Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Aferim!

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Play Aferim! la Plai, 2015


Marian Rădulescu

septembrie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Am dorit mult să revăd Aferim! (a opta oară) la Festivalul Plai, 2015, desfăşurat în Pădurea Verde, la ieşirea din Timişoara. Am ajuns printre primii în cortul de la Casa Filmului, gospodărit de echipa "Marele Ecran", înfrăţită cu "Pelicula culturală" - ultimele redute care, oficial, mai apără filmul de artă în oraşul de pe Bega. Cum mai era ceva vreme până să bată gongul (era aproape miezul nopţii), am ieşit în bătătură la taifas. Îi spuneam lui Lucian Mircu, la un moment dat, că Morgen-ul lui Marian Crişan (l-am văzut întâia oară vara asta), va fi o glumiţă nevinovată faţă de invaziile "pe bune" care - până la urmă - n-o să ocolească ţărişoara noastră. S-a încins apoi o mini-dezbatere cu iz multiculturalist, anarho-liberalist, pe tema imigranţilor. N-am zis nimic. La sfârşit, Lucian m-a luat direct: "Zi şi tu ceva că ai tăcut mereu!..." Ce să spun? - l-am întrebat. "Dacă eşti pro sau contra. Ce crezi că trebuie făcut ca să fie bine?"... Ca să fie bine?! Dar când a fost bine? Şi, în fond, ce-nseamnă bine? Bine pentru cine anume? Ca răspuns, mi-a venit în cap replica Marianei Mihuţ (preoteasa din Balanţa): "Iar aţi dat-o pe politică!..."


Am reintrat în cort. Chiar înainte de Aferim! începuse o proiecţie cu câteva scurtmetraje. Am prins doar Megatron (regia: Marian Crişan), despre care ştiam că primise un Palme d'Or la Cannes, în 2008. Drama de acolo e universală şi nu ţine seama de etnii, de orânduiri sociale, de vremuri. Familia făcută ţăndări, primele semne de revoltă faţă de mamă ale unui copil părăsit de tată sunt evergreen. Inocenţa neprotejată şi adulţii lipsiţi de maturitate ce sluţesc sufletele copiilor pe care, într-un fel sau altul, îi lasă în părăsire, sunt şi teme ce străbat filmele lui Radu Jude. În decorul din Aferim! se disting adesea trei cruci. Mari, masive, ca de piatră, sau din lemn, de o mai mică anvergură. Ele amintesc de crucile ce se zăresc pe dealurile din Moara cu noroc. Şi, mai recent, de cruciuliţele ce atârnă ostentativ de oglinzile retrovizoare ale maşinilor din alte două filme ale lui Radu Jude (Dimineaţa, Cea mai fericită fată din lume). La o privire mai atentă, nu e vorba despre nişte simple elemente de decor. Ele poartă cu sine o stare, la fel ca semnul crucii făcut - convenţional, dintr-un fel de panică religioasă - de către personajele ce participă la "rugăciunea pentru mai grabnica ieşire a sufletului" din Ca o umbră de nor al aceluiaşi Jude. Acolo, un singur personaj avea îndrăzneala să le renege: "Eu nu particip la aşa ceva!". În filmele lui Radu Jude, crucile sunt "personaje dramatice" pe post de "vestigii", de "reminiscenţe", de "racile" (cum numea icoanele pe sticlă - "chestii d-alea de nu ne mai dezbarăm noi şi ne critică" - speculantul jucat de Toma Caragiu, într-un cunoscut moment televizistic) pe care - şi pentru câtă vreme, rămâne de văzut - mulţi le mai iau în seamă. Recent, un utilizator de facebook, mai în glumă, mai în serios, îşi exprimase convingerea că atunci când "babele cu colaci şi colive" vor dispărea din biserici, va dispărea şi credinţa. Se referea la aceste părţi de continent unde Biserica mai păstrează încă o serie de tradiţii din vechime, multe la graniţa cu superstiţiile, mimate cu automatism şi fără discernământ.


Cu gândul la nuanţele din Aferim!, la fascinantul său personaj dramatic numit coloană sonoră, la replicile din off extrem de încărcate de sens, la costume, la inteligenţa şi umorul dialogurilor, la poveste şi distribuţie, mi-au revenit în memorie crucile şi troiţele pe lângă care - mereu cu indiferenţă ori cu sterilă religiozitate - trec personajele din Aferim!. Şi mi-am zis că acolo, în taina lor se află răspunsul pe care nu i l-am dat lui Lucian. Pentru că ea, crucea, este preţul suprem pe care îl poate plăti cineva atunci când alege să devină şi să rămână om. Cinghiz Aitmatov, Stigmatul Casandrei: "Când îţi alegi o astfel de cale, preţul este întotdeauna foarte mare. A fost cândva o lecţie înălţătoare pentru toate timpurile. Preţul a fost Golgota. Fiecare îşi are preţul lui." 





 Toate articolele despre Aferim!


1 comentariu

  • Mare sus
    Infrasunete, 31.10.2015, 14:55

    Bun film, mie mi-a placut mult. Imi plac filmele relativ istorice, cel putin din punct de vedere al decorurilor, tinutelor, peisajelor etc. Mi-a placut. O drama foarte frumos regizata si foarte interesanta cu un twist tare.

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Marian Rădulescu


Alte articole

 Top 5 filme distribuite în 2015, Irina Trocan
 După dealuri şi Aferim! accesibilizate pentru nevăzători, Marian Rădulescu
 Aferim, Radu Jude!, Larisa Turea
 Un film palimpsest despre supunere socială - Aferim, Iulia Popovici
 Aferim! / De ce eu? - proiecţie şi dezbatere în cadrul proiectului Film Menu - Să Film!, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Aferim!


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer