iulie 2015
E-Motional Bacău Dance Connection, 2015
Alexandru Radu s-a născut în 1998 la Săuceşti, judeţul Bacău şi în prezent studiază la Colegiul Naţional de Artă "George Apostu" din Bacău, secţia coregrafie. A început să danseze la vârsta de 11 ani, când a devenit elev al instituţiei de învăţământ menţionate. A participat la numeroase festivaluri şi competiţii de dans, câştingând mai multe premii. Tânărul artist intenţionează ca, pe lângă munca de dansator, să îşi construiască şi o carieră de coregraf.
 
În mai 2015, Alexandru Radu a participat la workshop-ul susţinut de artiştii portughezi Joana von Mayer Trindade şi Bruno Senune. Aceştia au fost invitaţi ca artişti în rezidenţă prin programul ArtistNe(s)t la Centrul de Cultură "George Apostu" în cadrul E-Motional Bacău Dance Connection 2015, parte a proiectului european E-Motional: rethinking dance. Pe lângă Heaven is just a blue disguise of hell - performance-ul prezentat de cei doi artişti la Centrul de Cultură "George Apostu" din Bacău, ei au mai condus, de asemenea, un workshop de dans contemporan la care au luat parte câţiva elevi ai Colegiului de Artă din Bacău.
 
Programul european E-Motional: rethinking dance este finanţat de programul Cultură al Uniunii Europene şi de Ministerul Culturii.


 


Beatrice Lăpădat: Care a fost structura atelierului coordonat de Joana von Mayer Trindade şi Bruno Senune în mai 2015 în cadrul E-Motional Bacău Dance Connection? Cum s-au combinat teoria şi practica şi care a fost, în linii mari, abordarea ideii de dans în acest context?
Alexandru Radu: În principiu, noi am lucrat o zi întreagă cu cei doi. La începutul atelierului, am stat puţin de vorbă, ne-au prezentat anumite legate de dansul contemporan aşa cum îl privesc ei, ne-au explicat pe ce ar trebui să punem accent dacă dorim să continuăm o astfel de carieră şi ne-au prezentat câteva caracteristici ale tehnicii lor de lucru.
După aceste scurte discuţii, am trecut direct la practică. Pentru început, Joana ne-a arătat cum să facem încălzirea, iar apoi am făcut câteva exerciţii prezentate de ea. În continuare, ne-am împărţit în trei grupuri şi am încercat, fiecare grup pe rând, să reconstruim o coregrafie pe care ne-a prezentat-o Bruno.
 
B.L.: Ce calităţi de care nu erai conştient ai descoperit în tine, ca artist, pe parcursul workshop-ului?
A.R.: Pe parcursul acestui workshop, am descoperit că am capacitatea de a mă adapta oricărui tip de dans cu uşurinţă şi că reuşesc să asimilez foarte repede informaţiile pe care ei mi le transmit.

 

B.L.: Care au fost limitele mentale şi fizice pe care ai simţit că le-ai depăşit cu această ocazie?
A.R.: Mi-am dat seama că pot rezista foarte bine la un efort fizic ridicat şi cred că aceasta este cea mai importantă barieră pe care am depăşit-o în cadrul atelierului, deoarece acest aspect joacă un rol decisiv în cariera unui dansator.
 
B.L.: Enumeră, te rog, trei calităţi pe care le-ai descoperit la Joana von Mayer Trindade şi Bruno Senune şi care crezi că sunt esenţiale pentru orice pedagog din zona dansului.
A.R.: La cei doi artişti am descoperit în special rezistenţa la efort fizic şi psihic, hotărârea, ambiţia, pasiunea pentru lucrul pe care îl fac şi, nu în ultimul rând, capacitatea de a explica fiecare mişcare în detaliu în aşa fel încât noi să o putem înţelege. Cred că toate aceste calităţi sunt esenţiale pentru orice pedagog din zona dansului.


B.L.: Ce anume din atitudinea celor doi te-a inspirat cel mai mult sau ţi-a deschis alte orizonturi?
A.R.: Cel mai mult m-a inspirat pasiunea pe care o au pentru dans şi pentru tot ceea ce înseamnă artă în general, iar acest lucru m-a ajutat să-mi dau seama că, oricât de mult ai munci într-o astfel de carieră, dacă nu există şi pasiune pentru ceea ce faci, totul este în zadar.
 
B.L.: Cum a influenţat acest workshop interacţiunea dintre tine şi colegii tăi?
A.R.: Lucrul cu artiştii portughezi a influenţat interacţiunea dintre mine şi colegii mei într-un mod pozitiv, întrucât cei doi ne-au arătat multe exerciţii pe care trebuia să le efectuăm în grup. Prin urmare, a trebuit să învăţăm să avem încredere în partenerul de lângă noi, să ne cunoaştem mai bine, să încercăm să ne inspirăm unii de la alţii, şi aşa mai departe. Toate aceste lucruri au făcut legătura dintre noi şi mai strânsă.
 
B.L.:  Care consideri că este cea mai valoroasă lecţie cu care ai rămas în urma acestei întâlniri?
A.R.: Eu cred că lecţia cea mai preţioasă cu care am rămas în urma acestei întâlniri este că, pentru a reuşi în acest domeniu, şi nu numai, trebuie să ai încredere în tine, să fii ambiţios, să fii creativ, să munceşti foarte mult şi să îţi placă ceea ce faci în acelaşi timp. Toate aceste lucruri contează, dacă nu ţii cont de unul singur, este posibil să dai greş.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus