Discordia, episodul V - Echipa

Până acum, am întârziat să vă prezint şi restul celor care au luat parte la filmări. Voiam, întâi, să mă explic: simţeam că trebuie să stabilesc o grilă, pentru a-mi motiva alegerile estetice.

Echipa s-a mărit în momentul când am intrat în post-producţie, dar despre asta voi vorbi mai încolo. Eram, aşadar, Marius, Anda, Adi şi cu mine. Scenariul e scris în două personaje principale şi două episodice. Pe platou, mai aveam nevoie de cel puţin încă un sunetist, de un regizor asistent, de un scenograf, de un om bun la toate (best boy) şi de încă vreo două-trei persoane care să îşi asume mai multe sarcini, în funcţie de necesităţile de moment. Şi, evident, de actori, fără de care nu se poate.

Aşadar, am început căutările. Voiam să lucrez cu persoane pe care le ştiam şi în care puteam avea încredere. Pe scurt, cu care stabilisem un raport profesional. Anda mi-a propus-o pe Kinga Erdely ca scenograf şi am acceptat imediat. Cu Kinga, m-am întâlnit mult înainte de filmări, am discutat pe schiţele făcute de ea, am pus la punct atât aranjarea lucrurilor în cadru / mizanscena, cât şi tipul de vestimentaţie a protagoniştilor. Tot Anda, mi l-a propus pe Rareş Hanţiu pe postul de actor principal - privind retrospectiv, cu bune şi cu rele, s-a pliat pe cerinţele mele şi interpretarea lui ajută la conturarea disfuncţională a poveştii. Apoi, am vorbit cu Mădălina Pojoga şi Claudia Cojocariu, care îmi sunt colege la FilmSense şi pe care le apreciez foarte mult, pentru a împărţi sarcinile de fotograf de platou, clapper, asistentă. Mădălina s-a preocupat mai mult de primele două atribuţii, cât şi de verificarea continuităţii în cadru, iar Claudia a preluat cealaltă parte din fotografierea procesului, cât şi asistenţa de regie. Pe bruturi, au rămas indicaţiile ei, alături de ale mele, cum ar fi "acţiune", "la cadru", "sunetul, merge? camera?" şamd. A fost amuzant.

Actriţa principală o găsisem de mult, este sora mea, Ilinca Hărnuţ, cea datorită căreia am avut încrederea că voi putea duce la capăt proiectul.

Legat de best boy-ul proiectului, această titulatură m-a dus instant cu gândul la Ştefan Agănencei, un prieten drag care chiar a fost omul bun la toate şi, totodată, a devenit încet mascota echipei. Pe partea de sunet, am avut uşoare dificultăţi, pentru că cel care trebuia să preia această sarcină s-a retras cu puţin înainte de filmări, aşa că am apelat, cu toată încrederea, la Vlad Cantoreanu, care l-a luat în subordine pe Adi. De fapt, cei doi şi-au împărţit în mod democratic sarcinile şi au avut o etică a muncii absolut impecabilă.