Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Sin City

Grafitti noir - Sin City


Alin Ludu Dumbravă

Şapte Seri, septembrie 2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Pentru mulţi Sin City era doar porecla Los Angeles-ului rău famat, întunecat, afumat şi criminal, adică de la Raymond Chandler la James Ellroy, un infern şi o mlaştină umană, cu subspecii lombroziene, femei fatale şi cârciumi de belea la propriu. Toate sunt elemente cheie de film noir, recombinate de Frank Miller într-una din cele mai referenţiale benzi desenate / romane grafice revoluţionare grafic şi stilistic, anume Sin City. Pentru a enumera geografia lui Miller şi acum a lui Rodriguez (care a dus, alături de autor, Sin City în zona cinematografică) am să parafrazez strategia Fincher / Palahniuk de la Fight club. Prima regulă (şi singura) din Sin City ar fi că nu se vorbeşte despre Sin City. Se citeşte sau se vede, ceea ce în cazul de faţă e tot aia.


Cei care au probleme cu violenţa şi cu umorul negru să stea acasă. Daltoniştii la fel. Pentru că acest univers e în două culori, anume alb şi negru, pigmentată de pete de culoare, anume semne de punctuaţie, interjecţii, ele merg mai ales pentru sânge. Dar şi pentru personaje precum The Yellow Bastard. Imaginaţi-vă şi un sunet de foc de armă sau de steluţă ninja. Şi zgomotul pe care îl face un dovleac cînd îl arunci de sus, o ţeastă se sparge la fel. În Sin City toată lumea e înarmată. Până şi sub jartiere sunt arme albe şi de foc. Aici toate femeile sunt uşoare, dar e greu să le uiţi după ce te uiţi la ele. Mai ales că s-ar putea să fie ultimul lucru pe care îl vezi. Miller a zis că nimeni nu se poate atinge de romane fără a le distruge. Robert Rodriguez l-a convins că poate face bandă desenată pusă direct pe ecran. Un tip special de Rock'n Roll. Jam Session cu anumite instrumente. I-a zis lui Miller că numai Mickey Rourke poate să-l joace pe Marv. Rodriguez l-a folosit în Once upon a time in Mexico şi ştia că Mickey poate să fie mai blând decît căţeluşa lui, o corcitură de chihuahua cu whippet, numită Loki. Rodriguez i-a mai zis lui Miller că viitorul filmul este digital. Sin City a fost filmat în Digital HD şi green screen, modus operandi început cu Spy Kids, made in Troublemaker studios, adică la el în garaj.

Şi pentru că se tot vorbeşte de Tarantino this, Tarantino that, legat de inputul lui la Sin City, omul n-are nici o treabă, Rodriguez era fanul lui Miller, dar dacă verişorul texan i-a dat o piesă pentru Kill Bill, fostul videoclerk a filmat o scenă şi i-a dat voie să-i folosească numele. Ceea ce n-a dăunat deloc filmului în cariera sa comercială. Adică urmează Sin City doi şi trei, mai multe poveşti din cel mai cool, întunecat şi păcătos oraş, în acuarele de Edward Hopper şi Bosch, pe solouri de Miles Davis şi ritmuri de Link Wray!"You'll never leave Sin City where you are king", spune cântecul Sin City de pe genericul final la Snake Eyes de Brain de Palma (şi La Mulţi ani). Rumble!



 Toate articolele despre Sin City


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Alin Ludu Dumbravă


Alte articole

 Miller Dark - Sin City, Alin Ludu Dumbravă
 Killbillisme - Sin City, Andrei Gorzo
 Un oraş al extremelor - Sin City, Andreea Drogeanu
 Sin City - Oraşul-infern, Mihai Fulger
 Sin City - Păcatul e plicticos, Alex. Leo Şerban
 Toate articolele despre Sin City


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer