subiecte ce nu sunt întotdeauna uşor de abordat este un profesor ce îşi dovedeşte dedicarea şi pasiunea pentru ceea ce face. Pentru mine acest profesor este Andrei Rus." (Martin Elena, studentă CAV, anul I, UNATC)
 
"Pentru mine, participarea la cursurile lui Andrei Rus a reprezentat singura experienţă oferită de Facultatea de Film care merită numită academică. Consider că acuzaţiile aduse de Florin Zamfirescu sunt aberante." (Ioana Avram, studentă CAV, anul II, UNATC)
 
"Andrei Rus îmi este profesor de doi ani, de când am intrat la UNATC. Anul trecut a predat Istoria Filmului Universal la anul nostru, iar acum predă analiză de film şi teoria filmului, la anul meu, doar la secţia CAV. Încă de anul trecut, eu, împreună cu alţi studenţi din anul meu, îl vedeam pe Andrei Rus ca fiind un personaj intimidant şi un profesor exigent. Avea un stil deosebit de a ne încuraja să învăţăm la materia predată de el. Dacă nu învăţam, ne făcea să ne simţim slab pregătiţi pentru că ne punea întrebări la care nu puteam răspunde dacă nu citeam şi nu vizionam filmele date. Era umilitor pentru noi, ca studenţi la film, să nu ştim să răspundem la întrebări despre filme în faţa altor colegi de an. Şi aşa ne-am pus toţi pe învăţat, mai mult sau mai puţin. Unii cu frica de restanţă, alţii de ruşine. Ruşine că am ajuns la o facultate unde se presupune că învăţăm despre ceva ce ne pasionează. Despre filme. De asta am ales să fim studenţi la UNATC. Unii dintre noi am conştientizat importanţa materiei predate de dl. Rus, alţii poate nu, însă cert este că a avut un impact asupra tuturor. Eu sunt una dintre studentele asupra căreia dl. Rus a avut un impact pozitiv. Mai ales de când a început să predea analiză şi teoria filmului la secţia mea, pot spune că învăţ din pasiune şi respect. Am ajuns să iubesc o materie pe care nu o cunoşteam destul de bine înainte. Am ajuns să o iubesc pentru că i-am înţeles tainele. Iar dl. Rus mi-a transmis din pofta lui contagioasă pentru film şi studiu. Am acumulat o grămadă de informaţii noi despre filme, pe care poate nu aş fi ajuns niciodată să le asimilez fără ajutorul lui. Am un respect imens pentru acest profesor, pentru munca şi dăruirea lui, pentru dorinţa de modernizare, pentru stilul în care predă studenţilor lui şi pentru că reuşeşte să lipească nişte cunoştinţe de studenţii care trec prin sălile lui de clasă." (Iasmina Panduru, studentă CAV, anul II, UNATC)
Descarcă revista FILM MENU aici.



 Toate articolele despre Revista Film Menu


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Comunicat de presă


Alte articole

 Cineclub Film Menu - Mods, Joachim Lepastier
 Lansarea numărului al 26-lea al revistei Film Menu, Comunicat de presă
 Lansarea numărului al 25-lea al revistei Film Menu, Comunicat de presă
 Comoara - proiecţie şi dezbatere în cadrul proiectului Film Menu - Să Film!, episodul 30, Comunicat de presă
 Nedumeriri despre UNATC, Dana Bunescu
 Toate articolele despre Revista Film Menu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer