Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Festivalul George Enescu, 2015

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Oratoriul Saul de Händel în Festivalul Internaţional Enescu, 2015


Marcel Frandeş

septembrie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis

În ciclul Concertelor de la miezul nopţii, duminică 13 septembrie 2015, în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, 2015, am ascultat Oratoriul Saul de Georg Friedrich Händel, în interpretarea Orchestra and Choir of the Age of Enlightenment, dirijată de Laurence Cummings, solişti: baritonul Henry Waddington, în rolul lui Saul, soprana Sarah Tynan, în rolul lui Merab, soprana Sophie Bevan, în rolul lui Michal, tenorul Paul Appleby, în rolul lui Jonathan şi contratenorul Christopher Lowrey, în rolul lui David.

Un concert miraculos, ce îşi lasă amprenta asupra auditoriului, înălţându-l undeva în sferele muzicii infinite, cea despre care vorbea Aristotel, izbăvindu-l astfel pe spectator, de goana pe searbăda traiectorie circulară a cotidianului.

Orchestra and Choir of the Age of Enlightenment este principala orchestră simfonică engleză ce cântă pe instrumente de epocă. [1].

În seara precedentă, tot în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, 2015, Orchestra and Choir of the Age of Enlightenment interpretase, la sala Ateneului Român, în mod magistral, câteva lucrări de Georg Friedrich Händel: Concerto grosso în re minor, op. 3 nr. 5, Trio Sonata în sol major, op. 5 nr.4, Concertul pentru Orgă în Fa major, op. 4 nr.4, Concertul pentru Orgă în sol minor, op. 7 nr. 5, Concerto grosso în la major, op. 6 nr. 11 şi Concerto grosso în si bemol major, op. 3 nr. 2.

La 13 septembrie 2015, această excepţională orchestră de muzică veche a adus în faţa spectatorilor de la sala de concert, dar şi a telespectatorilor şi internauţilor, Oratoriul Saul.

"Cu scrierea oratoriilor Saul şi Israel în Egipt, compuse în anul 1739, Georg Friedrich Händel, s-a alăturat marilor aspiraţii ale timpului, optând pentru o tematică ce aducea pe scenă suferinţele celor mulţi, dreapta luptă de eliberare din sclavie. În fruntea acestei lupte se afla un erou în care erau întruchipate cele mai nobile virtuţi omeneşti. Händel a înţeles că trebuia să părăsească tematica din miturile antichităţii clasice, care era accesibilă doar unei părţi a publicului său, cea care studiase limba latină şi greacă. Astfel, utilizarea textelor din Vechiul Testament îi adusese deja un ecou favorabil în rândul marelui public din Londra. Subiectul biblic despre istoria lui Saul, primul rege al Israelului, şi urmaşul său David, întemeietorul Ierusalimului, oferit de libretul poetului englez Charles Jennens, i-a procurat lui Händel o veritabilă frescă sonoră de mari proporţii" [2].

"Oratoriul se compune, la fel ca opera, dintr-o introducere orchestrală (uvertură), urmată de recitative, arii, ansambluri vocale (duete, terţete, cvartete) şi coruri, acompaniate de cembalo, precum şi pagini simfonice intermediare" [3].
 

În oratoriul german, corul ocupă un loc foarte important. El este intim legat de acţiune. Despre oratoriile lui Händel, scriitorul francez Romain Rolland - cel care a primit Premiu Nobel pentru literatură [4] cu motivarea "... pentru dragostea de adevăr cu care a descris diferitele tipuri umane", spunea că sunt tragedii corale [5]. Corul intervine uneori în plin recitativ, alteori se constituie ca piesă de sine stătătoare, fiind tratat ca un vast ansamblu. Acesta este antrenat într-un stil fugat mai ales în secţiunile finale, iar în partea centrală este tratat omofon, afectul asociat, fiind meditaţia. Personajele sunt împărţite în două categorii: actori şi non-actori. Actorii deţin rolurile titulare, iar non-actorii sunt povestitorii, cei care narează acţiunea între intervenţiile actorilor (soliştilor). Non-actorilor nu li se încredinţează arii.

Oratoriul Saul HWV 53, are trei părţi (acte). În Uvertura sa răsună un adevărat concert pentru orgă şi orchestră. Desfăşurarea muzicală porneşte pe o atmosferă de luminozitate coral-orchestrală. Se remarcă momentul central - sărbătoarea triumfală a tânărului David. În continuare apare celebrul cor al invidiei (gelozia lui Saul), precum o opoziţie faţă de manifestările patimilor omeneşti. În ultimul act, se ajunge la culminaţia desfăşurării dramaturgiei muzicale, totul gravitând în jurul unei impresionante atmosfere funebre, moartea lui Saul. De la acest moment întunecat, a rămas în tradiţie Dead march, care se cântă şi în zilele noastre la ceremoniile funebre engleze, un echivalent al marşului funebru din partea a doua a Simfoniei a III-a, marş compus după un secol de Ludwig van Beethoven şi utilizat în restul Europei pentru acelaşi fel de ceremonial.


Urmărind interpretarea dată acestui oratoriu händelian, mă uimea fiecare contact auditiv cu grupurile de instrumente ale ansamblului Orchestra and Choir of the Age of Enlightenment.

Timbrul instrumentelor vechi era extrem de viu. Nimic de muzeu prăfuit. Totul era plin de vitalitate. Ornamentica păstra fineţea şi eleganţa unor bijuterii unicate, expuse în marile palate regale europene. Pulsaţia ritmică aducea exact elanul necesar de a merge mereu înainte. Fiecare interpret construia un mic rol sonor, integrându-se totodată perfect în stilul redat de formaţie. Trăsături de arcuş scurte şi elastice aveau ca rezultat o calitate deosebit de frumoasă şi interesantă, în comparaţie cu instrumentele folosite astăzi. Iar instrumentele de suflat, de alamă, fără ventile, alături de cele din lemn creau un ambient sonor cald, totul cizelat impecabil, într-o varietate dinamică în care contrastele nu depăşeau specificul unei orchestre de cameră. Câtă catifelare în sunetul flautelor de lemn!
Armonicele emise de alămuri aveau pe lângă forţă şi strălucire, un veşmânt poleit de vibraţii, precum o aură.


Orga, consolida toate înlănţuirile acordurilor, aducând şi un suport intonaţional, în special în recitative.


Acurateţea vocii sopranelor Sarah Tynan şi Sophie Bevan, precum şi tehnica lor vocală de înalt nivel, încânta auditoriul. Cât rafinament şi travaliu a necesitat redarea acestei partituri händeliene, până în cele mai mici detalii, de la atac la construcţia sunetului şi până la filajul acestuia! Totul se contura aproape geometric, acolo unde numărul şi raporturile pitagoreice nu se mai ascund, ci irup de-a dreptul.

 

Acele note ajutătoare, numite şi broderii în armonie, se petreceau uneori la două voci, într-un mers de sexte paralele, încântător realizate.

Tenorul american de operă Paul Appleby a cântat în rolul lui Jonathan, plin de pasiune. Calităţile sale vocale, precum şi talentul său de a fraza în stil baroc au adus un plus de frumuseţe Oratoriului Saul. Tenorul este absolvent al programului Lindemann Young Artist Development - Metropolitan Opera, 2012. El mai deţine şi alte premii precum: The 2012 Top Prize - Gerda Lissner Foundation, Premiul Martin E. Segal 2012, Premiul Lincoln Center, 2011, Premiul Richard Tucker Career Grant and George London Foundation, Câştigător Naţional la Council Auditions - Metropolitan Opera, pe anul 2009 şi Leonore Annenberg Fellowship in the Performing and Visual Arts.


Contratenorul de origine americană Christopher Lowrey a impresionat auditoriul printr-o voce de o mare calitate. El este deţinătorul Premiului Helpmann, Premiul Fundaţiei Sullivan şi a Michael Oliver Prize - London Handel Singing Competition. Artistul este solicitat şi în alte roluri din creaţia lui Georg Friedrich Händel, precum: Messiah (la Londra, Boston şi Tokio), Solomon, The Choice of Hercules, alături de The English Concert la Britten Theatre din London. În rolul lui David, muzicianul a redat toate stările de nobilă iertare pentru prigoana îndurată de la Saul. Tehnica sa vocală îi permite să fluctueze intensitatea sunetelor emise, astfel încât prin toată ţesătura polifonică, linia solistă să răzbată pură, relevând zbuciumul sufletesc al personajului redat.


Muzicienii ce au cântat Oratoriul Saul de Georg Friedrich Händel au readus pe scena Ateneului datorită interpretării lor autentice toate trăsăturile muzicii creatorului Muzicii apelor: claritatea întregului, logica şi luciditatea arhitecturală, precum şi limbajul muzical cu tendinţă spre organizare şi limpezime. Personaje sale sunt bine conturate prin acţiuni şi sentimente prezentate în manieră izolată. Am 'ascultat' în acest oratoriu adevărate portrete psihologice, implicând o deosebită expansiune şi varietate melodică.

Baritonul englez Henry Waddington, în rolul lui Saul, a înfiripat un personaj caracterizat în Biblie drept un erou, atât prin trăsăturile sale fizice frumoase - o statură uriaşă - cât şi prin curajul său în lupta cu filistenii. Cât de acaparant au sunat momentele în care se puteau înţelege sentimentele de invidie şi dorinţă de prigonire de către Saul, adresate lui David, cel care îl ucisese pe Goliat!


Alături de orchestră, corul a avut o contribuţie magnifică. Toate acele modulaţii, executate cu acurateţe, aveau darul de a adapta emoţional tensiunile, prin deplasarea în tonalităţi învecinate, antamând stări emoţionale convingătoare. Urmăream demonstraţia de virtuozitate polifonică în conducerea vocilor, pe care muzica lui Händel astăzi, ne-o oferă prin intermediul unor interpreţi de excepţie, precum aceşti membri ai Orchestra and Choir of the Age of Enlightenment, împreună cu soliştii vocali.

 

Clavecinistul, organistul şi dirijorul Laurence Cummings este inima şi creierul acestei orchestre. Gesturi mici, precise, priviri precum o undă infraroşie a unei telecomenzi, înfăptuiau o unificare a muzicienilor de pe scenă. El nu impune intenţiile sale, ci incită doar interpreţii la a fi cât mai prezenţi în actul creator.


Şi totuşi, exigenţa realizării până la ultimul amănunt notat în partitură se întrezărea, dar fără a înrobi. Nimic autoritar. De aici şi plăcerea, bucuria, profesionalismul acestor muzicieni, care cântă cu o energie pozitivă molipsitoare.

În anul 2010, în cadrul BBC Proms, la Royal Albert Hall, Orchestra and Choir of the Age of Enlightenment au interpretat, printre altele, scena dragostei din Roméo şi Juliette de Hector Berlioz, o pagină muzicală extraordinară:


Mulţumim acestor minunaţi artişti pentru cele două seri de muzică oferite în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, ediţia 2015. Am dori să îi mai ascultăm aici, la Bucureşti, cât de curând.

NOTE
[1] Orchestra and Choir of the Age of Enlightenment au fost fondate în anul 1896, de un grup de muzicieni, invitând ocazional diferiţi conducători precum: Sir Simon Rattle şi Frans, Vladimir Jurowski, Iván Fischerand, Sir Mark Elder, Sir Roger Norrington şi Sir Charles Mackerras. Orchestra este în rezidenţă la Southbank Centre, Royal Festival Hall din Londra şi asociată la Glyndebourne Festival Opera. Ansamblul simfonic a concertat în Europa, Asia de sud-Est şi America de Sud. Ei au realizat numeroase înregistrări cu lucrări acoperind o arie întinsă, de la Henri Purcell până la Giuseppe Verdi, colaborând cu mari artişti precum: Lorraine Hunt Lieberson, Renée Fleming, Susan Graham, Andreas Scholl, Ian Bostridge, Elizabeth Wallfisch, Emanuel Ax, Thomas Hampson, Cecilia Bartolli, Gerald Finley, Bob van Asperen, Anner Bylsma, Viktoria Mullova şi Michael Chance.
https://fr.wikipedia.org/wiki/Orchestre_de_l%27%C3%A2ge_des_Lumi%C3%A8res
[2] Ştefănescu Ioana: O istorie a muzicii universale, vol. 1, Edituara Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995, pag. 391.
[3] Iliuţ, Vasile: O carte a stilurilor muzicale, vol.2, Editura Muzicală, Bucureşti, 2011, pag. 54.
[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Romain_Rolland
[5] Nicolaescu, Mircea: Haendel, Editura Muzicală, Bucureşti, 1959, pag. 168.

*Fotografia tabloului Saul şi David de Guercino este preluată de pe site-ul https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Guercino_Saul_Davide.jpg





 Toate articolele despre Festivalul George Enescu, 2015


0 comentarii

Spacer Spacer