Studii: Universitatea Hyperion Bucureşti, secţia Actorie, promoţia 2014, clasa prof. univ.dr. Eusebiu Ştefănescu şi prof. asociat Rodica Mandache
Participă la Gala Hop, la secţiunea Individual, cu Trifoiul cu patru foi, texte din Râs nervos de Cristopher Durang şi NU de Eugene Ionesco.
Lorena Copil: Care ţi-e cea mai dragă amintire despre teatru?
Nicholas Caţianis: Îmi amintesc că aveam 16 ani, eram într-o trupă de teatru de amatori, Arca lui Noe Bucureşti, am avut un spectacol la Cluj, nu am fost deloc bine şi după spectacol mă uitam pe geam şi mi-am dat seama că deşi a fost un moment negru, mi-am dorit să fac teatru de atunci înainte.
L.C.: Ce-ţi stârneşte interesul?
N.C.: Oamenii îmi stârnesc interesul, emoţia şi energia pe care o are fiecare.
L.C.: Dacă ar fi să petreci o zi cu personajul preferat, cum ar arăta aceasta?
N.C.: Nu contează dacă ar fi cald sau frig sau dacă ar ploua, ci să ne plimbăm şi să povestim. Să ne luăm o cafea şi să râdem mult!
L.C.: Ce-ţi place la generaţia din care faci parte?
N.C.: Dorinţa de a lupta, de a face pasiunea să primeze în faţa problemelor şi exprimarea liberă a talentului.
L.C.: Ce trebuie să înţeleagă un om dacă vrea să facă teatru?
N.C.: Să se bucure!
L.C.: De ce ţi-e frică?
N.C.: De câini.
L.C.: Dacă nu teatru, ce?
N.C.: Antrenor de fotbal.
L.C.: Ce te stimulează?
N.C.: Sunt stimulat de curiozitatea evenimentelor care se vor petrece în fiecare zi.
L.C.: La ce n-ai putea să renunţi?
N.C.: La mine.
L.C.: Ce te face fericit?
N.C.: Ce îmi face sufletul să vibreze.
L.C.: Dragă publicule...
N.C.: Mulţumim!