Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Aurora

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Destruparea cuvântului - Aurora


Marian Rădulescu

decembrie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
"Raţiunea omului slab este nebunie" - scria Eugen Ionescu. Revizitând nişte gânduri-inscripţie lăsate de Aurora lui Cristi Puiu (scenariul şi regia), am simţit cum se leagă nişte iţe. Bunăoară, acest puternic film de autor îmi pare că - în felul său laconic, încărcat însă de o tensiune semantică a unei gândiri cu vedere - transmite un dor nebun după uitata împreună-strădanie pe care-o numim familie (cândva, "celula de bază a societăţii"). Mă gândesc la felul în care Viorel (jucat de Cristi Puiu pentru ca "Madame Bovary c'est moi" să funcţioneze până la capăt) se raportează la tatăl său vitreg, la felul în care - cu o "inimă vârtoasă", cu un calm ce-ţi dă frisoane - ţine să-i transmită  că locul tatălui său natural nu poate fi ocupat de nimeni altcineva. Apoi la felul în care, la secţia de poliţie (unde a ajuns ca să mărturisească omorurile săvârşite dintr-un exces de izolare în propria sa minte, dintr-o exagerată "raţionalizare" ce-l împiedică să facă "negocierile" necesare cu cei din imediata sa apropiere), vorbeşte despre defunctul său mariaj (din acte) şi despre divorţul cu care nu poate să se împace. Fiecare din noi, mărturisea Cristi Puiu, este un posibil criminal.


Ioan Alexandru: "Copilul de pe scândura de balans a plecat / uitându-şi toată greutatea în mine. / Cine o să mă mai echilibreze vreodată?" Aurora este filmul acestei angoase a celui ce suportă în sine  greutatea copilului care "a plecat" şi a neputinţei de a mai comunica. Daimonul care - la fel ca şi în cazul lui Nichita Stănescu - îl somează pe regizor ("Schimbă-te în cuvinte, precum îţi zic!") primeşte acelaşi răspuns: "Te aud şi ce să fac eu, / chiar dacă te aud ce să fac eu, / eu ce pot să fac eu?". Cristi Puiu este cineastul convins că "vorba arde, / verbul putrezeşte / iar cuvântul / nu se întrupează ci se destrupează". În filmele sale, cuvintele - eliberate de orice balast livresc, de orice afectare teatrală - se întrupează, nota bene, cinematografic. El aude şi vede, însă nu explică. De ce ar face-o? Ce e de explicat într-o secvenţă precum cea în care Viorel stă la volanul maşinii sale oprite, mănâncă un sandwich, zăreşte câteva siluete pe stradă (doi bărbaţi, dintre care unul în straie preoţeşti, ce ţin de mână două fetiţe, şi două femei tinere care vin în urma lor), apoi porneşte ştergătoarele să îndepărteze stropii de ploaie de pe parbriz ca să vadă mai clar. Să încerce să înţeleagă, cum ar veni, ce-nseamnă să fii laolaltă - şi să te bucuri - cu familia, cu rude, cu prieteni. Cei şase trecători anonimi din momentul cu pricina par să transmită o anume stare de firesc, de real, de comuniune la care, printr-o obositor de contabilicească gândire (avea dreptate Nietzsche), nu se poate ajunge.


Există, undeva la nivelul n de lectură al acestui dificil şi complex film, o stare bine definită, ce nu admite compromisuri, de "iubire ce nu se poate tăia cu cuţitul" (Constantin Noica). Fără să fie câtuşi de puţin moralist, Cristi Puiu îmi pare că a filmat Aurora mai ales din nevoia de a găsi o expresie - profund cinematografică - pentru toate interogaţiile şi reflexiile sale cu privire la familie şi copii într-o lume atomizată şi din ce în ce mai înnebunitoare, în care tocmai valorile familiale sunt şi cele mai vulnerabile. Adevărata crimă din filmul lui Puiu este însă "tăierea cu cuţitul" - în sens metafizic - a unei relaţii de familie ce se voia iniţial proiectată în veşnicie.





 Toate articolele despre Aurora


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Marian Rădulescu


Alte articole

 Expresivitate minimalistă - Jocul lui Cristi Puiu în Aurora, Flavia Dima
 Un etaj mai jos - sub lumina obscură a Aurorei, Roxana Pavnotescu
 Viorel, ç'est moi - Aurora, Eva Weissman
 10 ani cu filmul românesc. Episodul 10 - Anul 2010, Iulia Blaga
 Topuri 2011 (I), Andrei Gorzo
 Toate articolele despre Aurora


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer