Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Festivalul George Enescu, 2015

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Mutter's Virtuosi în concert la Ateneul Român la Enescu, 2015


Marcel Frandeş

septembrie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis

Festivalul Internaţional George Enescu, ediţia 2015, este în desfăşurare, uimind publicul din sălile de concert şi pe cei ce urmăresc în transmisiuni directe la TV sau pe internet concertele şi recitalurile de un nivel artistic absolut fantastic. Spirala valorică pe care înaintează acest uriaş eveniment muzical din România redă speranţa că dorinţa de a fi în contact cu lumea frumosului sonor şi cu excelenţa în arta interpretativă muzicală, nu dispare.
 
Unul dintre cele mai de succes concerte din seria Recitaluri şi concerte camerale, a fost cel oferit de celebra violonistă germană Anne-Sophie Mutter, care a cântat în sala Ateneului Român din Bucureşti. împreună cu formaţia sa de excepţionali instrumentişti, reuniţi în The Mutter Virtuosi. Orchestra de cameră este alcătuită din violoniştii Ye-Eun Choi, Fanny Clamagirand, Wei Lu, Albrecht Menzel, Mikhail Ovrutsky, Agata Szymczewska, Noa Wildschut şi Nancy Zhou, violiştii Vladimir Babeshko şi Hwayoon Lee, violonceliştii Pablo Ferrandez şi Maximilian Hornung, contrabasistul Roman Patkoló şi clavecinistul Knut Johanessen [1].
 
Concertul din 9 septembrie 2015 a fost precum un vis frumos pe care îl doreai fără sfârşit. O sală arhiplină, o scenă ornată cu minunate flori, reflectoare ce emanau fascicole colorate de lumină îmbietoare şi un public ce fremăta în aşteptare, prevesteau o după-amiază muzicală unică. Şi aşa avea să fie!
 
Prima lucrare prezentată auditoriului, în primă audiţie românească, a fost Duo concertante (2010) pentru vioară şi contrabas de Krzysztof Penderecki [2]. Duo-ul a fost dedicat lui Anne-Sophie Mutter şi lui Roman Patkoló şi a fost comandat de Anne-Sophie Mutter Foundation.
 
Ambii parteneri susţineau sonorităţi ireale. Deşi ambitusul instrumentelor se situa la extreme, pentru nişte cordari, contrabasul, în special, părea foarte apropiat timbral de vioară. Şi acest fapt se datora atât calităţii lutieristice a instrumentelor, cât mai ales unui procedeu mai rar utilizat astăzi, scordatura, aplicată contrabasului (acordajul acestuia fiind făcut cu un ton ascendent). Totodată, prin intermediul acestor tineri interpreţi, am putut observa o particularitate a scriiturii pendereckiene, şi anume "stilul discursului muzical, unde protagoniştii luau cuvântul pe rând: în timp ce unul dezvoltă ideea muzicală, celălalt devine foarte tăcut, ca şi cum ar fi căzut peste el o vrajă".[3]. Câtă virtuozitate se găsea în interpretarea Annei-Sophie Mutter şi a lui Roman Patkoló, mai ales în secţiunea mediană, scherzando, unde pasajele rapide erau pline de motricitate! Erau acolo prezente efecte de lovire a corzilor la contrabas, asemănătoare manierei de a cânta la un instrument de percuţie.
 

A urmat Nonet de André Previn, de asemenea, o primă audiţie la noi. Se auzeau pe scena de concert simultan două cvartete de coarde, la care se adăuga un contrabas. Am remarcat fumuseţea şi îmbinarea culorilor, precum şi subtilitatea aplicării articulaţiei pe tastiera instrumentului, ceea ce conducea la o anume omogenitate în exprimarea afectelor.

Am ascultat apoi, Concertul pentru două viori şi orchestră, în re minor, BWV. 1043 de Johann Sebastian Bach. Sclipitor! În fiecare dintre cele trei părţi, alături de Anne-Sophie Mutter cânta un alt violonist. Prima mişcare a concertului a fost interpretată într-un tempo rapid, cu adevărat generator de atmosferă încărcată de dinamism şi jovialitate. Partitura violonistei conţinea şi câteva ornamente (triluri, tirade) adăugate cu mult gust, în stil baroc. Sonoritatea elastică a finalului deriva şi din folosirea unei zone de arcuş, sub mijlocul acestuia, ceea ce avea ca rezultat o aerisire a discursului, şi o mai mare clarite în emisie.
 
Dincolo de aceste constatări micro- şi macro-tehnice rămâne frumuseţea muzicii cantorului de la Thomaskirche din Leipzig, redată fulminant de aceşti membri ai Mutter's Virtuosi.


 În anul 2016, Mutter's Virtuosi vor efectua un turneu în Japonia, pentru a aniversa 35 de ani de la debutul violonistei Anne-Sophie Mutter, în Japonia [4].
 
 
După pauză, în aceeaşi interpretare, am ascultat Anotimpurile (Le Quattro Stagioni) de Antonio Vivaldi. La fiecare dintre cele patru concerte [5], ambientul cromatic al sălii Ateneului Român se schimba (verde, roşu, orange, albastru).
 
 
Solista cânta cu o mare virtuozitate, umblând, chiar rotindu-se printre tutti-şti, conducându-i din priviri. Toţi respirau şi interpretau muzica veneţianului perfect sincronizaţi, dincolo de omenesc. Cântau pe dinafară, se bucurau şi zâmbeau în faţa imaginilor sonore atât de sugestiv zugrăvite de Antonio Vivaldi şi re-create aici şi acum, pe scenă, cu o trăire autentică. Unele înnoiri [6] interpretative depăşeau viziunea tradiţională, fără a impieta, ba chiar îmbogăţind aspectul programatic al ciclului atât de cunoscut şi frecvent adus în faţa publicului de pretutindeni, Anotimpurile de Antonio Vivaldi. Simţeam cum spiccato-ul realizat de întreaga formaţie, în special în concertul Iarna îmi inducea acel clănţănit zgribulit de frig, pe care însuşi Vivaldi îl indica, prin termenii de expresie din partitură ori printr-un text explicit. Electrizantele pasaje solistice se derulau când într-un détaché alert, când în legato şerpuitor, unde articulaţia avea o perlatură deosebit de luminoasă. Secvenţe în duble coarde alternau cu pedale. O armonie splendidă cuprindea întreg ansamblul, iar agogica din recitative avea o mare eleganţă. Sunetul clavecinului conferea patina unor epoci readuse la viaţă.
 
 
Aplauzele puternice şi ovaţiile publicului au facut ca interpreţii să ofere două suplimente muzicale: primul bis - finalul din Iarna, iar cel de al doilea - Aria de J.S. Bach din Suita nr. 3.
 

NOTE:
[1] Majoritatea interpreţilor cântă pe instrumente deosebit de calitative, oferite de Fundaţia Anne-Sophie Mutter - viori Pietro Giacomo Rogeri, 1710, Jean Baptiste Vuillaume, 1843, viola Jean Baptiste Vuillaume, 1870.
[2] Compozitorul polonez Krzysztof Penderecki (n. 1933) a mai scris şi alte lucrări pentru Anne-Sophie Mutter: Concertul nr.2 pentru vioară «Metamorfozele» şi Sonata nr. 2.
http://ninateka.pl/kolekcje/en/three-composers/penderecki/audio/duo-concertante-na-skrzypce-i-kontrabas
[3] ibidem (traducere proprie).
[4] http://www.anne-sophie-mutter.de/mutter-virtuosi-ensemble.html
[5] Antonio Vivaldi - Le Quattro Stagioni:
- Concertul nr. 1 în Mi Major op. 8 RV 269 (Primăvara)
- Concertul nr 2 în sol minor op. 8 RV 315 (Vara)
- Concertul nr. 3 în Fa Major op. 8 RV 293 (Toamna)
- Concertul nr. 4 în fa minor op. 8. RV 297 (Iarna)

[6] folosirea procedeelor glissando, portamento, sul ponticello, în stilul muzicii baroce.
*Fotografiile din articol au fost capturate în timpul concertului din 09.09.2015, transmis pe site-ul http://enescu.tvr.ro/2015/live/




 Toate articolele despre Festivalul George Enescu, 2015


0 comentarii

Spacer Spacer