august 2015
Gala Tânărului Actor HOP 2015
George Lepădatu, 25 ani
Studii: U.N.A.T.C. Bucureşti, clasa prof. Adrian Titieni
Participă la Gala HOP 2015, la secţiunea Grup, în spectacolul Dialog cu policandrul de Grigore Cugler.


Lorena Copil: Ce ţi s-a întâmplat de la HOP 2013 încoace?
George Lepădatu: Imediat după HOP 2013 am susţinut examenul de admitere la UNATC, ciclul Masterat, pe care l-am luat. Joc în două spectacole, produse în cadrul UNATC, Secretul lui Pulcinel, un spectacol de Commedia dell\'arte în regia lui Mihai Gruia Sandu, şi Cele două orfeline, un musical în regia lui George Ivaşcu.
 
L.C.: Dacă ar fi să petreci o zi cu personajul preferat, cum ar arăta aceasta?
G.L.: Daca ar fi să petrec o zi cu un personaj preferat, cu siguranţă aş vrea să mi-o petrec alături de Răzvan Vasilescu. E un personaj în sine.
 
L.C.: Ce-ţi stârneşte interesul?
G.L.: Orice e legat de arta în general îmi stârneşte interesul.
 
L.C.: Ce-ţi place la oamenii pe care-i întâlneşti?
G.L.: Nimic nu e întâmplător. Orice întâlnire cu orice om e undeva acolo programată şi îmi place să cred că toţi oamenii cu care mă întâlnesc au ceva din mine sau am eu ceva din ei. Tot timpul învăţ de la cei din jurul meu şi atunci când consider că nu am ce învăţa, plec mai departe pentru că ştiu că am ce deprinde de la alte întâlniri, de la alţi oameni.
 
L.C.: Ce trebuie să înţeleagă un om dacă vrea să facă teatru?
G.L.: În primul rând, trebuie să înveţe să fie din nou copil, adică să aibă credinţă în ceea ce face, să aibă răbdare şi convingerea că ce face el, face extraordinar de bine. Eu aşa cred.
 
L.C.: De ce ţi-e frică?
G.L.: Frica mea e să rămân singur.
 
L.C.: Ce te stimulează?
G.L.: Depinde. Mă stimulează oamenii din jurul meu, entuziasmul lor, optimismul sau, de cele mai multe ori, pesimismul celor din jurul meu mă stimulează să le ridic moralul şi să ducem la bun sfârşit ce am început. Mă stimulează provocările, bunătatea oamenilor, un film, o melodie, un spectacol, un actor, un copil, un cerşetor. Găsesc stimulent în tot ce mă înconjoară.
 
L.C.: La ce n-ai putea să renunţi?
G.L.: Tot ce fac, fac cu pasiune, deci n-aş putea să renunţ la pasiune.

L.C.: Ce te face fericit?
G.L.: Multe lucruri mă fac fericit. Sunt om optimist şi atunci când nu mai simt bine, caut imediat soluţiile care mă fac să mă simt fericit. De obicei lucrurile simple, dar cu încărcătură emoţională puternică mă fac foarte fericit.
 
L.C.: Dragă publicule...
G.L.: De fiecare dată m-ai primit excelent şi mi-ai dat aripi să mă desfăşor excelent în faţa ta. Îţi mulţumesc că ai fost generos de fiecare dată, iţi mulţumesc pentru faptul că m-ai respectat, îţi mulţumesc pentru ropotele de aplauze de la finalul spectacolelor.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus