Aveam capul rezemat de perete, mâinile care mai tresăreau traversate de o cădere a notelor, ochii învăluiţi de imaginile întoarse şi diluate ale luminilor, ale instrumentelor curbate de o vibraţie înaltă, născută din
Simfonia nr. 4 în do minor op. 43. Şostakovici ne voia pe toţi întregi, furaţi de propria noastră neputinţă de a învinge înaltul, absenţa noastră absolută din visul pe care îl trăiam. Nu existam decât ca forme născute din mişcările precise ale lui Sir Simon Rattle şi ne confundam cu mişcarea baghetei, cu murmurul cuvintelor fără sunet, cu diagonalele ce uneau instrumentele cu visul lor. Intram în lumi care dispăreau odată ce deveneau populate. Treceai prin oglinzi care îşi dilatau luciul şi nu-ţi mai recunoaşteai chipul. Te pierdeai printre coloane reci străbătute de firişoare cenuşii, cu scări în spirală ce nu aveau capăt. Încercai să le urci şi dispăreau. Cădeai apoi într-un întuneric aspru şi voiai să strigi, dar nişte tăişuri surde îţi spuneau că, în afară de vocile lor, nimic altceva nu mai există.
Nişte pierderi de fâşii colorate te prindeau de mâini şi te aruncau în nişte crăpături care trădau existenţa altor lumi. Şi altele. Mereu altele. Fără culori. Teama. Copii sprijiniţi de pereţi, uitându-se adânc în ochii tăi. Tresăreai. Îţi aminteai că te sprijini şi tu de un perete. Zâmbeai crud. Şi priveai. Simţeai nişte înţepături în picior care stabileau ritmul ochilor închişi. Mutai poziţia picioarelor şi plângeai în sinea ta că ai făcut un zgomot atât de mare, încât nu ai auzit ultima notă, ultimul murmur al lui Rattle, ultima dorinţă.
Spre sfârşit, a venit o fetiţă cu ciorapi albi, rupţi ca o pânză de păianjen, sărea într-un picior şi râdea. Îţi întindea mâna şi te invita la dans. Şi tu te apropiai, dar nu întindeai mâna. Fata îşi încreţea nasul de nedumerire. Avea o mână care tresărea. Şi ţi-o întindea. Pentru tine. Şi sărea într-un picior. Dar nu vorbea. Întinzi mâna. Vrei să o prinzi pe a ei. Chiar vrei. Dar rămâi cu mâna întinsă. Şi vrei să te prăbuşeşti, dar peretele nu te lasă.
Şi te prăbuşeşti în tine.
