8 mile - Fraţi supăraţi

Există chestii care-mi plac la Eminem: că e politic incorect, că nu încearcă să fie pe placul nimănui, că face ce vrea muşchii lui şi ia premii cu găleata. Există şi chestii care nu-mi plac la Eminem: că are mereu aceeaşi pantaloni largi & şapcă întoarsă/batic/glugă pe cap, mereu aceeaşi mutră supărată, de parc-ar fi vina noastră că-i dăm premii şi lui i se rupe, mereu acelaşi cîntec pe care-l cîntă la fel, deşi unora li se pare că sînt diferite şi-i dau premii, etc. Deci ca artist, ca să zic aşa, mă plictiseşte (partea cea mai bună din piesele sale e aia instrumentală, la refren!), dar recunosc că e "ăl mai tare din parcare", iar rapul are destui fani ca să nu sufere nimeni că eu sînt "out"...

8 mile (regizat de Curtis Hanson, care a mai făcut L.A. Confidential şi Wonder Boys) e o poveste clasică despre un băiat supărat din Detroit (Jimmy Smith jr. alias Marshall Mathers jr. alias Eminem), care se rupe-n rime şi cîştigă biletul spre faimă (aici se-opreşte filmul). Fratele are-o mamă decăzută (Kim Basinger, douăj'de ani după 9 saptămîni 1/2) care şi-o pune cu unu' de-aceeaşi vîrstă cu fi-su, o surioară plîngăcioasă şi-o slujbă naşpa la uzină. În plus, fiind "white trash", n-are credibilitate nici în lumea "gansta"-rilor de culoare. Aşa că "Jemmynem" are de ales: rămîne salahor la şaibă, sau învîrtitor la rimă?

Povestea fiind deja cunoscută (gîndiţi-vă la Saturday Night Fever), rezultă că te duci la film pentru Fratele M&M sau nu te duci deloc - corect? Eminem e OK - dacă vă plac "actorii" care se interpretează pe sine -, rimele sînt OK, dar filmul nu e OK: plat şi banal, ia povestea din punctul A şi-o duce, 1 oră şi 45 de minute mai tîrziu, în punctul B... Şi nu-mi spuneţi c-aţi plecat de la film cu o "melodie" în cap, că nu vă cred!