Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Ofelsége pincére voltam / L-am servit pe regele Angliei

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Hrabal şi Europa furată - Őfelsége pincére voltam / L-am servit pe regele Angliei


Adrian Ţion

februarie 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Colaborarea Teatrului Maghiar din Cluj cu Teatrul Naţional din Praga se arată benefică în mai multe privinţe de-a lungul anilor. Pe lângă participarea cehilor la festivalul Interferenţe organizat în oraşul de pe Someş şi montarea la Praga a spectacolului Tartuffe, sub bagheta lui Tompa Gábor, din 2013 se joacă pe scena clujeană L-am servit pe regele Angliei şi din 2015 America, două spectacole în regia lui Michal Dočekal, directorul Teatrului Naţional din Praga. De la director la director, se poate spune, spre reale interferenţe culturale şi cunoaştere reciprocă. Valorizări ale potenţialului artistic existent în cele două teatre ca repere culturale europene întru apărarea valorilor europene, cam aşa ar trebuie tradusă această colaborare. Spectacolele se bucură de un real interes din partea publicului, firesc şi lăudabil acest aspect.

Cunoscut mai ales ca romancier, Bohumil Hrabal apare ca furnizor al unui text dramatic prin adaptarea scenică a romanului său L-am servit pe regele Angliei aparţinând lui David Jarab. Spectacolul demarează greoi, dar se încheagă pe parcursul celor două ore într-un puzzle cu irizări de poveste ce nu poate eluda elementul narativ-confesiv, existent în scrierea în proză. Cele două voci narative sunt chelnerul Jan Dite (Bogdán Zsolt) şi actriţa / cântăreaţa Jiřina Štěpničkova (Kató Emőke), care ţes (fiecare subiectiv) firele amintirilor şi ale istoriei trăite într-un fel de tangaj tânguitor între nostalgie şi exuberanţă. Sunt stări trăite de personajele evocărilor şi reconfigurate prin filtrul sensibilităţii în imagini vivante, pline de culoare şi fast, peste care se lasă umbra singurătăţii, a exilului interior, a frustrărilor de tot felul. Cu toată această impresie de melancolizare excesivă, ironistul Hrabal îşi face simţită prezenţa în secvenţe comice şi incisivităţi de limbaj.

Periplul personajelor prin poveste pune în evidenţă experienţele echipei de chelneri şi ospătari de la restaurantul Europa din Praga, local peste care trece tăvălugul istoriei lăsând urme adânci, nevindecate. Derularea scenelor stă sub incidenţa planurilor mitului (subiacente) cu istoria trăită (reală) care conturează trecerea de la lumea veche la cea nouă, stratificată cronologic în etape: nazismul, comunismul... Sugestiile sunt transparente. Răpirea Europei de către Zeus are corespondent real în istoria continentului. Raptul practicat prin instalarea noilor ordini militare şi ideologice e văzut prin prisma proprietarilor şi angajaţilor restaurantului şi hotelului simbolic numit Europa. Capitularea Cehiei în faţa nemţilor, supunerea faţă de ruşi sunt tot atâtea răpiri ale spiritului european. Eşalonarea perioadelor întunecate prin care a trecut Cehia / Cehoslovacia precum toate ţările de după "cortina de fier" te duce la întrebarea îngrijorătoare: câte moduri de răpiri va mai cunoaşte Europa de acum înainte? Actualitatea acestei problematici e una stringentă, când în caricaturi de pe net Europa apare din nou îngenunchiată, umilită, furată.

Ecourile despre o lume încă echilibrată vin dinspre perioada interbelică şi răzbat sub forma unor evocări puse în gura chelnerilor sau şefilor de sală care se laudă că l-ar fi "servit pe regele Angliei" la o recepţie la Paris. Banchetul dat în cinstea împăratului Abisiniei este o scenă de un dinamism cuceritor. Alura pantagruelică pare desprinsă din Purcărete. În orice caz, m-a dus cu gândul la el. Atmosfera de cabaret e întreţinută mai ales de Kató Emőke; actriţa combină rafinamentul cu puseuri melodramatice. Lung şi trenant monologul final al lui Jan Dite, căzut în singurătate, dezamăgit de mersul lumii, dar Bogdán Zsolt îi face faţă prin puterea lui de interiorizare. În mare parte estompat pare profilul iubitei lui Jan Dite în interpretarea tinerei Anikó Pethő. Personajele romanului prind viaţă prin excelente interpretări (duble, triple, după cerinţă). Zdeněk, prietenul lui Jan, e Dimény Áron. Trei roluri (Domnul Skřivánek, Chelner, Gestapo) sunt încredinţate lui Váta Loránd, pentru ca Biró József să fie impozantul Împărat al Abisiniei, Preşedintele Republicii Cehe şi Profesor de literatură franceză. Adevărate performanţe actoriceşti, de mai mare sau mai mică întindere, înregistrează Orbán Attila, Bács Miklós, Molnár Levente, Varga Csilla, Albert Csilla, Vindis Andrea, Imre Éva, Viola Gábor, Sinkó Ferenc, Buzási András, Bodolai Balázs, Balla Szabolcs, Marosán Csaba.



 Toate articolele despre Ofelsége pincére voltam / L-am servit pe regele Angliei


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Adrian Ţion


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer