Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Ştiri  Sageata  Festivalul TIFF 2016

Regizorul japonez Sion Sono - Descoperirea anului la TIFF, 2016


Comunicat de presă

aprilie 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Festivalul Internaţional de Film Transilvania (27 mai - 5 iunie 2016) îi dedică în 2016 o amplă retrospectivă regizorului cult Sion Sono, copilul teribil al cinema-ului independent japonez, prezentând 10 dintre cele mai provocatoare filme ale sale. Cu o carieră care se întinde pe parcursul a trei decenii şi 46 de filme, Sion Sono este unul dintre cei mai prolifici regizori contemporani. Cineastul a fost prezent în secţiunea Fără Limită la TIFF 2012, cu filmul Himizu / Themis.

"Sion Sono este eroul celei mai explozive retrospective din istoria TIFF-ului. Iconoclast, provocator şi imposibil de inventiv, acest enfant terrible al filmului japonez contemporan trece cu o uşurinţă uluitoare de la un gen la altul şi-ţi trage covorul de sub picioare exact atunci când crezi că i-ai prins şpilul. Filmele lui nu seamănă unul cu altul, deşi le face pe bandă rulantă, şi respiră graţie, groază, contradicţie şi exces prin toţi porii. Puţini au vorbit însă despre dragoste aşa cum a făcut-o el în capodopera Ai no mukidashi / Love Exposure. Spirit eminamente liber, Sion Sono este la TIFF 15 ca la el acasă", explică directorul artistic TIFF, Mihai Chirilov.

Sion Sono (54 de ani) a debutat ca poet la 17 ani, iar ca cineast, în lungmetraj, la 28 de ani, cu Jitensha toiki / Bicycle Sighs (1990), un succes neaşteptat în Japonia. Este recunoscut pentru faptul că preferă - cel mai adesea - să scrie, să regizeze, să producă şi să creeze singur coloana sonoră pentru filmele sale. Abordează cu lejeritate genuri foarte diferite, sabotând ingenios convenţiile fiecăreia dintre ele, iar firul roşu al temelor sale este alienarea individului în societatea modernă. Creaţiile sale au fost proiectate în sute de festivaluri şi premiate la Berlin, Karlovy Vary sau Sundance.

Ai no mukidashi / Love Exposure, cel mai premiat film al lui Sion Sono, recompensat printre altele cu Premiul FIPRESCI la Berlinale 2008, i-a conferit statutul de regizor cult. Călătoria epică de aproape patru ore este o satiră religioasă centrată în jurul fiului răzvrătit al unui preot fanatic, care hotărăşte să comită cât mai multe păcate capitale. British Film Institute l-a plasat printre cele mai bune 10 filme din cinema-ul japonez.


Koi no tsumi / Guilty of Romance a avut premiera la Cannes în 2011 şi este o altă capodoperă grotescă, un film noir care explorează relaţia dintre dorinţă şi vinovăţie: o tânără soţie care nu găseşte satisfacţie în căsnicie se refugiază în fanteziile sale masochiste, lucrând ca prostituată.



Un titlu de referinţă pentru iubitorii genului grindhouse, Riaru onigokko / Tag (2015) este o călătorie în cele mai adânci substraturi ale imaginaţiei, un fantasy pentru adulţi în care eleve de liceu sunt urmărite şi măcelărite de forţe supranaturale.



Jisatsu sâkuru / Suicide Club (2001), filmul care a dovedit abilitatea lui Sono de a jongla cu genurile horror, poliţist, thriller psihologic şi comedie neagră, vorbeşte despre valul de sinucideri din Japonia şi duce la extrem ideea societăţii moderne eşuate. Scena introductivă, în care 54 de fete se sinucid în masă producând o baie de sânge, a devenit celebră.



Noriko no shokutaku / Noriko's Dinner Table (2005), un alt film reper al genului horror japonez, selectat în 12 festivaluri şi premiat la Karlovy Vary, explorează probleme actuale ale Japoniei, cum ar fi conflictul dintre generaţii, alienarea socială, suicidul şi volatilitatea identităţii în era internetului.



Shinjuku suwan / Shinjuku Swan (2015), filmul său cu cel mai mare succes de box office, inspirat de o serie manga, urmăreşte transformarea unui tânăr ajuns traficant de prostituate în cel mai mare district "roşu" din Tokyo.



Eiga: minna! Esupâ da yo! / The Virgin Psychics (2015), o adaptare după benzi desenate manga, este o comedie trăsnită care abundă în aluzii sexuale şi în care adolescenţii deţin puteri telepatice.


O excepţie în filmografia sa, Rabu & Pîsu / Love & Peace (2015) este o înduioşătoare comedie muzicală suprarealistă care parodiază filmele clasice de familie, aducând un omagiu genului kaiju, cu monştri.



Kibô no kuni / The Land of Hope (2012), inspirat de urmările exploziei de la Fukushima, este o dramă emoţionantă despre două familii separate de un dezastru nuclear.


Chanto tsutaeru / Be Sure to Share (2009), o altă excepţie de la genul J-horror (japanese horror), abordează tema relaţiei fragile dintre un fiu şi tatăl său, umbrită de descoperirea unei boli terminale.



***
Festivalul Internaţional de Film Transilvania (27 mai - 5 iunie 2016) este organizat de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc şi Asociaţia pentru Festivalul de Film Transilvania, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, Ministerului Culturii şi Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.
www.tiff.ro | Facebook: TransilvaniaIFF | Twitter: TIFFRomania | Instagram | Youtube | Blog TIFF

Descarcă programul TIFF 2016 aici..



 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2016


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Comunicat de presă


Alte articole

 Sieranevada şi marea trăncăneală, Marian Rădulescu
 Dreptate - Câini, Alin Vara
 Trageţi un loz! - Două lozuri, Mihai Brezeanu
 Din lentoarea estului sălbatic - Câini, Rareş-George Nae
 Caravana TIFF, 2016, gata de start. Traseul filmelor prin ţară, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2016


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer