Wicker Park. Cărări întortocheate.

Distruibuţia: Josh Hartnett, Rose Byrne, Matthew Lillard, Diane Kruger, Christopher Cousins, Jessica Paré, Vlasta Vrana
Muzica: Cliff Martinez
Costume: Odette Gadoury
Montaj: Andrew Hulme
Scenograf: Richard Bridgland
Scenariul: Gilles Mimouni
Regia: Paul Mcguigan

Inspirat după filmul artistic L'Appartement

  Despre producţie

Din clipa când Matthew o vede pe Lisa, nimic altceva nu mai contează. Ea trece pe lângă vitrina magazinului în care lucrează el, în zona Wicker Park din oraşul Chicago, iar el este imediat vrăjit. O urmăreşte, fac cunoştinţă şi în curând se îndrăgostesc nebuneşte. Totul pare perfect în relaţia lor – până în ziua când ea dispare fără urmă.

Doi ani mai târziu, Matt şi-a clădit deja o nouă viaţă, dar încă este urmărit de amintirea Lisei şi de chinul întrebărilor rămase fără răspuns. Apoi zăreşte în fugă o persoană care i se pare că ar fi ea, într-un bar... Dar oare ea era? Astfel începe o căutare obsesivă, chinuită, a femeii care i-a furat inima cu ani în urmă - şi care se joacă acum cu mintea lui. Deplasându-se pe trasee complicate, înainte şi înapoi în timp, şi dezvăluind povestea din diverse perspective, căutările lui Matthew îl vor conduce tot mai adânc, în inima misterului, iar fiecare nouă descoperire se va dovedi şi mai înşelătoare decât cea de dinaintea sa. Obsesia poate funcţiona în ambele sensuri, iar Matthew descoperă că este posibil să iubeşti un om prea mult...

  Synopsis

În regiunea Wicker Park din Chicago, unde locuieşte, de la fereastra magazinului de aparate foto unde lucrează, Matthew vede o fată care traversează strada şi se simte atras de ea într-un mod inexplicabil. Când o vede uitându-se la o pereche de pantofi, în vitrina magazinului celui mai bun prieten al lui, Luke, el găseşte metoda prin care să o cunoască. Astfel începe o poveste de dragoste care îi va schimba întreaga viaţă.

Matthew şi această fată, Lisa, se îndrăgostesc şi vieţile lor încep să se întrepătrundă. Apoi, într-o bună zi, Matthew vine acasă şi descoperă că Lisa a dispărut. Pur şi simplu parcă s-a evaporat. Singurul indiciu este primit de Matthew de la directorul companiei de dans a Lisei, care îi spune că fata a acceptat o ofertă a unei companii de teatru din Londra. Oare el a însemnat atât de puţin pentru ea, încât a putut să plece fără să îi spună nici un cuvânt? A fost vreo părticică din dragostea lor adevărată? Vârtejul poveştii lor de iubire, atât fermecătoare şi atât de recentă, îi stârneşte acum o spirală de gânduri ameţitoare, întunecate.

Trec doi ani şi Matthew încearcă să îşi refacă viaţa. S-a mutat din nou în Chicago, oraşul său natal, după doi ani petrecuţi la New York. Se întâlneşte cu vechiul său prieten Luke şi îi spune că şi-a făcut un nume în lumea advertising-ului şi că este logodit cu sora mai mică a şefului său. De asemenea, se pregăteşte să facă o călătorie importantă în China, pentru a finaliza încheierea un contract.

Luke îi povesteşte apoi lui Matthew de necazurile sale cu o fată pe care a cunoscut-o şi cu care - lucru absolut neobişnuit pentru el - nu s-a culcat, dar care încă îl obsedează. Norul lăsat de dispariţia misterioasă a Lisei încă pluteşte deasupra lui Matthew, dar el s-a împăcat cu gândul şi pare gata să îşi vadă în continuare de viaţa lui. Luke îl roagă pe Matthew să îl sune când se întoarce din China.

Apoi, în timp ce se află într-un restaurant şi îşi aşteaptă logodnica, lui Matthew i se pare că o vede pe Lisa. Încearcă să o urmărească, dar o pierde. Ea era oare? Confruntat cu această dilemă, el trebuie să ia o decizie: să ia avionul sau să renunţe la planurile de business şi să lămurească situaţia? Se decide să rămână în Chicago şi să îşi urmărească vechea pasiune, în loc să îşi îndeplinească obligaţiile profesionale în China. Astfel, poate chiar renunţă la noua viaţă pe care i-o promisese logodnicei sale.

Matthew ştie că este o decizie care îl va schimba probabil pentru totdeauna, însă este un om obsedat. Trebuie să o găsească pe Lisa, şi abia apoi va putea să renunţe la ea. În timpul căutărilor sale, Matthew este prins într-o aventură cu o frumoasă necunoscută pe nume Alex. Ajunge să o cunoască tot mai bine, însă ceva pare să nu fie în regulă. Matthew nu ştie, dar Alex este fata despre care îi vorbise Luke – iar motivele ei nu sunt deloc nevinovate.
Şi Alex are o obsesie. Numele său este Matthew...

  Despre producţie

Derulat în Chicago, Wicker Park este o dramă psihologică despre un tânăr director din lumea advertising-ului (Hartnett) şi căutările sale obsesive, pe urmele unei iubiri pierdute. Încercând să dea de urma unei femei (Kruger) care a dispărut misterios din viaţa lui în urmă cu doi ani, el este prins într-o aventură cu o altă tânără misterioasă (Byrne), care se vede cu cel mai bun prieten al său (Lillard). Cam atât despre relaţiile necomplicate...

Cu un scenariu sinuos, plin de surprize şi curenţi subterani sexy, Wicker Park a fost un proiect care a atras de la bun început numai mari talente. Pentru acest film, un remake al filmului franţuzesc de mare succes L'Appartement de Gilles Mimouni, producătorii aveau nevoie de un regizor care putea face faţă unui scenariu plin de provocări, cu un stil elegant, clar şi incitant. Omul căutat s-a dovedit a fi scoţianul Paul McGuigan. "Pentru Wicker Park am combinat o distribuţie incitantă cu un regizor foarte talentat, cu mult spirit creator," spune producătorul Tom Rosenberg. "Am reţinut multe elemente-cheie din primul film, dar Paul aduce o viziune nouă, complet originală. Lucrând pe baza unui scenariu nou, stilul său unic insuflă intrigii o energie extraordinară, transformând filmul într-un montagne-russe de răsturnări dramatice şi surprize."

McGuigan spune că s-a simţit imediat atras de acest proiect, când l-a citit. "Am fost captivat de scenariu,"spune el. "A trebuit să îl mai citesc o dată, după ce l-am terminat, ca să fiu sigur că am înţeles tot. Este o poveste de dragoste, dar spusă într-o manieră complet non-lineară." Cu McGuigan la cârmă, realizatorii filmului s-au concentrat apoi asupra obţinerii unei distribuţii tinere, talentate, care să poată face faţă personajelor multistratificate ale filmului şi răsturnărilor de situaţie. Pentru rolul principal, uimitul şi fascinatul Matthew, echipa l-a ales pe Josh Hartnett. Pe lângă faptul că este unul dintre "frumoşii" Hollywood-ului, Hartnett şi-a demonstrat performanţele actoriceşti cu roluri precum cele din The Virgin suicides şi Black Hawk Down. Datorită charismei sale, Hartnett a contribuit mult la derularea rapidă a proiectului Wicker Park: după ce a citit scriptul, el a acceptat imediat să facă parte din distribuţie, iar producţia a demarat în ritm alert.

"În filmele sale anterioare, Josh a demonstrat că are o charismă extraordinară pe marele ecran,"spune producătorul Gary Lucchesi. "În Wicker Park, el joacă rolul unui erou mai dramatic, mai romantic decât rolurile sale de până acum, dar se ridică întru totul la înălţimea aşteptărilor. Putem vedea că Josh face progrese reale în acest film. Rolul său devine tot mai incitant." Întrebat ce anume l-a atras la Wicker Park, Hartnett atribuie o mare parte din interesul său ocaziei de a lucra cu regizorul Paul McGuigan. "Mi-a plăcut grozav filmul lui Paul Gangster No. 1 şi mi-am dorit foarte mult să lucrez cu el,"spune Hartnett. De asemenea, i-au plăcut motivele şi temele recurente care apar în film. "Cel mai mult m-a atras tema pasiunii," continuă el, "şi convingerea că dragostea învinge orice obstacole – cred că ăsta este cel mai dulce mesaj al filmului. Este o poveste despre felul în care dragostea îşi poate croi drum, chiar şi în cele mai puţin probabile împrejurări."

Lui Hartnett, dilema personajului său i-a dat de gândit şi i s-a părut foarte interesant de explorat. "Povestea are o ambiguitate care îmi place foarte mult," spune el. "Cred că este o poveste despre acea perioadă din viaţă când eşti deschis spre multe lucruri şi - bang! - deodată întâlneşti o fată şi te îndrăgosteşti de ea. Crezi că e o relaţie minunată, dar într-o bună zi, fata dispare, pur şi simplu. Eşti distrus. Personajul meu, Matthew, decide să se lase purtat de val şi să vadă încotro îl duce viaţa. Apoi, într-o bună zi, o vede din nou pe cea care este iubirea vieţii lui - sau cel puţin aşa i se pare - şi, brusc, trebuie să facă mai multe alegeri."

Un alt aspect al scenariului care lui Hartnett i s-a părut fascinant a fost metoda de a se deplasa în timp pentru a dezvălui adevărata poveste. Asta e minunat la acest film," spune Hartnett, "structura. Este o idee semi-simplă: un băiat găseşte o fată, o pierde, apoi crede că a găsit-o din nou şi pleacă după ea. Însă povestea este spusă într-un mod minunat. Dacă te uiţi cu atenţie, e un film despre starea de îndrăgostire şi despre genul de probleme pe care eşti gata să le înfrunţi ca să regăseşti acea iubire pierdută." Hartnett nu are decât cuvinte de laudă la adresa colegilor săi de distribuţie. I-a plăcut să lucreze cu ei şi consideră că stilurile lor s-au completat foarte bine. Întrebat ce părere are despre Diane Kruger, Hartnett spune: "E grozavă, e o dulce. Şi ea, şi Rose Byrne, şi Matthew Lillard, cu toţii sunt minunaţi. Avem o distribuţie superbă. Atât Diane, cât şi Rose sunt printre cele mai bune tinere actriţe, la ora actuală. A fost o plăcere să lucrez cu ele."

Experienţa lui Hartnett cu McGuigan a fost exact ceea ce sperase el că va fi. "Paul e foarte bun,"spune el. "E foarte inteligent, dar îţi spune că nu se pricepe la nimic fiindcă e scoţian. Îmi place chestia asta la el. Are un simţ vizual excelent. Şi îmi place când regizorul nu se comportă, atunci când lucrează, ca şi când ar face un exerciţiu de tipul "Completaţi spaţiile libere". Genul lui de exerciţiu intelectual este "Ce facem acum?". Tot timpul inventează câte ceva." Şi lui McGuigan i-a plăcut să lucreze cu Hartnett. Cei doi se vor reîntâlni în curând pentru filmul Lucky Number Slevin. "Josh mi-a stârnit interesul, fiindcă îl văzusem lucrând,"spune McGuigan. "Ştim cu toţii că Josh arată bine, însă ce e mai important e că e un actor foarte bun, care îşi ia meseria foarte în serios. Am discutat mult despre ceea ce îl interesează. Voia să ştie totul despre film, mergând până la muzica pe care o folosim. Te poate provoca, te poate întreba exact ceea ce trebuie să întrebe, nu ceea ce ar putea crede un actor că e bine să întrebe. E o plăcere să lucrezi cu el."

Pentru Matthew Lillard, după recentele succese cu comedia cu buget mare Scooby-Doo sau filmele horror Scream şi Thirteen Ghosts, Wicker Park a fost şansa de a juca un alt fel de rol. A obţinut rolul lui Luke, cel mai bun prieten al lui Hartnett, într-un moment foarte bun pentru el, şi numai datorită talentului şi farmecului personal. "După Scooby-Doo, Wicker Park a reprezentat pentru mine o ocazie extraordinară de a-mi mai "încorda" şi alţi muşchi actoriceşti,"spune Lillard. "Personajul Shaggy este foarte mare şi plin de energie, deci şansa de a lucra la un thriller romantic mi s-a părut incredibil de atrăgătoare." Şi Lillard consideră că filmul Wicker Park le-a oferit actorilor şansa de a face tot ceea ce e mai atrăgător în acestă meserie. "Asta e minunat în meseria noastră,"spune el. "Trecem dintr-o extremă în alta. Jucăm în lumi diferite şi ne folosim imaginaţia în moduri diferite."

Lillard a fost atras şi de faptul că filmul avea personaje unicat. "Triunghiurile sentimentale care apar pe parcursul filmului sunt foarte interesante,"spune el. "Este vorba de obsesie, de pasiune. În plus, din punctul meu de vedere, a juca o scenă cu o femeie altfel decât pentru a obţine hohote de râs e întotdeauna un lucru bun. De obicei, sunt văzut cu câini - imagini generate pe computer - sau cu oameni înarmaţi cu cuţite. Luke e un om normal şi direct, iar asta îmi place foarte mult."
Lillard consideră că Luke este centrul moral al filmului. "Luke este nevinovatul din acest film," spune el. "Este o fire pasională şi se îndrăgosteşte nebuneşte de Alex. Este cel mai bun prieten al lui Matthew şi este în afara tuturor acestor triunghiuri sentimentale enigmatice. Ce este cel mai important, eu consider că Luke e un personaj onest, un fel de personaj semitragic în final."

Regizorul McGuigan consideră că Lillard a contribuit mult la echilibrul filmului. "Matthew este foarte amuzant, dar este şi un actor minunat,"spune McGuigan. "A adus o notă luminoasă, foarte frumoasă, în interpretarea acestui rol. Există doar patru personaje principale, deci este un film foarte intim. Matthew aduce o oarecare uşurare faţă de tonul dramatic al filmului, dar urmăreşte o traiectorie foarte fină, echilibrând tonul filmului ori de câte ori apare pe ecran." Lui Lillard i-a plăcut tonul regizorului McGuigan şi spune că platourile de filmare au fost un mediu fructuos pentru a încerca lucruri noi. "Ce mi s-a părut minunat, cât am lucrat cu McGuigan,"spune el, "este că filmează duble lungi. Intri în ritm şi faci duble lungi, de câte zece minute. Ăsta e un lux care nu le este permis multor actori de film, în zilele noastre. Paul e unul dintre cei mai buni regizori cu care am lucrat vreodată. Este minunat în ceea ce priveşte indicaţiile regizorale precise date actorilor. Întotdeauna când lucrez îmi închipui că filmul e ca o corabie, aşa că îţi doreşti un căpitan care să te conducă prin furtună cu o mână sigură, un om pe care să îl urmezi oriunde, orice ar fi. Paul e genul ăsta de regizor. Este extrem de talentat."

Lillard crede că publicul acestui film va fi alcătuit din oameni cărora le place să urmărească pe cineva care trece prin situaţii prin care ei personal nu ar vrea să treacă. "Tensiunea acestui film provine din faptul că personajul lui Josh sacrifică tot ce are: cariera, logodnica... Sacrifică toate acestea şi păşeşte în abis pentru că se decide să îşi regăsească unica iubire adevărată. Ideea unui om gata să sacrifice totul pentru a-şi regăsi iubirea adevărată este extrem de curajoasă şi oamenii se simt atraşi de ea. Cred că e genul de fantezie secretă pe care o avem cu toţii: să existe în viaţa noastră un om dispus să facă aşa ceva pentru noi."

După cum spune Lillard, personajul lui Hartnett sacrifică totul pentru posibilitatea de a o găsi pe Lisa, adevărata lui iubire. Dar ce actriţă ar putea interpreta rolul unei femei în stare să facă un bărbat să acţioneze aşa? După ce a jucat de curând rolul Elenei din filmul epic al lui Brad Pitt Troy, Diane Kruger a fost angajată pentru dificila misiune de a întruchipa femeia pentru care un bărbat ar fi în stare să sacrifice totul. Alegerea acestei actriţe a fost o dovadă de mare inspiraţie pentru echipa care a realizat Wicker Park – deşi lansat mai târziu, Wicker Park a fost, de fapt, filmat înainte de Troy. Fostă balerină la Royal Academy din Londra, Kruger şi-a schimbat cariera după ce s-a accidentat grav la un genunchi. A lucrat o vreme ca model, apoi, după câţiva ani, a virat spre actorie.

Întrebată cum a ajuns să fie distribuită în Troy, Kruger spune: "Tocmai făcusem un film în Franţa, produs de Luc Besson (Michel Vaillant), iar Tom Rosenberg venise să îl vadă pe Luc, la Paris. Discutau despre un alt proiect la care lucrau, iar Tom a zis ceva de genul: "Nu putem găsi o fată pentru rolul ăsta." Iar Luc a replicat: "Ar trebui s-o vezi pe Diane Kruger." Cred că m-am aflat în locul potrivit, la momentul potrivit." "Soţul Dianei, actorul şi regizorul Guillaume Canet, a filmat caseta ei de probă, care ne-a fost trimisă de un agent de casting,"spune Lucchesi. "La probă a fost incredibilă, aşa că am luat avionul împreună cu Tom, spre New York, ca să o cunoaştem, apoi am dus-o la Montreal, pentru o probă de imagine - şi ne-am dat seama că am găsit-o pe Lisa."

"Diane Kruger este incredibil de frumoasă şi talentată,"adaugă McGuigan. "A fost alegerea perfectă pentru acest rol. Ea are tot ceea ce personajul lui Josh încearcă să regăsească: o graţie extraordinară, o frumuseţe discretă, iar camerele de filmat o adoră, pur şi simplu." Actriţa era deja familiarizată cu povestea din Wicker Park, pentru că văzuse varianta franceză. A fost atrasă de remake datorită sentimentelor şi emoţiilor în stare brută care se ascund în spatele temelor principale. "Am văzut originalul când a fost lansat şi mi s-a părut o poveste de dragoste minunată,"spune Kruger. "Este o poveste despre coincidenţe, iubire adevărată şi destin. Cred că în zilele noastre, atenţia ne este distrasă de multe lucruri, iar ambiţiile sunt puse pe primul plan, mai presus de relaţii. Mi s-a părut că acest film are un mesaj foarte frumos."

Kruger consideră că există o mare diferenţă între personajul ei din primele segmente ale filmului şi cel din scenele care se derulează la doi ani după ce Lisa şi Matthew s-au despărţit. "La început, Lisa este mult mai spontană şi foarte plină de viaţă,"spune ea. "E îndrăgostită nebuneşte... Se vede cât de mult se iubesc ea şi Matthew, iar relaţia lor este minunată. Ea e incredibil de fericită. Apoi, doi ani mai târziu, apare maturizată şi foarte tristă. Se simte că are o anumită melancolie, izvorâtă din faptul că l-a pierdut pe Matthew şi nu ştie de ce s-a purtat cu ea aşa cum s-a purtat."
Kruger crede că publicul va reacţiona în faţa acestei poveşti şi a enigmelor sale, încercând să afle ce s-a întâmplat. "Aşa este scris scenariul,"spune ea. "Afli abia în final ce s-a întâmplat, de fapt. Filmul are o tensiune reală. Nu te poţi decide dacă îţi displace vreun personaj din film, pentru că nu poţi să înţelegi de ce fac cu toţii ceea ce fac."

"Cred că există o graniţă fină între iubire adevărată şi obsesie,"continuă ea, "în special când dacă ţi se pare că partenerul tău îţi împărtăşeşte sentimentele, dar apoi dispare brusc şi nu înţelegi de ce. Nu poţi explica iubirea. Nu ştii de ce un om se simte atras de un altul." Personajul care completează cvartetul principal al filmului este actriţa de origine australiană Rose Byrne. Un nume de succes în ţara sa natală (şi câştigătoare a premiului Festivalului de Film de la Veneţia pentru "Cea mai bună actriţă" cu filmul The Goddess of 1967), Byrne a fost comparată în mod favorabil de criticii australiani cu compatrioata sa Cate Blanchett. Interesant este că atât Byrne, cât şi Kruger, au apărut ca personaje feminine principale în filmul sus-menţionat Troy, dar, de reţinut încă o dată, echipa filmului Wicker Park a decis prima dată să le distribuie pe cele două împreună.

Byrne a fost numele la care echipa s-a gândit pentru enigmatica Alex încă de când filmul se afla abia la început. "Rose îmi fusese indicată drept o stea în plină ascensiune, iar noi am chemat-o să dea o probă pentru Wicker Park încă de la primele momente ale proiectului,"spune Lucchesi. "Ni s-a părut dintotdeauna că are un potenţial uriaş pentru a aduce ceva deosebit personajului Alex. Când Paul McGuigan s-a alăturat echipei, Rose a fost una dintre primele persoane pe care i le-am prezentat, şi i-a plăcut la nebunie."

Byrne s-a simţit atrasă de personajul ei, Alex, încă de la începutul proiectului. "Când am dat proba pentru acest film, am simţit că se formează o conexiune reală între mine şi acest personaj, ca şi între mine şi întregul film,"spune Byrne. "Nu am primit însă nici o veste de la producători, aşa că mi-am luat gândul de la acest proiect. Apoi l-au angajat pe Paul şi m-au sunat să vin să fac cunoştinţă cu el. Ne-am înţeles extraordinar şi, după câteva zile, m-au sunat să îmi spună că am primit rolul, anunţându-mi şi data când vom începe. După ce trecuse atâta timp, m-am gândit că poate fusese pe undeva şi mâna sorţii..."

Alex este un personaj foarte complicat, care nu poate fi discutat fără a divulga măcar o parte din numeroasele secrete ale filmului. "N-am mai jucat niciodată rolul unei persoane care minte tot timpul, deci a fost o adevărată provocare,"râde ea. "Practic, tot ce spune Alex este o minciună. A trebuit să fac ceva cercetări ca să îmi dau seama când mint, de ce mint şi ce anume mă determină să fac asta." "De asemenea, Alex este obsedată de anumite lucruri," continuă Byrne. "N-am mai jucat niciodată rolul unui personaj atât de obsedat de ideile sale. Ea îi manipulează pe cei din jur, dar cred că, în mare parte, face asta subconştient. Aşa mi-am conturat relaţia mea cu ea: de fapt, nu am considerat-o niciodată lipsită de compasiune, ci am gândit doar că ascultă vocea inimii şi face anumite lucruri înainte să apuce să le gândească mai bine."

Întrebată dacă există vreo asemănare între ea şi Alex, Byrne spune: "Şi eu tind să am idei fixe şi să visez la diverse chestii, aşa că am rezonat foarte bine cu aceste aspecte. Şi a existat o empatie reală faţă de acest personaj, pentru că o consider o tânără foarte curajoasă. În această poveste, ea ajunge să rănească mulţi oameni, dar cred că, de fapt, face lucruri adevărate." În cadrul pregătirilor pentru acest film, Byrne a fost nevoită să îşi "lucreze" un pic accentul, pentru că nu mai jucase roluri cu accent american. "Am făcut cursuri cu un profesor specializat, acasă, "spune ea, "apoi, imediat ce am ajuns în Montreal, am început să vorbesc cu accent american. Am fost foarte stresată pe tema asta, dar m-am gândit că trebuie s-o fac. Pot să imit destul de bine diverse accente şi am crescut în Australia urmărind programe TV americane, deci accentul îmi este foarte familiar. Mai dificilă mi se pare intonaţia. Australienii tind spre o intonaţie ascendentă în finalul propoziţiilor, iar americanii, nu."

Paul McGuigan spune că acest aspect al accentului demonstrează încă o dată ce talent incredibil este Byrne. "Rose a fost o revelaţie pentru mine, iar restul lumii va avea acelaşi sentiment, în curând,"spune el. "A vorbit cu accent american pe toată durata filmărilor, deci mulţi nici nu au ştiut că ea este australiană. Apoi, la final, după ce a revenit la accentul ei iniţial, oamenii au rămas cu gura căscată. Poate să devină un alt om când joacă un rol. E extraordinară." Una peste alta, Byrne consideră că publicul va fi cu adevărat atras de Wicker Park, şi susţine sentimentele celorlalţi actori faţă de această poveste. "Trebuie să te menţii mereu cu un pas înaintea intrigii,"spune ea. "Dar asta face totul să fie cu atât mai incitant. Într-un fel, însăşi intriga este vedeta filmului. Te conduce pe o cărăruie îngustă, unde încerci să te lămureşti ce se întâmplă, te afunzi tot mai mult în vieţile acestor oameni şi te simţi parcă prins de un vârtej."

McGuigan este de acord. "La vizionarea cu public a filmului, este minunat să vezi cât de mult le place celor care încearcă să îşi dea seama ce se întâmplă. Fiecare se uită la iubitul sau la iubita lui, la persoana cu care a venit, şi vezi că încearcă să se lămurească. La un moment dat, publicul parcă este străbătut de o scânteie, lumea începe să strige către ecran şi se implică abia atunci cu adevărat. Toţi vor ca Josh să fie cu Diane, şi este interesant să îi vezi dorindu-şi în grup să se întâmple acest lucru. Transformăm o poveste de dragoste într-un mister. Publicul ştie pe ce a dat banii, când vine să vadă Wicker Park."