Ana Sîrghi: De ce aţi ales ca trioul să poarte numele lui George Enescu?
Alina Armonas-Ţambrea: România este ţara unde m-am născut, iar muzica compusă de George Enescu mă însoţeşte din fragedă copilărie. Cu ani în urmă am descoperit profunzimea, frumuseţea şi expresivitatea lucrărilor scrise pentru Trio cu pian şi, cum ele nu erau cunoscute publicului german, ne-am asumat noi răspunderea interpretării capodoperelor enesciene. De cinci ani, aceste piese figurează în programele concertelor noastre camerale, iar reacţia publicului este de fiecare dată pozitivă!
A.S.: Simţi că trebuie să purtaţi cu "responsabilitate" acest nume?
A.A-Ţ.: Facem asta, cu siguranţă! Urmăm cu exigenţă textul, neluând în considerare tradiţiile şi influenţele. Ţelul interpretării noastre este să redăm cât mai fidel lucrările, aşa cum Enescu le-a scris şi le-a transmis generaţiilor viitoare.
A.S.: La ce vârstă ai realizat că vei urma drumul muzicii?
A.A-Ţ.: Muzica a fost o parte importantă a vieţii mele dintotdeauna. De la vârsta de cinci ani am început studiul şi, ulterior, a devenit o necesitate. A fost cursul firesc al lucrurilor în familia noastră de muzicieni.
A.S.: De ce vioara?
A.A-Ţ.: Având ambii părinţi violonişti, ce era mai la îndemână decât să-mi transmită dragostea lor pentru acest instrument?
A.S.: Cum te pregăteşti pentru un concert?
A.A-Ţ.: Întâi de toate, este necesară cunoaşterea aprofundată a partiturii. Urmează studiul zilnic şi repetiţii creative împreună cu colegii mei. Însă, nu uităm că este important să avem perioade de relaxare şi pauze de regenerare fizică şi mentală înainte de concerte, înregistrări şi alte proiecte.
A.S.: Povesteşte-ne un moment în care ai înţeles că muzica este una dintre minunile de preţ ale lumii.
A.A-Ţ.: Momentele sublime şi de revelaţie sunt frecvente în timpul actului artistic. Ele se pot naşte atât la repetiţii, cât şi în timpul concertelor şi reprezintă o stare de emoţie pură. Atunci ai senzaţia că te afli în prezenţa compozitorului care a scris lucrarea.
A.S.: Cu ce se îmbogăţeşte publicul după un concert de muzică de cameră?
A.A-Ţ.: Pentru mine, muzica de cameră este limbajul şi modalitatea cea mai delicată şi intensă de a comunica. Dacă ai norocul să fii pe scenă în compania partenerilor ideali, de care te simţi legat spiritual şi în care ai încredere, cu libertatea fiecăruia de a-şi afirma creativitatea, atunci se trăiesc momente muzicale deosebite.
A.S.: Cel mai dificil lucru în studiul muzicii este...
A.A-Ţ.: Cel care se simte atras de muzică trebuie să aleagă sincer şi fără a se lăsa influenţat de părerile celorlalţi. După ce şi-a ales scopul are nevoie de voinţă de fier.
A.S.: Dacă ar fi să traduci concertul din 10 decembrie 2015 în 3 cuvinte, acestea ar fi...
A.A-Ţ.: Bucurie, tensiune şi satisfacţie!
A.S.: Ce ar trebui să aibă un muzician desăvârşit?
A.A-Ţ.: Perfecţiunea unui muzician este un vis spre care tindem prin natura noastră, în căutarea idealului. Pe scenă încerci să atingi puritatea perfecţiunii momentului respectiv. Pe de altă parte, este posibil ca pe viitor, aceeaşi piesă să o vezi şi să o auzi în alt chip, interpretând-o cu o viziune nouă a idealului tău. Muzicii trebuie să-i acorzi timpul şi spaţiul necesar pentru a se putea desfăşura în mod natural. Îl citez pe geniul Mozart care spunea "Liniştea dintre notele muzicale este la fel de importantă ca şi muzica!"
Bilete aici.