august 2015
Flori pentru Algernon
Am avut premiera oficială la Flori pentru Algernon pe 22 martie 2015. La Teatrul Act. Până atunci l-am scos de puţine ori să vadă lumea. De vreo două sau trei ori. Mi-a fost o frică îngrozitoare când l-am arătat prima dată publicului. Nu aveam niciun reper. Nu mă puteam poziţiona obiectiv faţă de el. Nu mă văzuse nimeni înainte, nu ştiam dacă pe ce mizasem eu era drumul bun sau nu, nu aveam noţiunea timpului pe scenă şi a ritmului. Doar simţul meu şi atât.

Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă nu l-ar fi văzut doamna Marina Constantinescu, la Godot sub scenă, unde l-am jucat o dată, în seara de Moş Nicolae. Pentru că după ce l-a văzut, la câteva zile, am primit telefon de la domnul Marcel Iureş, interesat de spectacolul meu, întrucât auzise, la rândul lui, că e 'interesant'.

Am avut vizionarea. E greu să fii singur în scenă şi să joci pentru un singur om. Şi atunci mi-am zis că, dacă pot ţine un singur om, ar fi posibil să ţin şi o sală.

Chiar dacă mai jucasem, nu era acelaşi lucru. Nu avusese o casă a lui. Acum i se oferea o casă: Teatrul Act, la care visasem încă de când eram studentă.

Domnul Iureş a avut enormă încredere în mine şi mi-a fost alături şi la premieră. M-am bucurat de prezenţa câtorva oameni pe care-i admir şi respect: Ada Solomon, Cristi Juncu, Cătălin Ştefănescu şi Andrei Şerban.

M-am bucurat să fiu chemată la Ideo Ideis 2015 de Alex Ion. Atît de mult mi-am dorit să-l poată vedea tinerii... dacă mă întrebi, nu ştiu să răspund de ce tinerii. Poate pentru că simt că e ceva legat de speranţă în 'exerciţiul' acesta al meu. (N-aş vrea să-l numesc spectacol.) Şi speranţa cred că ţine mult de tinereţe. Tinerii pleacă mai puţin angoasaţi. Ei pleacă bucuroşi că au văzut 'ceva frumos'. Şi asta îţi da o stare bună. Pentru că eu nu vreau să transmit angoasă.

Peste câteva zile o să fiu prezentă în Festivalul Undercloud, 2015, la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. Sper să vină lumea şi, mai mult decât să vină, să vină cu inima deschisă. Vreau să cred că ce se întâmplă în el e solar şi am nevoie de oameni la fel de solari. (bilete aici)

După Undercloud voi fi prezentă cu el în Excelsior Teen Fest şi, după asta, în Festivalul Naţional de Teatru. În rest, o să-l joc acasă la el. La Act.

I se întâmplă lucruri bune. Şi asta mă bucură. Mă bucură că lumea poate accepta şi confesiuni. Şi spaţiu gol. Şi teatru făcut cu inima. Pentru că eu cred că l-am făcut cu inima.

La cât suflet ştiu că am pus în el, nu are cum să fie altfel...
De: Daniel Keyes Regia: Iulia Colan Cu: Iulia Colan

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus